La Poiana Braşov, între 22 şi 25
septembrie a.c., se va desfăşura al 7-lea Congres Naţional al Societăţii Române
de Chirurgie Cardiovasculară (SRCCV). Despre
această manifestare ştiinţifică, la care „Viaţa
medicală“ este partener media principal, am discutat cu dl prof. dr. Vlad Anton Iliescu, preşedintele
SRCCV şi al Congresului.
– Ce
vizează acest congres?
– În primul rând o punere la punct a celor
mai moderne tendinţe din domeniu, ca în orice specialitate, de altfel. Temele
acoperă şi chirurgia cardiacă şi chirurgia vasculară, în plus circulaţia
extracorporală. Există şi un simpozion pentru cadre medii; considerăm că aşa
este normal, lucrăm împreună cu ele şi îngrijirea bolnavilor nu depinde numai
de doctori, ci şi de asistenţi.
– Ce
teme vor fi abordate?
– Sunt mai multe grupe de teme: chirurgie
cardiacă – actualităţi în chirurgia coronariană, sindroamele aortice acute,
chirurgia modernă a valvulopatiilor; chirurgie vasculară – ischemia critică a
membrelor inferioare, anevrismele aortei abdominale, chirurgia carotidiană; ATI
– actualităţi şi ghiduri în anestezia cardiovasculară, siguranţa pacientului în
timpul circulaţiei extracorporale. Ele sunt axate în primul rând pe activitatea
noastră; să ne confruntăm rezultatele comparativ, între centrele din ţară şi
din alte ţări, precum şi pe dezvoltarea unor tehnici noi, care au apărut pe
plan mondial, care se aplică şi la noi, în limita posibilităţilor. Posibilităţile
sunt limitate – din păcate financiar, nu tehnic, deoarece avem oameni care au
fost pregătiţi, care au efectuat aceste tehnici în alte ţări, există suportul
logistic pentru aceste noi dezvoltări, cum ar fi de pildă în microchirurgie, în
valvele transcateter. De exemplu, recent, a fost un eveniment nefericit, cu
mitropolitul Ardealului, care a fost trimis la Viena pentru un anumit tip de
operaţie, care se putea face foarte bine şi în România, numai că nu exista
finanţarea pentru ea. Una din temele congresului va fi chiar despre acest tip
de implantare valvulară, fără operaţie. Cred că e important faptul că acest
congres vizează deschiderea interdisciplinară; vor participa nu numai chirurgi
de Chirurgie cardiacă şi vasculară, ci şi personalităţi din domeniul
Cardiologiei, cu care avem o apropiată colaborare, şi al ATI, cu care facem o
echipă.
– Ce
ne puteţi spune despre invitaţi?
– În afară de nume de
prestigiu din ţară, din toate centrele de chirurgie cardiacă şi chirurgie
vasculară, din marile centre de cardiologie, de ATI, vor fi invitaţi din străinătate:
Italia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Grecia, care îşi vor expune experienţa,
confruntând-o cu a noastră şi căutând diverse căi de colaborare.
– Ce
implică organizarea unei astfel de manifestări?
– Acest congres e un punct important în
activitatea Societăţii pe care o conduc. E destul de greu de organizat din
cauza lipsei fondurilor, pentru că în condiţiile în care în acest an, într-un
mod cel puţin bizar, Programul de chirurgie cardiovasculară de la nivelul MS a
fost redus ca finanţare la jumătate, ne confruntăm cu o situaţie dificilă. S-au
luat decizii în care Societatea de profil nu a fost consultată. Nici la nivelul
comisiei de specialitate a MS – nu există, în ultimii doi ani, vreun document
semnat de toţi membrii comisiei, care să statueze, să propună un anumit program
în chirurgia cardiacă. Aici este şi o „şmecherie“ administrativă, deoarece teoretic,
bugetul este la nivelul anului trecut, dar s-a constatat că trebuie plătite
datorii din anul precedent şi atunci banii rămân jumătate, dar datoriile nu au
fost corect împărţite, adică să fie plătite de cei care le-au făcut, iar cei
care n-au datorii să primească bugetul integral. Le-am plătit toţi, de exemplu
Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. dr. C. C. Iliescu“ anul trecut nu
doar că nu a avut datorii, ci CNAS şi MS (conform raportului Curţii de Conturi)
au o datorie de aproximativ 6 milioane de lei către Institut; am primit banii
pe program înjumătăţiţi. Nu ştiu care e soluţia legală. Revenind la congres, el
este susţinut prin sponsorizările firmelor, care vor avea acolo standuri, unde
vor prezenta ultimele noutăţi. Sunt discuţii, mai ales din punct de vedere
etic, dar în toată lumea, congresele medicale sunt susţinute de firmele care vând
medicamente sau aparatură medicală, aici au ocazia să-şi promoveze produsele.
– Ce alte noutăţi sunt preconizate?
–
Una din ele va fi organizarea unei sesiuni precongres pentru tinerii medici,
rezidenţi, care vor avea ocazia să participe la un laborator, în care, pe inimi
de porc, vor practica manevre de chirurgie cardiacă, antrenament – hands-on workshop. E foarte importantă
practica, dincolo de nişte prezentări, care pot fi magistrale. Vor coase o valvă,
o coronară – o experienţă instructivă ce se va lega şi de prelegerile
teoretice. Vor fi 20 de locuri, sponsorizate integral de Societate (am avut
norocul să fim sprijiniţi de o bancă). De asemenea, taxa de participare pentru
rezidenţi este simbolică – 50 de lei. Mai mult, pentru sesiunile de postere am încurajat
tinerii medici să prezinte lucrări, am instituit premii în bani, pe trei
categorii – chirurgie cardiacă, chirurgie vasculară, cardiologie – e o modalitate
stimulativă, care va contribui la realizarea unui număr mare de lucrări
valoroase. Vreau să subliniez, deoarece e important, simpozionul cadrelor
medii, în acest fel e stimulată dezvoltarea profesională şi specializarea, creşterea
suportului teoretic al acestei categorii extrem de importante de colaboratori în
practica medicală. Congresul a fost conceput pornind de la dialog, colaborare
interdisciplinară, am vrut să stimulăm în primul rând tinerii medici, pe de altă
parte să avem ocazia unui schimb de experienţă corect între noi, în cadrul
sesiunilor orale şi poster. Nu urmărim sesiuni aglomerate, ci punctarea unor
teme importante care să fie dezbătute şi înţelese. Lucrările vor fi cuprinse într-un
volum tipărit. Nu în ultimul rând, Congresul va avea şi manifestări sociale,
deoarece este bine ca oamenii să strângă legăturile şi dincolo de aspectul
formal din timpul zilei de lucru, să se cunoască, să petreacă timpul împreună,
ceea ce poate crea legături mai puternice şi schimburi de păreri informale
chiar în domeniul medical, care sunt uneori mai folositoare şi mai sincere.
– Care a fost răspunsul cardiologilor la
invitaţia de a participa la acest Congres?
– Răspunsul
cardiologilor a fost prompt, afirmativ, e un început bun, la anul sperăm să fie
mai mulţi, din toate centrele din ţară. La majoritatea sesiunilor vor fi
prezentări de chirurgie cardiacă, alături de prezentări ce cuprind punctul de
vedere al cardiologului şi al specialistului în anestezie-terapie intensivă
despre aceeaşi problemă; va fi o abordare multidisciplinară, iar la fiecare
sesiune, dincolo de prezentări, am prevăzut un timp pentru discuţii, ceea ce mi
se pare cel mai important. Una din sesiuni va fi dedicată direcţiilor de
dezvoltare în viitor a chirurgiei cardiovasculare în lume, dar mai ales în România.
– Ce ne puteţi spune în calitate de preşedinte
al SRCCV?
– La momentul actual, chirurgia
cardiovasculară în România este la un nivel bun, calitativ, se poate constata
din datele statistice – morbiditate, mortalitate, tipuri de operaţii ş.a.m.d.
Ce nu există, şi aici, împreună cu MS – unde am găsit deschidere – încercăm să
facem un Registru naţional al operaţiilor, ca să ştim exact care este situaţia
la nivelul tuturor centrelor; din punct de vedere tehnic sunt abordate toate
domeniile patologiei. Din păcate există această restrângere financiară şi o
problemă care s-a acutizat în ultimii ani: s-a dezvoltat foarte bine sistemul
naţional de urgenţă, s-a dezvoltat şi cardiologia în teritoriu (dotări), ca
urmare urgenţele sunt mult mai prompt diagnosticate, nu mai mor decât rar. Ele
ajung la spital, inclusiv în centrul nostru, care rezolvă cel puţin jumătate,
dacă nu 60% din urgenţele la nivel naţional, urgenţe cardiace majore; de
exemplu, IMA cu complicaţii – rupturi de cord, defecte septale
intraventriculare postinfarct, rupturi de valvă mitrală, disecţii de aortă,
care în urmă cu 10 ani erau câteva pe an, anul acesta au fost 50 la noi. Aceşti
bolnavi trebuie operaţi, dar ei sunt bolnavi foarte complecşi care costă foarte
mult, deoarece necesită suport tehnologic, îngrijire îndelungată, suport de
terapie intensivă; ei se rezolvă cu rezultate bune. Necazul e că a crescut numărul
bolnavilor, iar per total cazurile finanţate au scăzut, aceşti bolnavi consumă şi
mai mult, şi atunci este o problemă. Şi noi şi alte centre am fost de câteva
ori siliţi, în cursul acestui an, să ne oprim activitatea din lipsă de finanţare.
Sugestia SRCCV către dr. Raed Arafat, la care încă nu avem răspuns, a fost ca,
la fel cum s-a făcut pentru IMA program special finanţat de către MS, să se facă
şi pentru urgenţele chirurgicale cardiace. Unii bolnavi au soluţie intervenţională
de stent, alţii au complicaţii care necesită operaţie, sunt mai gravi şi costă
mai mult. Trebuie rezolvată această problemă. Încercăm să introducem tehnicile
noi, de exemplu valvele transcateter, avem săli hibride în ţară – şi la Iaşi şi
la Bucureşti, dar trebuie să existe finanţare, o astfel de valvă costă aprox.
25.000 de euro, în condiţiile în care un pacient de chirurgie cardiovasculară e
finanţat cu 3.900 de lei. Este şi o decizie politică: vrem să ne dezvoltăm sau
vrem în continuare să trimitem cu formulare E 112 în străinătate şi să plătim
de cinci ori mai mult? Alte activităţi ale Societăţii: vom organiza, împreună
cu Societatea Română de Cardiologie, cursuri de perfecţionare în diverse centre
universitare şi am găsit fonduri din nişte finanţări externe ca împreună cu SRC
să facem un Registru naţional al disecţiilor de aortă – cea mai severă urgenţă
din domeniul chirurgiei cardiovasculare. Vrem să facem aceşti paşi. Am elaborat
materiale scrise cu sugestii celor în drept, dar toată lumea invocă criza.
– Dezvoltarea chirurgiei cardiace şi a celei
vasculare se realizează distinct?
– Mulţumesc pentru ocazia de a clarifica lucrurile.
În primul rând, ambele specialităţi sunt subdimensionate la noi – între cât se
operează şi cât e necesar, raportul este de 1 la 5 – în primul rând din cauza
fondurilor, nu a specialiştilor. Vrem să facem centre noi, dar în cele
existente lucrăm sub capacitate. În centrul nostru avem patru săli de operaţie
de chirurgie cardiacă şi cinci de chirurgie vasculară, deci s-ar putea opera uşor
şapte-opt corduri deschise pe zi, dar facem doar două-patru, iar bolnavii au o
listă de aşteptare de luni. La început, specialitatea a fost una singură,
chirurgie cardiovasculară, şi-a schimbat denumirea; pe de altă parte, ca urmare
a apariţiei noilor tehnici, a unor supraspecializări, s-a produs separarea –
există pregătire în chirurgie cardiovasculară, dar şi medici care au competenţă
în chirurgie vasculară – trainingul este mai scurt, este un domeniu absolut
specific şi foarte important; în plus, centrele de chirurgie cardiacă se pot
face zonal, dar orice spital judeţean trebuie să aibă o secţie de chirurgie
vasculară, pentru că leziunile vasculare sunt frecvente (iatrogene – complicaţii
ale altor operaţii, traumatisme – accidente etc.). Încercăm să dezvoltăm această
reţea, inclusiv la nivelul sistemului de învăţământ. În calitate de şef al
catedrei de profil, am discutat cu rectorul UMF „Carol Davila“, cum să stimulăm
dezvoltarea chirurgiei vasculare, chiar să scoatem la concurs nişte posturi
universitare ţintite pe chirurgia vasculară.
– Cum
arată viitorul specialităţii?
– Să încheiem
în notă optimistă, deşi nu prea vedem „luminiţa de la capătul tunelului“. Cu cât
un domeniu e mai complex şi mai scump, cu atât e mai afectat. Într-o
specialitate care depinde doar de specialişti şi de o aparatură minimă, poţi
oricând să-ţi deschizi un cabinet privat şi poţi funcţiona. Într-o specialitate
care implică sute de mii de euro în aparatură, iar per procedură – câteva mii
sau zeci de mii, e mult mai greu, activitatea e mult mai afectată de subfinanţare.
În toate ţările din lume sistemele medicale sunt subfinanţate. Avem concepţia că
plătim şi avem dreptul la tot – greşit! Cât timp nu se va dezvolta corect
sistemul privat, lucrurile vor şchiopăta. Sistemul privat se dezvoltă strâmb la
noi, se bazează exclusiv pe plata din buzunar, care e limitată, sau se
alimentează tot din asigurările sociale de sănătate şi atunci acei bani puţini
se împart. Normal ar fi ca legea să stimuleze dezvoltarea asigurărilor
complementare, din care să fie finanţate atât sistemul privat, cât şi cel de
stat. Cred că trebuie foarte clar delimitat sistemul public de cel privat. Atâta
timp cât va exista tratamentul privat în spitalele de stat, el va funcţiona
greu şi pe spezele sistemului de stat. În Legea Sănătăţii există foarte clar
stipulată posibilitatea existenţei unor secţii private şi a unor pacienţi privaţi
în spitalele de stat. În spitalele de stat pacienţii sunt trataţi, dacă nu sunt
urgenţe, în ordinea sosirii şi la primul medic disponibil. Dacă pacientul doreşte
să se trateze la un anumit medic, plăteşte o sumă de bani şi devine pacient
privat în spitalul de stat. Medicul este un liber profesionist şi normal ar
trebui să facă contracte cu spitalul. Sper că lucrurile se vor înţelege, vom
ajunge la un moment dat într-un punct în care vom fi obligaţi să facem schimbări,
să intrăm în normal.
.jpg)
