Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Plămânul artificial de la Timişoara

Viața Medicală
Iftimie NESFÂNTU miercuri, 6 martie 2013

Personalul medical este esenţial într-o secţie de terapie intensivă. Şi totuşi, fără dotări speciale în ce priveşte echipamentele şi tehnicile folosite, nu s-ar putea face mare lucru. Povestea unui asemenea dispozitiv, de tip ECMO, utilizat acum şi în insuficienţa respiratorie acută severă, o aflăm de la prof. dr. Dorel Săndesc, în interviul realizat de Iftimie Nesfântu.

   Întrebasem odată, cu prilejul unui congres internaţional, un reputat profesor şi cercetător din SUA, care sunt zonele cele mai importante, vitale, în medicina modernă. Răspunsul, reper pentru sănătatea din oricare ţară a lumii, includea patru componente: anestezia şi terapia intensivă, apoi cercetarea medicală – fun­damentală şi aplicată –, asistenţa medicală primară (la noi – medicina de familie) şi, nu în ultimul rând, pregătirea psihologică şi omenia doctorilor. Toate aceste componente erau, din perspectiva interlo­cutorului, esenţiale Mi-am amintit de răspuns, când, recent (februarie 2013), am primit invitaţia de a participa şi a fi martor la o premieră: introducerea în Clinica ATI din Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara a unui echipament modern în tra­ta­mentul insuficienţei respira­torii acute severe prin suport artificial extra­cor­poral, aşa-numitul „plămân artificial“.
   „Premieră la Timişoara?!...“ se întrebau colegi din mass-media. De aici s-a născut şi ideea interviului de faţă. Decât presupuneri, mai bine întrebăm, docu­mentare. Şi cine altul ar fi putut să facă lumină decât prof. dr. Dorel Săndesc, şeful clinicii unde s-a întâmplat „minunea“ şi preşedintele în exerciţiu al Societăţii Române de ATI?

Nou şi pe plan internaţional

   Domnule profesor, în câteva cuvinte, ce este şi când se foloseşte acest dispozitiv nou introdus în clinica ATI?
   – Plămânul artificial este recomandat ca o soluţie de salvare la pacienţii care suferă de insuficienţă respiratorie acută sau cronică acutizată severe. Situaţiile clinice pot fi diverse: insuficienţa respiratorie acută severă, cunoscută şi sub numele de ARDS (SDRA – sindromul de detresă respiratorie a adultului) sau „plămân de şoc“, o suferinţă acută, caracterizată tocmai de afectarea gravă a schimburilor gazoase la nivel pulmonar, cu hipoxemie şi hipercapnie ameninţătoare de viaţă. SDRA poate fi determinat de o afecţiune directă a plămânului (sindrom primar), cum ar fi pneumoniile de diverse etiologii, contuzia pulmonară severă, aspiraţia de lichid gastric acid (sindromul Mendelson), sau de o afectare iniţială extrapulmonară (SDRA secundar), ca sepsisul sever, pancreatita acută, traumatismele grave etc. În formele cele mai grave de SDRA, ventilaţia mecanică nu mai reuşeşte să asigure oxigenarea adecvată a sângelui şi eliminarea dioxidului de carbon, cu un prognostic infaust; este situaţia clinică în care utilizarea plămânului artificial poate asigura eliminarea dioxidului de carbon şi oxigenarea care să permită supravieţuirea şi să ofere timpul necesar pentru vindecarea plămânului şi reluarea unei ventilaţii spontane fiziologice. Cealaltă situaţie este bronhopneumopatia cronică obstructivă acutizată. Agravarea insuficienţei respiratorii cronice la aceşti pacienţi poate impune intubaţia orotraheală şi ventilaţia mecanică. Weaning-ul (scoaterea de pe aparatul de ventilaţie mecanică, aşa-numita „înţărcare“ de respirator) reprezintă o provocare serioasă în această situaţie, în care ventilaţia mecanică prelungită este însoţită frecvent de complicaţii şi are un prognostic nefavorabil. Utilizarea „plămânului artificial“ poate fi benefică la aceşti pacienţi în două momente ale evoluţiei bolii: instalarea precoce, cu evitarea intubaţiei orotraheale şi a ventilaţiei mecanice şi la realizarea cu succes a weaning-ului de pe aparatul de ventilaţie mecanică, apoi în tehnica de tip „bridge“ la pacienţii cu suferinţă pulmonară severă, terminală, în aşteptarea transplantului de plămân.
   Mai sunt la noi în ţară asemenea echipamente?
   – Din cunoştinţele mele, dispozitivul se află şi în dotarea Institutului de Boli Cardiovasculare „Prof. dr. C. C. Iliescu“ Bucureşti.
   Vă rog, descrieţi pe scurt „plămânul artificial“.
   – Dispozitivul face parte din tehnicile de tip ECMO (extra-corporeal membrane oxigenator), utilizate iniţial în chirurgia cardiacă, progresele tehnologice ducând la miniaturizarea şi simplificarea tehnicii şi la posibilitatea utilizării pentru o perioadă lungă de timp (până la 29 de zile pentru un kit/sistem). Partea esenţială a dispozitivului este reprezentată de o membrană specială, heparinată, inclusă într-o „cutie“ de mici dimensiuni (14/14 cm), racordată la o sursă de oxigen, prin care trece sângele pacientului; această membrană îndeplineşte funcţia alveolelor pulmonare, permiţând trecerea oxigenului în sângele pacientului şi eliminarea dioxidului de carbon. După realizarea acestor schimburi gazoase, sângele se întoarce în organismul pacientului. Tehnica este relativ nouă, iar utilizarea sa a luat amploare în contextul recentelor epidemii de gripă aviară şi porcină.
   Se poate folosi acest plămân artificial şi în timpul intervenţiilor chirurgicale?
   – Aşa cum am precizat mai înainte, în timpul intervenţiilor chirurgicale cardiace se utilizează de mai mult timp tehnici de tip ECMO. În terapia intensivă, utilizarea plămânului artificial are marele avantaj că se poate asigura la patul pacientului; mai mult chiar, dispozitivul se poate instala la pacienţi aflaţi în stare gravă, permiţând transportul în siguranţă către o unitate de specialitate. Este cazul celui de-al doilea pacient la care am utilizat plămânul artificial, aflat în alt spital din judeţ: ne-am deplasat acolo şi am instalat dispozitivul, după care, în condiţiile ameliorării oxigenării şi normalizării nivelului sanguin de dioxid de carbon, am efectuat transferul în Clinica ATI a Spitalului Judeţean Timişoara.
   Câţi pacienţi pot beneficia simultan de un astfel de echipament?
   – Plămânul artificial este reprezentat de un kit de unică folosinţă care se utilizează la un singur pacient plus un monitor al fluxului de sânge prin sistem. Astfel, tehnica poate fi folosită la mai mulţi pacienţi simultan, în funcţie de numărul de kituri de unică folosinţă disponibile.
   Care sunt costurile?
   – Costul unui sistem/kit de unică folosinţă pentru un pacient este de aproximativ 2.500 de euro; luând în considerare durata lungă de folosinţă a unui sistem (de până la 29 de zile) şi miza utilizării sale – viaţa unui pacient grav – consider că această tehnică inovatoare are un cost foarte avantajos.
    De ce abia acum – dacă tehnica e mai veche şi e folosită? De ce alte spitale (mă refer la cele mari) n-au introdus-o încă?
   – Tehnica este nouă şi pe plan internaţional, nefiind introdusă în toate ţările europene; un exemplu sunt ţările vecine, inclusiv Ungaria, unde tehnica nu s-a utilizat încă.

Factorul uman

   – Cum se proceda înainte cu astfel de bolnavi? Au fost cazuri când viaţa unor pacienţi – rezolvabili acum – nu a putut fi salvată?
   – Fără îndoială că aceasta tehnică oferă o şansă în plus unor pacienţi extrem de vulnerabili şi poate duce la creş­terea supravieţuirii. Este, de fapt, aici, toată istoria evoluţiei medicinii moderne: prin noi tehnici sau metode terapeutice, face posibilă supravie­ţuirea unor pacienţi care înainte vreme nu puteau fi salvaţi.
    În ce relaţie se află plămânul artificial cu alte echipamente? Sunt sau nu asemănări cu dializa renală?
   – Terapia intensivă modernă dispune de un arsenal remarcabil de tehnici de suplinire a funcţiilor diverselor organe: aparate de epuraţie extrarenală continuă (dializă, hemofiltrare, plasmafereză etc.), aparate de dializă hepatică, dispozitive mecanice pentru a suplini funcţia cardiacă... Plămânul artificial completează acest arsenal, deschizând perspective remarcabile în managementul pacienţilor critici.
   Ce trebuie să ştie un medic intensivist, dacă doreşte achiziţionarea unui astfel de echipament?
   – Instalarea echipamentului este relativ simplă, la îndemână pentru un profesionist ATI. Este esenţial să se cunoască în amănunt bazele teoretice, indicaţiile, contraindicaţiile şi managementul pacientului; este recomandabil ca, înainte de introducerea acestei tehnici, să fie consultaţi cei care lucrează într-un centru cu experienţă.
   Cât de importantă este echipa?
   – N-am introdus această tehnică nouă de unul singur. Aş dori să-i menţionez pe doctorii Claudiu Neamţu, Dorian Drăgulescu, Claudiu Macarie... Sunt colegi fără de care introducerea noilor echipamente ar fi rămas un vis frumos şi atât.
   Într-o secţie modernă ATI, pe ce loc s-ar afla „plămânul artificial“?
   – Este foarte greu să faci un top al echipamentelor şi tehnicilor disponibile în terapia intensivă. Pentru mine, cel mai important element din „dotarea“ unei secţii ATI este personalul medical, aşadar factorul uman, iar dacă vorbim de îngrijirea bolnavului, asigurarea unei igiene şi nursingul adecvat sunt la fel de importante ca şi cel mai scump antibiotic. Este o zonă specială, linia frontului, graniţa dintre viaţă şi moarte, unde totul se concentrează şi contează, mai mult ca oriunde: de la tehnicile cele mai avansate la ataşament şi compasiune, de la cele mai noi medicamente la credinţă, rugăciune şi miracol.
 

Cel mai important element din „dotarea“ unei secţii ATI este personalul medical, factorul uman. Dacă vorbim de îngrijirea bolnavului, asigurarea unei igiene şi nursingul adecvat sunt la fel de importante ca şi cel mai scump antibiotic. Este o zonă specială, linia frontului, graniţa dintre viaţă şi moarte, unde totul se concentrează şi contează, mai mult ca oriunde: de la tehnicile cele mai avansate la ataşament şi compasiune, de la cele mai noi medicamente la credinţă, rugăciune şi miracol.

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC