Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Reabilitarea medicală din România. Dispute, schimbări, planuri de viitor

Viața Medicală
Dr. Aurel F. MARIN joi, 21 noiembrie 2013
   Al 36-lea congres al Societăţii Române de Medicină Fizică şi de Recuperare (SRMFR) nu s-a desfăşurat sub cele mai bune auspicii. Cu procese pe rol încă nerezolvate, după congresul din 2012, SRMFR şi-a aşteptat totuşi membrii şi anul acesta, la Poiana Braşov, cu un program ştiinţific şi profesional interesant. Confuzia creată de procesele în care Justiţia este încă aşteptată să se pronunţe, dublată de eventualitatea neacreditării congresului de CMR, pare să fi fost însă risipită, cel puţin la data la care publicăm aceste rânduri: reuniunea a primit creditele EMC cuvenite, iar adunarea generală extraordinară convocată la Poiana Braşov a ales un nou consiliu director.
   Pentru următorii patru ani, conducerea societăţii ar urma să fie asigurată de conf. dr. Adrian Bighea (preşedinte), conf. dr. Mariana Mihailov, prof. dr. Adriana Sarah Nica, dr. Rodica Trăistaru, dr. Iulia Belc, dr. Florina Popa, conf. dr. Ioan Stratulat, conf. dr. Ioan Onac, dr. Nicolae Enea, dr. Gigi Teodoru (vicepreşedinţi), dr. Daiana Popa (secretar general) şi dr. Dan Luca (trezorier).
   Pentru noul consiliu director însă, încercările vor fi numeroase. Întâi, pentru că trebuie lămurite juridic problemele legale deja existente. Apoi, pentru că situaţia din prezent este expresia unor mai vechi tensiuni existente în interiorul specialităţii. Există, în plus, tendinţa unora dintre specialişti de a diviza societatea şi specialitatea după specificul propriei activităţi, indiferent că vorbim de neuroreabilitare sau de balneologie. Viziunea principalelor foruri decizionale este însă una integratoare, în care conceptul larg şi necesar al reabilitării medicale poate beneficia de aportul tuturor factorilor terapeutici. Trebuie totuşi să admitem că există un important decalaj al preocupărilor din reabilitarea medicală din România, îndeosebi faţă de centrele internaţionale de cercetare de vârf, unde numeroase eforturi se îndreaptă către medicina robotică şi aplicaţiile acesteia în reabilitarea medicală. De altfel, chiar săptămâna trecută, prestigioasa revistă Science Translational Medicine dedica un număr întreg cercetărilor din robotică şi neuroprotezare.
   Reforma iniţiată în medicina fizică şi de recuperare din România, materializată cel puţin formal prin adoptarea denumirii de reabilitare medicală, trebuie să continue, să capete substanţă şi să fie manifestă în toate aspectele specialităţii, nu doar în centrele universitare. Suntem în epoca medicinii bazate pe dovezi, multi- şi interdisciplinaritatea sunt regula, nu excepţia, iar datele privind dizabilitatea ne arată discrepanţe uriaşe între speranţa de viaţă şi durata propriu-zisă de viaţă fără dizabilitate. Este deci nevoie ca reabilitarea medicală să capete importanţa pe care toate documentele şi statisticile internaţionale i-o indică, iar specialiştii în reabilitare trebuie să privească spre viitor, având ca principal interes bunăstarea pacienţilor. Dacă ei nu o vor face, alte specialităţi cu siguranţă vor prelua şi aceste activităţi.
   Continuând din poziţia de partener tradiţional al Societăţii Române de Medicină Fizică şi de Recuperare, săptămânalul „Viaţa medicală“ i-a invitat pe fostul preşedinte SRMFR şi pe conducătorul proaspăt ales la Poiana Braşov să ne ofere mai multe detalii despre trecutul, prezentul şi mai ales viitorul societăţii şi al specialităţii.

Dr. Aurel F. MARIN

 

Reforma mentalităţilor
Interviu cu prof. dr. Mihai Berteanu (UMF „Carol Davila“ Bucureşti)

 

   – S-a încheiat al 36-lea congres SRMFR, a fost aleasă o nouă conducere. Se încheie o mai lungă perioadă în care v-aţi aflat în conducerea acestei societăţi. Care au fost momentele de vârf ale SRMFR din această perioadă?
   – Practic, am fost implicat în conducerea societăţii în ultimii 15 ani: am fost zece ani secretar general şi apoi cinci ani preşedinte. Societatea a înregistrat mai multe momente importante, marcate în special prin congresele cu participare internaţională organizate. Dintre cele cu un răsunet mai important, aş aminti congresul din anul 2000, foarte important prin participarea unor speakeri internaţionali, atât pe partea de reabilitare medicală, în special neurologică, cât şi pe partea de balneologie. Ţin foarte bine minte, pentru că m-a impresionat negativ, cum am organizat, cu patru lideri din balneologia europeană, o sesiune de balneologie. Era deci o sesiune cu „greii“ balneologiei din acel moment, dar ţin minte că în sală au fost foarte puţini colegi din domeniul balneologiei. În 2000, eram într-o perioadă în care balneologia era într-o „groapă“ totală, staţiunile erau la pământ şi am considerat că a aduna câţiva lideri de opinie europeni poate să constituie o sursă de inspiraţie şi să genereze discuţii care să ne ajute. Tot în 2000, am încercat să implicăm alături de noi şi organizaţiile nonguvernamentale ale persoanelor cu dizabilităţi, într-un mic simpozion. Apoi, în 2004, am avut un nou congres cu participare internaţională, dar aş sublinia congresul nostru din anul 2007, care a fost precedat de adunarea generală a secţiunii de medicină fizică şi de reabilitare din cadrul Uniunii Europene a Medicilor Specialişti (UEMS), unde au participat unul sau doi reprezentanţi din fiecare ţară din Uniunea Europeană. Ne-am bucurat atunci de prezenţa ministrului sănătăţii, Eugen Nicolăescu, care a participat la deschiderea adunării generale UEMS şi a promis că susţine specialitatea. Ceea ce a şi făcut, ca şi în acest nou mandat. Apoi, în 2008 am fost ales preşedinte, iar următorul congres cu participare internaţională majoră a fost organizat anul trecut, în 2012, când am avut invitaţi 12 lectori străini din varii domenii, cei mai mulţi pe partea de reabilitare neurologică şi pe robotică.
   – Congresul de anul trecut a coincis cu aniversarea a 90 de ani de existenţă a societăţii.
   – Aşa este, nouă decenii de la atestarea legală a societăţii. Congresul aniversar a fost precedat de alte două evenimente importante: un simpozion interdisciplinar de reabilitare medicală a pacienţilor cu amputaţii de membru inferior şi, poate cel mai important eveniment ca impact mediatic pentru persoanele cu dizabilităţi, a fost traducerea în limba română a Raportului mondial privind dizabilitatea; lansarea am făcut-o la Palatul Parlamentului, cu participarea unor politicieni şi a majorităţii organizaţiilor nonguvernamentale ale persoanelor cu dizabilităţi. Acestea au fost – foarte pe scurt – evenimentele cele mai importante. Nu sunt de neglijat însă celelalte congrese, care au crescut valoric de la an la an.

Filozofia globală

   – Ar trebui menţionat şi faptul că specialitatea a evoluat în paralel sau împreună cu societatea.
   – Da, curricula de specialitate s-a înnoit odată cu cerinţele UEMS. Noi am publicat aceste curricule, însă există o inerţie foarte mare în a schimba tematica examenelor de specialitate şi de primariat şi aici nu am reuşit încă să actualizăm programele şi întrebările, problemele abordate la examene sunt total necorelate cu actuala curriculă a specialităţii. Sper să rezolvăm şi acest aspect cât de curând. Ideea pe care am tot repetat-o în ultimii ani a fost că specialitatea noastră nu tratează un organ sau sistem de organe, noi ne adresăm practic lipsei de funcţionalitate, lipsei abilităţii, deci dizabilităţii. Filozofia centrală a specialităţii nu este de a aborda un organ sau o funcţie, ci de a privi pacientul global, din punctul de vedere al performanţei, al abilităţii, al funcţionalităţii. Şi aceasta nu este o idee a unui grup de specialişti care vor să-şi susţină propria specialitate, să o pună în prim-plan. Toate aceste concepte se regăsesc în măsurile şi documentele pe care Organizaţia Mondială a Sănătăţii le-a adoptat şi publicat în ultimul deceniu, referitor la persoanele cu dizabilităţi. Şi aici vorbesc în special de documentul major – Clasificarea internaţională a funcţionării sănătăţii şi dizabilităţii (CIF), tradusă şi în limba română, apoi vorbesc de un document din 2006 – Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi apoi, în 2011, de Raportul mondial pentru dizabilitate. Sunt documente care vorbesc despre persoanele cu dizabilităţi şi despre reabilitarea medicală. Deci trebuie subliniat că specialitatea noastră are această filozofie particulară de a aborda pacientul.
   – Şi care a devenit mult mai importantă în anii din urmă.
   – Ultimul eveniment major a fost legiferarea actualei denumiri a specialităţii, în martie 2013, la reabilitare medicală, şi publicarea celor nouă definiţii, care explică multiplele faţete ale specialităţii. Odată cu această legiferare, ne aşteptăm să se producă clarificări şi în contractul-cadru, şi în colaborarea cu Ministerul Sănătăţii.

Front comun cu mese rotunde

   – În reabilitarea medicală din România, vorbim de un front format din societate (SRMFR), comisia MS şi principalul for metodologic în specialitate – Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie (INRMFB). În ce fel au conlucrat aceste foruri?
   – Până în acest an, până în ultimele luni, conlucrarea factorilor de decizie în specialitate a fost deficitară. Mulţi s-au opus actualei denumiri a specialităţii, dar poate nici noi, de la comisia de specialitate a MS, n-am reuşit să explicăm suficient de bine scopul şi beneficiile schimbării. Avem în prezent însă plăcuta situaţie în care toate cele trei foruri de decizie conlucrează armonios şi sunt orientate în aceeaşi direcţie. Practic, societatea este acum condusă de conf. dr. Adrian Bighea, care face parte şi din comisia de specialitate a MS şi a contribuit la schimbarea denumirii. Pe de altă parte, avem Institutul, care a înţeles exact mobilul schimbării şi ne-a sprijinit în ultimul timp foarte mult.
   – Congresul a fost deschis anul acesta de o masă rotundă, în cadrul căreia s-au discutat problemele cu care se confruntă medicii din ţară, dar şi ameninţările şi oportunităţile conlucrării dintre societate, MS şi INRMFB.
   – La această masă rotundă s-a prezentat contextul naţional şi internaţional şi s-a vorbit despre cum şi-au propus comisia MS, INRMFB şi SRMFR să abordeze pachetul de servicii medicale de bază. Încercăm să găsim un echilibru corect pentru persoanele cu dizabilităţi, ştim din practică şi din toate documentele naţionale sau internaţionale că ele au o situaţie foarte grea, de cele mai multe ori pe termen foarte lung. Dizabilitatea este cronică. Raportul mondial ne spune că 10% din populaţia globului are o diazabilitate majoră, deci vorbim de un grup foarte mare de persoane. La această masă rotundă am mai constatat şi că există o neuniformitate în a interpreta legile de către casele judeţene de asigurări de sănătate, după criterii obiective majoritar subiective.
   – Poate că legea nu e suficient de clară?
   – Exact. Până să se legifereze actuala denumire a specialităţii şi cele nouă definiţii explicative, nu am avut un instrument legal cu care să combatem aceste situaţii. Actuala denumire a specialităţii s-a obţinut printr-o luptă care a durat trei ani.
   – O luptă pe care aţi purtat-o şi în interiorul specialităţii?
  – Absolut. De fapt, a durat atât de mult pentru că opoziţia a venit în principal din interiorul specialităţii, nu din afară.
   – De ce s-au opus colegii dv.?
   – Mi-e greu să înţeleg. Cert e că, de fiecare dată când se desfăşurau negocieri pentru contractul-cadru, ne loveam de confuzia care făcea ca întreaga specialitate să fie asimilată cu o cură balneară. Era evident ca lumina zilei că este o confuzie, dar nu aveam baza legală prin care s-o combatem. În aceste nouă definiţii, s-au explicat foarte clar toţi termenii. Iată principalul câştig al actualei denumiri. În prezent, la negocierile viitoare, avem acest cadru legislativ, pe baza căruia putem să spunem foarte clar: conform legii, o internare de reabilitare în spitalizare continuă nu este o cură balneară. Alături de dr. Horia Lăzărescu, managerul INRMFB, am avut o discuţie cu dr. Adrian Pană, secretar de stat în MS, căruia i-am prezentat conceptul nostru pentru pachetul de servicii medicale de bază, că este necesară cuantificarea gradului de dizabilitate, folosind scale acceptate la nivel internaţional.
   – În ce măsură, la acest moment, specialitatea se practică uniform în toată ţara, nu doar în centrele universitare?
   – În aceeaşi măsură în care cardiologia se practică într-un spital universitar cu angiograf şi posibilitatea de cardiologie intervenţională, faţă de o secţie de cardiologie dintr-un orăşel mai mic. Diferenţele ţin de dotare şi de pregătirea personalului. Ca în orice altă specialitate, şi la noi există o neuniformitate în pregătirea specialiştilor. Şi literatura evoluează foarte mult, motiv pentru care dorim să traducem în limba română un tratat american (editor: Randall L. Braddom), o lucrare de referinţă în specialitate.
   – Lipseşte o astfel de lucrare de referinţă în limba română?
   – Cu desăvârşire. Sunt tentative, monografii, cursuri, dar un tratat de specialitate modern şi practic nu există. Sperăm ca la începutul lui 2014, traducerea să fie finalizată şi tratatul disponibil pentru cititori.

Concepte noi

   – Cum evoluează lucrurile în privinţa staţiunilor balneare? Ar putea fi o oportunitate, pentru autorităţile române, să stimuleze turismul balnear?
   – În domeniul ăsta e nevoie de o serie de decizii atât la nivel de specialitate, cât şi la nivel politic. Modelele de succes din Europa Occidentală arată că dotarea unităţilor de reabilitare medicală s-a mutat la nivelul unor astfel de staţiuni balneare. De ce? Pentru că specialistul de reabilitare medicală dintr-o staţiune balneară mai are un factor terapeutic foarte important: cel natural, deloc de neglijat, care nu trebuie luat în derâdere. El este acelaşi, benefic, eficient de mii de ani; nu avem multe terapii farmacologice care să fi rămas neschimbate de mii de ani...
   – Putem spera la o reformă – nu a specialităţii de reabilitare medicală, ci a tuturor celorlalte specialităţi, a mentalităţii medicale în România, care să implice reabilitarea medicală în orice specialitate?
   – Dacă e să privim lucrurile filosofic, faptul că dispunem de instrumente din ce în ce mai sofisticate, mai precise, de diagnostic şi tratament, se reflectă în populaţia generală prin numărul în continuă creştere al persoanelor cu dizabilităţi. Poate că ar trebui să regândim – şi nu doar la nivel naţional, ci global – felul în care se pune problema în medicină. A nu face reabilitare înseamnă a genera complicaţii.
   – Economic vorbind, e mai ieftin să faci reabilitare decât să întreţii sau să susţii financiar o persoană care nu se poate susţine singură pe termen lung.
   – Poate că ar trebui să existe o convenţie internaţională a drepturilor persoanei nu pentru dizabilitate, ci pentru sănătate. Rolul nostru, al medicilor, ar trebui să fie să menţinem sănătatea şi funcţionalitatea.

 

 

Oportunităţi într-un moment de cumpănă
Interviu cu conf. dr. Adrian Bighea (UMF din Craiova)


   – Domnule profesor, sunteţi noul preşedinte al Societăţii de Medicină Fizică şi de Recuperare, organizaţie profesională care reprezintă specialitatea redenumită astăzi reabilitare medicală. Unde se află SRMFR la momentul la care preluaţi conducerea şi ce planuri aveţi pentru următorii ani?
   – Societatea se află într-un moment de cumpănă, după cum se ştie, există unele procese în instanţă; indirect, ele pot să afecteze SRMFR. Din acest punct de vedere, obiectivul nostru principal este de a pune lucrurile la punct şi de a crea un climat de stabilitate, de încredere pentru membrii noştri, încredere care în ultimul an s-a pierdut foarte mult. Acesta este un prim aspect, pe care vrem să-l depăşim cu bine.
   – Acest hop va putea fi depăşit?
   – Numărul mare de participanţi la congres conferă, cel puţin din punct de vedere moral, legitimitate desfăşurării lucrărilor şi punctelor de pe ordinea de zi, care au fost de data aceasta mai mult axate pe interesele imediate ale specialiştilor noştri, pornind de la modificările care urmează să se facă în contractul-cadru, de la pachetul minimal de servicii, până la problemele specialităţii. Punctul central al congresului a fost desfăşurarea unei adunări generale extraordinare, care încheie un lung şir de dispute şi care a fost organizată din punct de vedere legal fără cusur, astfel încât să nu mai poată exista contestaţii ulterioare. Adunarea generală a legitimat un nou consiliu director, cu un mandat de patru ani, şi sperăm că tocmai numărul mare de participanţi şi de votanţi va da suficientă greutate şi hotărârilor care vor fi luate în justiţie, pentru că nu poate fi ignorată voinţa majorităţii membrilor noştri. Revenind la lucrările congresului, în prima zi, a fost organizată o masă rotundă cu membrii comisiei consultative de reabilitare medicală a Ministerului Sănătăţii şi conducerea Institutului Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie, la care au participat şi ceilalţi membri SRMFR prezenţi la congres; s-au discutat deficienţele din contractul-cadru, din trecut, şi ceea ce ne dorim să modificăm în viitor; de asemenea, au fost discuţii aprinse cu privire la pachetul minimal de servicii, la lista afecţiunilor care pot fi tratate în regim de internare continuă.

Boală vs. dizabilitate

   – Apropo de lucru acesta. Cât de implicată a fost comisia în proiectul care a fost dat publicităţii de MS?
   – Pentru că fac parte din această comisie de câteva luni, pot să spun că cel puţin în ultimele două luni am avut mai multe întâlniri, în care am încercat să ne punem de acord cu ceea ce trebuie să facem în viitor şi cu strategia pe care comisia consultativă de reabilitare medicală trebuie s-o urmeze. Pot să vă spun că decizia noastră, care a fost adusă şi la cunoştinţa membrilor societăţii cu ocazia acestui congres, este aceea de a face din dizabilitate principalul punct de referinţă în aprecierea felului în care pacienţii se raportează la propunerile MS cu privire la pachetul minimal de servicii. Dacă ar fi să discutăm mai concret, nu mi se pare suficientă publicarea unei liste de diagnostice; aceste diagnostice trebuie să fie însoţite de aprecierea gradului de dizabilitate, pentru că este principalul indicator pe care îl urmărim în evoluţie.
   – Practic, ar fi vorba de aplicarea criteriilor din clasificarea internaţională a funcţionalităţii?
   – Exact, este vorba de codurile Z, este obligatoriu cel puţin să însoţească diagnosticele din clasificarea internaţională a bolilor. Nu putem spune, de exemplu, că gonartroza primitivă nu se internează niciodată, ci că gonartroza primitivă este, în general, o afecţiune care se poate trata ambulatoriu, însă, dacă lângă acest diagnostic apare o dizabilitate de grad mare, lucrurile trebuie nuanţate.
   – Contractul cu CNAS prevede ceva legat de funcţionalitate, de dizabilitate?
   – La acest moment nu, ba chiar abordările sunt extrem de diferite, cum am aflat din discuţiile cu colegii din toată ţară: sunt spitale care nu acceptă codificare după dizabilitate, adică nu acceptă folosirea codurilor Z, dar sunt şi spitale care cer numai folosirea codului Z. Este clar că undeva, la nivel decizional, probabil la CNAS, lucrurile trebuie armonizate.
   – Ştiu că existau şi în trecut diferenţe mari între contractele încheiate de casele judeţene, de la un judeţ la altul.
   – Contractul-cadru se aplică diferit de la un judeţ la altul şi de aici, în ultimii ani, am avut foarte multe probleme punctuale, care depind de funcţionarii de la casele judeţene, foarte greu de rezolvat. Ele sunt multe, greu de centralizat, de aflat chiar, astfel că unul din obiectivele pe care ni le propunem este de a creşte gradul de acces al membrilor noştri, de a facilita transmiterea rapidă a informaţiilor.

Societatea Română de Reabilitare Medicală

   – Ce planuri aveţi pe un termen mai lung? Specialitatea, în momentul acesta, suferă ameninţări şi din interiorul ei, şi din afară. Practic, lucrurile trebuie clar definite şi o încercare a fost prin redenumirea specialităţii.
   – Primele măsuri pe care le-am luat după constituirea noului consiliu director al societăţii a fost aceea de a armoniza denumirea nouă a specialităţii, aşa cum apare ea în ordinul de ministru, de reabilitare medicală, cu denumirea societăţii. Şi, pentru că s-a modificat statutul societăţii odată cu alegerile, am solicitat membrilor noştri acordul ca şi denumirea societăţii să se modifice în concordanţă cu denumirea specialităţii. Am primit, prin vot unanim, acordul membrilor ca SRMFR să se numească pe viitor Societatea Română de Reabilitare Medicală.
   – Aceasta este o chestiune formală. Pe fond, ce v-aţi propus?
   – Ne dorim foarte mult să repunem pe picioare revista societăţii, care a căzut într-un con de umbră. Tot pe termen lung, ne gândim la organizarea unor alte manifestări, pe lângă congresele noastre anuale, mai multe reuniuni zonale – simpozioane, mese rotunde, poate chiar conferinţe. Ne gândim, de asemenea, să apropiem din nou Asociaţia Română de Balneologie de Societatea de Reabilitare Medicală, pentru că, până la urmă, medicii din staţiunile balneare sunt foarte mulţi şi, din păcate, au fost oarecum neglijaţi în ultimii ani. De altfel, unul din motivele pentru care ne-am luptat pentru schimbarea denumirii specialităţii a fost tocmai pentru a avea la îndemână un singur termen generic, care să conţină esenţa activităţii noastre, reabilitarea medicală, indiferent unde se face, în ambulatoriu de specialitate, în secţii cu paturi sau în staţiunile balneare. Şi cred că de-abia acum suntem egali toţi, indiferent unde ne desfăşurăm activitatea. În plus, simplificarea denumirii aduce avantaje şi pentru că lucrurile sunt mai uşor de înţeles pentru cei din afara specialităţii. Revenind, am vrea foarte mult să intensificăm posibilităţile de comunicare cu membrii noştri prin mijloace electronice, am vrea să dezvoltăm site-ul societăţii şi să adâncim un pic accesul la informaţii şi posibilităţile de comunicare între conducere. Am vrea ca fiecare din membri, în momentul în care este înscris în baza de date a Societăţii, să aibă posibilitatea să ceară sau să trimită informaţii, să pună întrebări, să ridice probleme.
   – Să creaţi un forum?
   – Exact. Să facem lucrurile mult mai accesibile. Este nevoie de o pagină oficială a societăţii, de un sistem de plată online a taxelor. Pentru următorul mandat, sperăm să crească şi credibilitatea noastră şi reprezentarea noastră în organisme internaţionale, în primul rând europene, vrem ca reprezentarea să fie mai puternică şi mai vizibilă. Pentru că reprezentăm România – una dintre ţările cu cel mai mare potenţial balneoclimateric din Europa şi lucrul acesta ar trebui să se vadă.

Planuri pentru viitorul imediat

   – Cât de mult veţi pune accentul pe partea de educaţie? S-au schimbat multe, inclusiv definiţiile, dar lucrurile sunt mai bine înţelese la centru decât în alte locuri de practică. Cum puteţi ajunge la membri?
   – La acest moment ne reorganizăm, dar informarea membrilor asupra modificărilor care urmează să se producă este o prioritate.
   – Mă refer inclusiv la utilizarea CIF...
   – Toate aceste informaţii trebuie cumva să ajungă la toţi specialiştii. Ne gândim, în primul rând, să folosim centrele noastre metodologice din ţară, pentru a ajunge la toţi membri noştri. Chiar mă bucură felul cum a fost alcătuit noul consiliu director, deoarece asigură o repartizare uniformă în toată ţara. Ce mai dorim? Dorim, dacă este posibil, să adunăm informaţia într-un singur loc. Vedeţi, într-un an, în centrele universitare, se desfăşoară foarte multe cursuri postuniversitare, dar ele nu au fost niciodată puse în valoare. Vrem acum să implicăm mai mult societatea şi am discutat cu cei nouă vicepreşedinţi, să avem cu toţii informaţii şi să le putem disemina. Este chiar surprinzător cât de mulţi membri ar dori să participe la astfel de evenimente, care aduc şi informaţii, şi punctaj EMC.
   – De altfel, în pofida oricăror discuţii care au existat la vârf, aici, la Poiana Braşov, au venit în număr mare la congres.
   – Exact aşa cum vă spuneam, iar prezenţa în număr mare cred că dă o mare legitimitate deciziilor rezultate din adunarea generală.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.