Newsflash
Interviuri

Prof. dr. Doina Cozman: „Cea mai stringentă problemă este cea a adicţiilor”

de Dr. Laura Davidescu - nov. 29 2019
Prof. dr. Doina Cozman: „Cea mai stringentă problemă este cea a adicţiilor”

Președinta Asociaţiei Române de Psihiatrie și Psihoterapie face o scurtă radiografie a sănătăţii mintale în România și punctează nevoile actuale din domeniul psihiatriei sociale.

Cea de-a zecea ediţie a Forumului Psihiatru.ro, având ca temă „Sănătatea mintală în România. Rolul psihiatrului în asistenţa și menţinerea sănătăţii mintale în comunitate”, a fost un bun prilej pentru a vorbi cu prof. dr. Doina Cozman despre diverse faţete ale asistenţei psihiatrice în România, dar și despre cum apar ele relatate în presă.

VM 48, p.15
Prof. dr. Doina Cozman

Care sunt noutăţile discutate la Forumul Psihiatru.ro, desfășurat recent la București?

Forumul Psihiatru.ro este o manifestare care deja are tradiţie, a împlinit 10 ani. Ea a fost lansată la iniţiativa regretatului profesor Florin Tudose. Se dorește o manifestare scurtă, de doar o zi, în care grupul profesioniștilor din psihiatrie se întâlnește și discută diferite probleme. Acum, la 10 ani de la înfiinţarea acestei manifestări, care este marca MedicHub, ne-am întâlnit să discutăm lucruri legate de practica noastră zilnică. Psihiatrii lucrează acum în moduri și locuri foarte diferite: avem clinicieni în instituţiile cu paturi, avem psihiatri în ambulatorii, psihiatri din centrele de sănătate mintală și, mai nou, tot mai mulţi psihiatri care lucrează în cabinete medicale individuale. Cu alte cuvinte, începe să se afirme și activitatea psihiatrilor care lucrează în sistem privat. De aceea, forumul a avut patru secţiuni în care am dezbătut: problemele legate de spitale, pe cele legate de cabinete și centre de sănătate mintală, programele europene, pentru că este foarte importantă activitatea educativă și de cercetare, multe dintre proiecte fiind parteneriate (mă refer mai ales la Centrul Naţional de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog), și adicţiile, care sunt o problemă stringentă.

Puteţi să detaliaţi?

Cele mai îngrijorătoare sunt adicţiile generate de substanţele psihoactive, adică de droguri. Aici intră atât substanţele din grupa opioidelor, cât și substanţele stimulante, de la amfetamină până la cocaină, dar mai există și substanţe noi, așa-numitele substanţe de sinteză, care sunt foarte periculoase, pentru că sunt extrem de apropiate ca efect de otrăvuri. Aici intră așa-numitele „etnobotanice”, substanţe psihoactive bazate pe compuși cationici și canabinoizi sintetici.

În topurile mondiale ale fericirii, adesea românii nu se clasează prea sus. Ce îi face pe români nefericiţi?

Depinde cine face aceste topuri. Sunt, eventual, cercetări în ceea ce privește starea de wellbeing, de bunăstare, care cuprinde starea de sănătate somatică și cea psihologică, exprimate subiectiv, pentru că elementul de fericire nu este un criteriu medical. Poate, eventual, să fie cuprins în scalele de QOL – quality of life –, care sunt aplicate pe diverse categorii de populaţie, dar și de boli. Scalele QOL sunt emergente din sfera oncologiei, dar se aplică acum și în psihiatrie sau reumatologie.

Vorbeaţi, într-un interviu anterior, despre un curent numit antipsihiatrie. Despre ce este vorba?

Acest curent a apărut în secolul XX, a fost lansat de doi psihiatri englezi, Laing și Szasz. Ei susţineau că boala psihică este cauzată în totalitate de societate. Ca atare, persoana cu o tulburare psihică trebuie să fie menţinută în societate, să fie tolerată cu boală cu tot și nu trebuie să fie tratată decât prin mijloace psihosociale, mai puţin printr-o psihoterapie structurată. Au încercat și un experiment, astăzi caracterizat a fi utopic, în care într-o comunitate locuiau o mulţime de pacienţi, inclusiv cu psihoze. În timp, s-a observat că proiectul are niște racile, pentru că boala psihică netratată produce, în timp, deteriorare și în structurile cerebrale. Astăzi, curentul antipsihiatrie a renăscut, fiind susţinut de anumite doctrine, inclusiv religioase, și combate nu numai instituţiile psihiatrice, nu numai sistemul de aplicare a sănătăţii, ci și diagnosticele, adică clasificările nosografice, codurile de boli și bineînţeles că dezavuează orice tip de medicaţie psihotropă. A ajuns să fie o mișcare care se radicalizează, cu acţiuni făţișe contra breslei.

Ce este psihiatria socială, tema principală a forumului recent?

Este o ramură aplicată a psihiatriei, care se gândește la pacientul psihic în contextul său. Și aici vi-l citez pe filosoful Ortega y Gasset, care-și pune întrebarea de ontologie: „Cine sunt eu?” Iar răspunsul său este următorul: Yo soy yo y mis circunstancias (Eu sunt eu și circumstanţele mele). El punctează exact obiectul de acţiune a psihiatriei sociale, adică nu poţi să faci un management de caz la o persoană cu o afecţiune psihiatrică fără să extinzi domeniul de atenţie asupra circumstanţelor sale. Medicina centrată pe persoană, un alt curent din psihiatrie, pune accentul pe context și pe valori. Ceea ce deja aduce paradigma activităţii psihiatrice în domeniul medicinei holistice, ceea ce este foarte bine.

Credeţi că, în cei 30 de ani care au trecut de la Revoluţie, s-au schimbat bolile psihice în România?

Bolile nu s-au schimbat, poate incidenţa lor. A crescut incidenţa depresiei, de exemplu. Eu am profesat și în timpul comunismului și vreau să vă spun că psihiatria era dură, pentru că nu aveai cu ce trata. În ultimii doi ani de ceaușism ne-a lipsit și diazepamul. A fost și criză de haloperidol. Alte psihotrope lipseau de foarte mult timp... Acum, în condiţiile în care avem psihotrope numeroase, unele chiar cu compensare 100%, pot să spun că în România suntem într-o situaţie privilegiată, pentru că în Germania sau Austria, de exemplu, nu există atât de multe psihotrope compensate câte există în programul nostru naţional. Referindu-mă la domeniul meu de supraspecializare, respectiv suicidologia, pot să vă spun că nu mă mir că rata sinuciderilor a scăzut în România faţă de perioada comunismului. În anii ’90 aveam o rată a sinuciderilor de 12-13% la suta de mii de locuitori decedaţi, acum avem 11,4%, iar în 2017 a fost cea mai mică rată, de 10,4%.

Dacă mâine aţi fi numită ministru al Sănătăţii, care ar fi priorităţile dv.?

Ca urgenţă, aș propune un set de măsuri de ameliorare a stării de sănătate mintală a populaţiei. De ce? Pentru că și OMS spune că nu există sănătate fără sănătate mintală. Imediat după Revoluţie, se spunea că românii sunt un popor de handicapaţi, pentru că jurnaliștii, mai ales cei din străinătate, veniseră și filmaseră acele orfelinate care, din sărăcie și lipsă de resurse umane, erau pline de copii neglijaţi, într-o stare deplorabilă. Acum, presa a început să spună că toţi românii sunt stresaţi sau depresivi, că a crescut rata de suicid. Jurnaliștii răspândesc aceste idei, dar nu sunt adevărate, nu le verifică!

Cum ar putea fi îmbunătăţită sănătatea mintală în populaţia generală?

Ar fi nevoie de măsuri organizatorice: mărirea resursei de personal în toate instituţiile psihiatrice. Apoi, încurajarea și susţinerea de către Stat a psihiatriei comunitare – centre de zi, centre psihosociale, centre de psihoterapie, ergoterapie, terapie ocupaţională. Toate acestea ar scădea nevoia de internare, iar spitalele ar fi mai degrevate. O altă direcţie care trebuie să fie încurajată este cea a psihiatriei de legătură – o ramură care se ocupă de afecţiunile psihice ale pacienţilor cu boli somatice. Sunt foarte puţine spitale în România care au departament și medici de psihiatrie de legătură. Gândiţi-vă că un pacient are reacţii depresive după o operaţie. Cardiacii, după un infarct sau un accident vascular cerebral, au nevoie și de ajutor psihiatric. Psihiatria de legătură este o necesitate care trebuie să se muleze pe realitatea clinică! Ne trebuie și diferite centre specializate pe anumite afecţiuni care sunt în creștere. Sunt unele încercări în privinţa psihiatriei geriatrice, dar nu suficiente. Pe adictologie nici nu avem supraspecializare! Abia acum, un coleg din Iași, doctorul Ovidiu Alexinschi, încearcă să obţină această competenţă. Mai e nevoie de centre de criză pentru prevenirea și combaterea sinuciderii. Dacă nu avem o prevenire primară a sinuciderii, nu vom avea o scădere a incidenţei acestui fenomen.

Carte de vizită

Dr. Doina Cozman este profesor universitar la UMF „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca, președinta Asociaţiei Române de Psihiatrie și Psihoterapie, președinta Alianţei Române de Prevenţie a Suicidului, redactor-șef al revistei Psihiatru.ro, consultant în psihiatrie al Reţelei de Sănătate „Regina Maria” și copreședinta Comitetului de organizare al celui de-al 23-lea Congres Mondial de Psihiatrie Socială.

Mesaj pentru jurnaliști

Există parcă un trend de găsire a ţapului ispășitor pentru toate frustrările românilor care se revarsă asupra psihiatriei. Vrem oare s-o desfiinţăm? Votăm cu antipsihiatria? Sigur că există idei cum că, arătând racilele, ameliorăm sistemul. Nu o facem, pentru că oamenii care văd reportaje panicarde se sperie și mai tare de psihiatrie, inclusiv de psihiatri, și amână prezentarea la doctor a unor depresii sau psihoze care, poate, vor ajunge să se transforme în sinucideri. Așa că totul ar trebui făcut cu probitate profesională și cu maximă informare.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe