Proaspăt ales preşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale, dl prof. dr. Irinel Popescu vorbeşte despre priorităţile înaltului for, în interviul realizat de dna dr. Raluca Bulea. "> Planuri ambiţioase de viitor - Viața Medicală
Newsflash
Interviuri

Planuri ambiţioase de viitor

de Dr. Raluca BULEA - dec. 28 2011
Planuri ambiţioase de viitor

Proaspăt ales preşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale, dl prof. dr. Irinel Popescu vorbeşte despre priorităţile înaltului for, în interviul realizat de dna dr. Raluca Bulea.

În urmă cu mai puţin de o lună, la Academia de Ştiinţe Medicale (AŞM), instituţie care reuneşte elita specialiştilor din domeniu de mai bine de 75 de ani, au avut loc alegerile pentru desemnarea echipei de conducere pentru următorii patru ani. Preşedintele AŞM, confirmat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.583/22.11.2011, este dl prof.dr. Irinel Popescu. Dsa a avut amabilitatea să acorde un interviu în exclusivitate pentru cititorii săptămânalului „Viaţa medicală“, în care ne vorbeşte de planurile de viitor ale instituţiei pe care o conduce, de promovarea medicinii româneşti în ţară şi în străinătate, precum şi de importanţa cercetării ştiinţifice medicale.

 

   Domnule profesor, ce reprezintă pentru dv. învestitura în fruntea AŞM?

   – Reprezintă, în primul rând, o obligaţie majoră, într-un moment destul de critic pentru această prestigioasă instituţie, şi care mă angajează poate mai mult decât pe predecesorii mei, nu numai în plan ştiinţific, ci şi în planul readucerii AŞM pe poziţia pe care ar fi normal să se afle.

   Spuneţi-ne câteva cuvinte despre tradiţia şi scopul AŞM.

   – AŞM a fost înfiinţată, după cum se ştie, în anul 1935, de profesorul Daniel Danielopolu, şi a fost de la bun început o instituţie respectată, aş spune chiar o instituţie importantă a statului român, cu cel puţin două roluri fundamentale: primul, de a consacra valorile medicinii româneşti, şi al doilea, de a furniza societăţii, la momentul respectiv şi de atunci încolo în aceeaşi manieră, expertiză medicală la cel mai înalt nivel, ori de câte ori societatea a avut nevoie de ea. În perioada comunistă, AŞM a fost desfiinţată o perioadă, reînfiinţată ulterior, în anul 1967, de când a funcţionat permanent. După 1989, ca multe din instituţiile statului român, a suferit o serie de transformări, motiv pentru care a fost nevoie de o nouă lege, care datează din anul 2004. Această lege a fost, din păcate, anulată în cea mai mare parte printr-o ordonanţă de urgenţă recentă, din anul 2010, a actualului guvern, care, prin unele dintre prevederi, pune în pericol însăşi existenţa instituţională a AŞM. Din acest motiv, de mai bine de un an de zile se duce o bătălie la nivel parlamentar, în primul rând, pentru revenirea la legea de funcţionare a AŞM, la toate prerogativele la care are dreptul această respectabilă instituţie, şi, cu siguranţă, la finanţare.

   Care este planul de activităţi pe care vi-l propuneţi, în calitate de preşedinte AŞM?

   – Aş dori să încep cu o precizare. După cum spuneam, AŞM trebuie să rămână un for de consacrare academică şi, dezvoltând această idee, trebuie menţionat că primirile de noi membri se vor face pe baza unor criterii de selecţie riguroase şi vom încerca să facem o corectă evaluare a tuturor celor care vor aplica pentru a fi admişi în acest înalt for academic, astfel încât, pe de o parte, să nu existe suspiciuni în legătură cu modul în care se face selecţia, iar pe de altă parte, această selecţie să reflecte în cel mai înalt grad valorile medicinii româneşti contemporane. O instituţie de asemenea nivel şi cu un asemenea prestigiu este datoare, la rândul ei, societăţii, pentru a oferi expertiză de cel mai înalt nivel din domeniul medical, expertiză care să poată fi folosită în scopuri concrete, direct de către cei care practică medicina, în scopuri academice, de către cei implicaţi în activitatea de cercetare şi care doresc să se informeze la cel mai înalt nivel asupra unor probleme curente ale medicinii contemporane, şi, în sfârşit în scop decizional, pentru toate instituţiile statului român care au nevoie de o astfel de expertiză: ministere, guvern, parlament, care de multe ori – o ştiu din postura de membru al unora din aceste instituţii – simt nevoia unei documentări atunci când trebuie să ia decizii importante şi adesea nu au la dispoziţie astfel de mijloace de documentare. Rămânând la acest aspect, AŞM trebuie să fie un for care să elaboreze permanent astfel de documente şi, de aceea, în programul de activităţi un punct este constituirea de comisii şi grupuri de lucru. Acestea vor fi focalizate pe anumite probleme şi vă voi da un singur exemplu, al Comisiei de oncologie, care trebuie să se ocupe de problema cancerului şi care are menirea – aş spune chiar datoria – să elaboreze constant documente legate de situaţia cancerului în România, de modul în care această boală teribilă poate fi controlată mai eficient, astfel încât să avem rezultate superpozabile celor de la nivel internaţional. Multe state, printre care şi Franţa, au un plan naţional de combatere a cancerului şi cred că o comisie de experţi cu un nivel atât de înalt cum este cel al AŞM ar putea să folosească Ministerului Sănătăţii şi celorlalţi decidenţi implicaţi în lupta cu această boală. În acelaşi timp, aceste comisii şi grupuri de lucru trebuie să fie oricând disponibile, pentru a putea oferi o părere autorizată tuturor celor care au nevoie de ea, atunci când sunt consultate. Continuând ideea activităţilor viitoare, aş menţiona un aspect pe care îl consider important şi anume un calendar predictibil şi anunţat cu mult timp înainte, o ritmicitate foarte clară şi constantă a întrunirilor, fie că este vorba de reuniuni ştiinţifice, fie că ne referim la adunările generale cu caracter mai degrabă organizatoric. Toate acestea trebuie să fie cunoscute din vreme, astfel încât membrii să îşi poată planifica agenda, să avem o participare cât mai numeroasă, să evităm absenţele, şi mai ales să arătăm respect faţă de membri prin acest gen de planificare. Vor căpăta girul şi se vor organiza sub egida AŞM numeroase manifestări ştiinţifice şi chiar îi încurajez pe toţi cei care doresc să folosească acest prestigios patronaj, deoarece ne dorim un calendar ştiinţific cât mai bogat. Un punct obligatoriu în acest calendar vor fi sesiunile cercetătorilor – mă refer în primul rând la cei tineri, dar nu numai la ei –, pentru că în momentul de faţă în sistemul medical din România sunt câteva sute de cercetători care au intrat în sistem prin concursuri organizate de AŞM şi au parcurs treptele profesionale şi ierarhia din domeniul cercetării ştiinţifice, tot prin concursuri organizate de AŞM. Există centre de cercetare evaluate şi atestate de AŞM şi acest proces va trebui să continue şi, prin evaluarea calitativă exigentă făcută de AŞM, dar şi prin stimularea lor de a produce lucrări, brevete şi de a participa la manifestări ştiinţifice care să facă vizibilă ştiinţa românească, AŞM îşi va justifica o dată în plus rolul pe care trebuie să îl joace. În acest context, mi se pare important să organizăm anual o sesiune a cercetătorilor din sistemul medical, toţi aceştia aflându-se într-un fel sub tutela AŞM. O a doua sesiune ar trebui să fie dedicată ultimelor cuceriri ştiinţifice, multe dintre ele, evident, cu experienţă directă în România. În anumite domenii, ţara noastră – şi o afirm cu toată responsabilitatea, chiar în condiţiile precare ale sistemului sanitar de la noi – se află în zonele de vârf şi aceste realizări ale medicinii româneşti trebuie prezentate în cadrul unei manifestări care să evidenţieze nivelul la care s-a ajuns şi să pună în valoare cele mai importante realizări ale noastre. În plus, nu este de neglijat nici inserţia internaţională a medicinii româneşti. AŞM face parte din Federaţia Europeană a Academiilor de Medicină şi, atât la nivelul acesteia, cât şi prin relaţii bilaterale, va trebui să promovăm medicina românească la nivel academic. În ceea ce priveşte relaţiile bilaterale, aş menţiona în primul rând relaţia cu Franţa, mai ales că în 2007 am organizat împreună cu Academia de Medicină de acolo două sesiuni comune foarte reuşite, una la Bucureşti, la Palatul Parlamentului, alta în Franţa, la sediul Academiei Naţionale de Medicină. Cu acea ocazie, delegaţia română a fost primită şi de preşedintele Adunării Naţionale a Franţei şi am avut oportunitatea unui schimb de experienţe extrem de util cu colegii francezi. Ne-am apropiat astfel de un model pe care îl consider important şi asupra căruia nu voi înceta să insist în următorii ani, deoarece cred că trebuie finalizat într-o formă similară şi la nivelul României: acest model este sistemul academic francez. Acolo sunt mai multe academii: în primul rând este Academia Franceză, dar sunt şi academii de ramură, cu profil ştiinţific sau umanist, există Academia de Medicină şi chiar Academia de Chirurgie, al cărei membru am onoarea să fiu. Tot acest sistem academic se află sub tutela unei singure instituţii, Institut de France, şi în cadrul său fiecare din academiile menţionate are poziţia, rolul, atribuţiile şi importanţa sa. Aş dori ca acest lucru să se înţeleagă foarte clar: nu se poate ca o naţiune să fie reprezentată ştiinţific de o singură instituţie academică, oricât de prestigioasă ar fi aceasta, mai ales că numărul de locuri este limitat, ca la orice instituţie de acest tip, şi, cu cât numărul de locuri este mai limitat, cu atât posibilitatea de a reprezenta un anumit domeniu este mai redusă. De aceea, cred că prezenţa academiilor de ramură este nu numai de dorit, ci chiar absolut necesară şi că ambele laturi – consacrarea unor oameni cu merite deosebite acumulate de-a lungul unei întregi cariere, dar şi utilitatea acestor instituţii faţă de societate, prin elaborarea documentelor menţionate şi prin disponibilitatea comisiilor care le compun – nu se pot obţine decât în cadrul unui sistem academic în care fiecare din aceste academii să îşi îndeplinească rolul într-un concept integrat.

   Cum vă gândiţi să diseminaţi activitatea şi rezultatele cercetărilor care se desfăşoară sub egida AŞM?

   – În ceea ce priveşte activitatea, există un site care prezintă întotdeauna ultimele noutăţi din viaţa academică şi există un buletin al AŞM, care, în prezent, are două numere pe an. Există şi o editură a AŞM şi prin aceasta posibilitatea editării unei publicaţii ştiinţifice, precum şi a lucrărilor de specialitate ale tuturor celor care doresc să folosească editura AŞM. Aici intervin câţiva factori de care trebuie să ţinem seama. Vorbind de diseminarea cunoştinţelor, după părerea mea, activităţile ştiinţifice pe care le-am menţionat reprezintă deja un mijloc foarte eficient de diseminare. Mai mult decât atât, în cadrul Secţiei de chirurgie, pe care am condus-o până de curând, până la alegerea în funcţia de preşedinte AŞM, am decis editarea unui buletin electronic al Secţiei, astfel încât comunicările susţinute în cadrul acesteia să poată fi vizualizate sub formă electronică, să poată fi accesate pe Internet şi să poată fi utile celor care doresc să le consulte. Transformarea acestor comunicări în lucrări propriu-zise şi diseminarea lor sub o formă organizată poate constitui o preocupare de viitor, în sensul înfiinţării unei reviste a AŞM, care deocamdată nu există. În prezent există doar editura AŞM, după cum am precizat, şi aceasta poate să disemineze la rândul său cunoaştere şi poate să editeze lucrările cele mai valoroase care ne sunt adresate.

   V-aţi propus o serie de direcţii prioritare pentru lansarea de noi programe de cercetare?

   – Aş vrea să încep cu o precizare: o instituţie devine cu atât mai puternică cu cât ştie să îşi delimiteze atribuţiile şi cu cât se integrează mai bine în ansamblul societăţii. AŞM îşi doreşte, fără îndoială, un rol activ în domeniul cercetării, dar, de foarte multe ori – fiind membru al mai multor instituţii, de la nivelul guvernului şi de la nivel academic – am constatat interferenţe şi chiar antagonisme între diferite instituţii şi uneori chiar înţelegerea greşită a rolului fiecăreia. AŞM nu îşi propune să se substituie nici Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS), nici Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice (CNCS), în ceea ce priveşte cercetarea medicală din România. Dat fiind însă prestigiul de care se bucură şi membrii care o compun, AŞM are tot dreptul să se implice în activitatea de cercetare. O va face sub toate formele în care va colabora cu instituţiile abilitate în acest sens. Aş menţiona aici că s-a demonstrat clar în ultima vreme că nu există cercetare fără finanţare, iar AŞM, care, în momentul de faţă, nici pentru ea însăşi, ca instituţie, nu beneficiază de finanţare, ar fi hazardat să spună că se va implica în proiecte de cercetare câtă vreme nu poate să asigure finanţarea acestora. Însă AŞM se poate implica în evaluarea unităţilor de cercetare, în evaluarea cercetătorilor, poate colabora cu MECTS şi cu CNCS, în competiţiile pentru granturi de cercetare, şi poate colabora – în opinia mea, e chiar obligatoriu să colaboreze – la trasarea viitoarelor direcţii majore în cercetarea medicală din România.

   Consideraţi că este posibilă, într-un viitor previzibil, o îmbunătăţire a statutului cercetătorului şi a cercetării medicale?

   – Cu siguranţă da. Este cunoscut faptul că, după anul 2000, finanţarea cercetării s-a îmbunătăţit în mod remarcabil. Chiar dacă nu am ajuns la nivelul pe care ni l-am fi dorit şi chiar dacă mai sunt încă multe de făcut în această direcţie, totuşi, competiţiile organizate în ultima vreme şi granturile pentru care au concurat numeroase echipe de cercetători oferă un alt orizont cercetării medicale româneşti în momentul de faţă. Cred că de aici încolo paşii următori ar trebui să fie reprezentaţi de consolidarea centrelor şi a colectivelor de cercetare pe care deja am reuşit să le înfiinţăm. În multe puncte ale cercetării medicale din România, acolo unde înainte de 2000 nu exista nimic, au apărut şi colective de cercetare, dar şi o infrastructură pe măsură, care permit dezvoltarea cercetării medicale. Aş da ca exemplu platforma Fundeni, unde, în cele două laboratoare de biologie moleculară pe care le avem, infrastructura existentă permite cercetări de cel mai înalt nivel. Este, poate, timpul să insistăm mai mult şi asupra resurselor umane, căci statutul cercetătorului nu a fost niciodată cel care ar fi trebuit să fie şi abia în ultima vreme s-a schimbat într-o anumită măsură, şi să încurajăm mai mult cercetarea. Îmi permit să spun, ca profesor universitar, că, de fapt, o metodă logică şi extrem de binevenită de a încuraja cercetarea ar fi promovarea academică, promovarea la nivel universitar pe baza rezultatelor din cercetare. Cu siguranţă că şi în acest sens lucrurile s-au schimbat în ultima vreme şi s-au făcut paşi importanţi, însă nu îndeajuns faţă de ceea ce cred eu că ar fi trebuit să fie acest proces de promovare pe baza cercetării ştiinţifice. Cu cât promovarea universitară va fi legată mai mult de rezultatele obţinute în cercetarea ştiinţifică, cu atât statutul cercetătorului, poziţia cercetării, atitudinea faţă de cercetare în medicina românească vor fi cu totul altele.

   În urmă cu câţiva ani aţi editat Tratatul de Chirurgie. Ce alte apariţii de nivelul acesta credeţi că ar trebui să apară în perioada următoare?

   – Pot să vă spun de la început că, în momentul de faţă, lucrăm la ediţia următoare a Tratatului de Chirurgie. Lăsând la o parte faptul că această iniţiativă mă onorează, pot spune că ea a plecat din interiorul AŞM, a fost iniţiativa Secţiei de chirurgie, întrucât aici sunt reprezentate toate specialităţile care compun volumele Tratatului. În afară de această lucrare generală, orice alte publicaţii sunt binevenite – mă refer în mod particular la monografii; sunt domenii în care s-a acumulat experienţă importantă, în care avem personalităţi capabile să sintetizeze astfel de experienţe şi să le transpună în lucrări cu caracter monografic, aşteptate. În ceea ce mă priveşte, experienţa acumulată la Institutul Clinic Fundeni în chirurgia hepatică şi în transplant (acesta din urmă făcând obiectul unei monografii publicate recent la Editura Academiei), înseamnă o obligaţie de a continua editarea unor cărţi cu acest profil. La fel şi pentru colegii mei care au preocupări asemănătoare, ale căror lucrări le aşteptăm şi le vom susţine pentru publicare.

   – Ce avantaje prezintă pentru AŞM constituirea de parteneriate cu instituţii similare din alte ţări?

   – În primul rând, sunt multe lucruri pe care le putem împrumuta de la ei, luând exemplul Academiei Franceze de Chirurgie. Aceasta are o vechime cu vreo 200 de ani mai mare decât noi, ceea ce a consolidat o anumită tradiţie academică care se reflectă în destule lucruri pe care le putem învăţa de la partenerii noştri cu o astfel de experienţă. Apoi, este vorba şi de relaţiile personale. Contactul cu personalităţile importante ale medicinii europene permite promovarea medicinii româneşti, întrucât, atunci când există o anumită imagine pozitivă, favorabilă faţă de medicina românească, accesul tinerilor noştri şi nu numai al lor, accesul cercetării medicale româneşti şi a tot ceea ce produce medicina românească la nivel european devine mult mai facil. Încercăm, în acest fel, să realizăm o promovare a medicinii româneşti pe baza parteneriatelor şi relaţiilor bilaterale.

   Un mesaj de încheiere pentru colegii din AŞM şi pentru comunitatea medicală din România…

   – Ne aşteaptă o perioadă grea dar frumoasă, întrucât vom avea mult de lucru, şi la capătul acestei perioade sper să avem instituţia pe care ne-o dorim cu toţii: consolidată, prestigioasă, care să reprezinte pe toată lumea, dar, înainte de toate, medicina românească.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe