Dr. Petronela Popoviciu, medic primar medicină de familie, are un cabinet în Cluj-Napoca cu peste patru mii de pacienți înscriși, dintre care mai mult de jumătate sunt copii. Ea spune că nu este numai medic de familie, ci și educator prenatal certificat Lamaze, educator parental atestat Circle of Security și consilier în alăptare. De asemenea, are competență în homeopatie și formare în psihoterapie sistemică
familială.
– Cum ați ajuns medic de familie? V-ați dorit această specialitate sau așa a fost să fie?
– Mi-am dorit să fiu medic dintotdeauna, niciodată nu mi-am dorit să fiu altceva. Sunt pasionată de prevenție, așa că am știut din facultate că voi fi medic de familie. Această alegere mă bucură și mă responsabilizează în fiecare zi, pentru că am certitudinea că de mine depinde în mare măsură starea de bine fizic, psihic și social a pacienților înscriși pe lista mea.
– Când reușiți să-i vedeți pe toți?
– Lucrez cât este nevoie, nu cât e programul meu oficial în fiecare zi. Am două colege, o asistentă și o recepționeră cu care fac o echipă foarte bună. Eu nu fac nimic din ceea ce înseamnă parte administrativă, eu doar consult.
– Aveți timp să stați de vorbă cu pacienții atât de mult cât ați dori?
– Acum zece ani, văzând că îmi este mai greu să discut cât trebuie cu fiecare pacient în parte, am decis să fac acest lucru în grupuri organizate, sub forma unor cursuri. Acest lucru îmi salvează foarte mult timp. De exemplu, este cursul de prim ajutor în urgențe pediatrice, pe care îl țin de zece ani. Cursul are o durată de șase ore, din care trei sunt alocate părții de suport vital pe care trebuie să îl știe fiecare părinte și alte trei sunt alocate urgențelor minore. Un alt curs este cel de alimentație sănătoasă a copiilor de la șase luni la cinci ani, unde părinții vin și pun întrebări sau își iau notițe. La început, țineam cursurile în spații pentru care nu plăteam chirie. Cu timpul însă, grupurile au devenit din ce în ce mai mari, participă la ele și pacienți înscriși la alți colegi, motiv pentru care a trebuit să închiriez săli în care să încapă toți cei care vin. Astfel, am recurs și la perceperea unei taxe de participare.
– Aveți și feedback de la aceste cursuri?
– Desigur. Feedbackul îmi demonstrează constant, mai mult decât aș fi anticipat acum zece ani, cât de mult poți schimba destinul oamenilor doar informându-i corect, la timp. De exemplu, după cursurile de alimentație sănătoasă a copiilor, primesc mesaje în care mi se spune concret: „Doamna doctor, noi ne-am schimbat alimentația după întâlnirea cu dumneavoastră”. Este foarte important ca adulții să înțeleagă că dacă ei nu vor mânca sănătos, nici copiii lor nu o vor face. La fel e și cu fumatul. Eu le explic: „Copilul face infecții respiratorii recidivante pentru că dv. fumați și îi inhibați mecanismele de apărare prin fumatul pasiv”. La un moment dat, părinții înțeleg că au o contribuție în sensul acesta și fac schimbarea, pe care nu ar fi motivați să o facă pentru ei înșiși.
– Aveți pregătirea necesară pentru a ține aceste cursuri?
– Când am născut primul copil, am realizat că îngrijirea copilului și alăptarea sunt mai mult decât ceea ce am învățat în facultate și rezidențiat. Am decis să devin educator prenatal certificat Lamaze (este un certificat internațional) și m-am format în acest sens. Partea de comunicare cu pacienții, înțelegerea dinamicii unei familii, integrarea aspectelor psihosomatice dintr-o boală sunt abilități pe care le-am obținut în formarea în psihoterapie sistemică familială. Cea mai importantă formare pe care am făcut-o a fost programul de educație parentală Circle of Security susținut de Kent Hoffman, în urma căruia am devenit educator parental Circle of Security. Este o formă de parenting validată din punct de vedere științific, bazată pe teoria atașamentului. Particip de câțiva ani, în mod constant, la manifestări științifice internaționale și îmi iau conștiincioasă notițe pe care le folosesc apoi în practica zilnică. Toate aceste cunoștințe joacă un rol extrem de important în relația mea cu pacienții.
– V-ați gândit să faceți în străinătate ceea ce faceți în România?
– Nu! Sunt foarte fericită aici. Îmi este foarte bine din toate punctele de vedere – profesional, social, familial, financiar.
– Sistemul actual vă încurcă în vreun fel activitatea?
– Da. Aș putea face mai mult pentru pacienții mei dacă schimbările pentru care medicii de familie se luptă de mulți ani s-ar petrece. Am exercițiul de a identifica rapid ceea ce pot schimba și ce nu. Nu îmi consum energia și sunt preocupată de lucrurile pe care le pot îmbunătăți. Fac constant ceea ce depinde de mine.
– Vă considerați o persoană bine
organizată?
– Sunt foarte disciplinată. Mă trezesc în fiecare dimineață la ora 4:00. În acest fel, parcă e mai lungă ziua. Sunt multe activități pe care le fac în fiecare zi, însă îmi fac timp și pentru mine. Fac sport constant, merg la teatru, la operă, stau cu copiii, fac lecții cu ei. Toate acestea sunt posibile pentru ca am o familie sănătoasă. Râdem foarte mult. Am doi băieți, unul de doisprezece ani și unul de șase. Sunt foarte fericită să îi văd cum cresc, cât de frumos se formează.
– Dar pacienții cum vă percep?
– Tot ce le spun pacienților mei să facă, eu deja fac. Am un stil de viață sănătos, iar ei știu și văd asta. În momentul în care le spun „mâncăm sănătos, facem sport, nu fumăm, avem grijă de sănătatea noastră emoțională, dormim eficient”, ei știu că eu fac lucrurile acestea. Degeaba le-aș vorbi despre toate acestea, dacă eu aș avea 80 de kilograme și le-aș spune că obezitatea este un factor de risc care le poate pune viața în pericol. Oamenii simt congruența sau lipsa ei, iar relațiile se construiesc în consecință.
– Aveți și un blog cu un conținut bogat în articole medicale spuse pe înțelesul publicului larg. Credeți că pacienții vă citesc articolele?
– Blogul este un canal prin care comunic ceea ce mi-aș dori să spun în timpul consultațiilor, dacă aș avea mai mult timp. Oamenii sunt interesați de obținerea unor informații medicale corecte. Încerc să educ pacienții să nu citească materiale fără bibliografie. Toate articolele mele sunt ușor digerabile în ceea ce privește conținutul, dar la final au referințe. Pe lângă blog însă, am și o pagină de Facebook pe tema sănătății familiei. Scriu aproape în fiecare zi gânduri despre lucruri care ies în evidență în interacțiunea cu pacienții din ziua precedentă sau care mă preocupă. Este o resursă valoroasă, pentru că oamenii nu au timp să citească materiale lungi, și mai ales pentru că pot ajunge la mai multă lume. În plus, a devenit un ritual pentru cei care mă urmăresc să citească aceste mici articole și știu că acestea au un impact pozitiv, pentru că ei îmi comunică acest lucru.
– Cum ați început anul 2018?
– 2018 a venit cu două vise împlinite. De la 1 februarie ofer consultații într-un spațiu nou, pe care mi l-am dorit de câțiva ani, iar acum s-a materializat. Al doilea vis împlinit este concretizarea unui proiect pe care îl gândesc de peste 20 de ani, de când am început facultatea. Acesta se numește „Tinerețe fără bătrânețe“ și este un proiect care încearcă să arate cât de mult depinde calitatea vieții noastre de sănătate. Sunt sigură că prevenția e calea simplă și accesibilă tuturor pentru păstrarea unei stări de bine fizic, psihic și social.
.jpg)
