Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Perspective pesimiste

Viața Medicală
Alexandra NISTOROIU vineri, 25 septembrie 2015
Am avut o senzație de déjà vu stând de vorbă cu acad. Constantin Popa, în pregătirea Conferinței naționale de stroke (AVC), care va avea loc în perioada 14–16 octombrie 2015, la București.
La fel ca anul trecut, perspectiva a fost una pesimistă. Pentru managementul bolilor neurovasculare se face încă prea puțin, în absența unui serios angajament politic, care să dezvolte nu doar tratamentul în fază acută,
ci toate etapele: de la prevenție la neuroreabilitarea pacientului cu accident vascular cerebral (AVC).
Rețeaua unităților de stroke din România încă arată mai bine pe hârtie decât în teren, iar educația populației lasă de dorit. Veștile bune, câte sunt, vin dinspre nivelul de pregătire al medicilor, care capătă din ce în ce mai multe cunoștințe și încredere în domeniul neurovascular, și grație unor evenimente educaționale cum este Conferința națională de stroke.

 

 

 

Tatonăm ce e mai bine să facem

 

     Ne aflăm în fața celei de-a 18-a ediții. Cum a pornit această conferință și ce rol are ea în întregul sistem de management al AVC în România?
     Acum 18 ani am început această conferință în urma participării și semnării din partea României a Declarației de la Helsingborg, când Organizația Mondială a Sănătății a chemat la discuții reprezentanți ai tuturor guvernelor. Am semnat atunci o declarație comună în legătură cu patologia vasculară cerebrală. S-a creat acolo un protocol pentru următorii douăzeci de ani, cu măsuri care trebuiau luate în fiecare țară. Printre acestea se număra și înființarea unor societăți și asociații naționale, europene și mondiale. M-am întors în țară, am făcut un program, am înființat la câțiva ani după Institutul de Neurologie și Boli Neurovasculare, care întâi a fost numai de boli cerebrovasculare, după care am cuprins și neurologia generală. Și am înființat juridic Asociația Națională Română de Stroke (AVC), care funcționează chiar din 1997. Membri sunt medicii neurologi, pentru că noi nu avem specialiști în vasculologie, cum au americanii. Vrem să facem, dar nu e momentul potrivit și nici nu știu când va veni. Între timp, s-au organizat și conferințe europene, iar cele mondiale se desfășoară o dată la patru ani. Noi am fost primii din centrul și din sud-estul Europei care am organizat anual conferințe pentru boala cerebrovasculară și ne-am afiliat apoi la societatea europeană și la cea mondială. La început a fost un entuziasm teribil. Lucrurile au mers bine, cu măsuri de prevenție în fiecare țară, care însă n-au dat prea multe rezultate, din cauza nivelului economic foarte scăzut și a lipsei de educație sanitară în mai multe țări. Tot țările avansate au mers mai bine, pentru că aveau mijloacele de a ține sub control factorii de risc majori: diabetul, hipertensiunea, dislipidemiile. Încă suntem într-o perioadă în care tatonăm ce e mai bine să facem.

 

     Cum s-au dezvoltat lucrurile pe plan național?
     La conferința națională am avut anual o participare numeroasă. Am făcut 18 volume de lucrări pe care le-am publicat în țară, am publicat și în străinătate o parte din articole. Acum organizăm a 18-a conferință, la care sunt deja înscriși peste șase sute de oameni. Alături de neurologi, vin cardiologi, diabetologi, sunt reprezentate, de fapt, toate specialitățile care tratează acești pacienți. Medicii de familie sunt și ei interesați de lucrurile noi privind această patologie. Au apărut schimbări mari chiar în acest interval de timp, inclusiv de la ultima conferință, și cu atacul ischemic tranzitoriu, și cu tratamentul AVC. Anul acesta, conferința are mai multe teme, de o dificultate diferită, astfel încât să existe ceva potrivit pentru toate categoriile de participanți. Avem și participare internațională, deși nu foarte numeroasă: din motive financiare, n-am putut să invităm decât câțiva, dar vin și alții din proprie inițiativă, vecini și nu numai. Participă, de asemenea, studenți, rezidenți în alte specialități. Avem și participanți care sunt medici de terapie intensivă, o disciplină foarte importantă în acest context tematic. Este foarte importantă, de pildă, discuția despre tratamentul anticoagulant la pacienții care se operează la chirurgie generală, pentru că există riscul de producere a hemoragiei cerebrale la bolnavul care a fost sub anticoagulant sau de producere indirectă a hemoragiei, prin intervențiile pe care le faci, nu neapărat prin tăietură.

 

De prevenție primară nici nu putem discuta

 

     Cum arată tematica ediției?
     O importantă parte din tematică este legată de diagnosticul actual al AVC. De câțiva ani încoace, avem câteva laboratoare ultramoderne, chiar acum două săptămâni am inaugurat neoficial un angio-CT cu 64 de slice-uri pentru vizualizarea non-invazivă a vaselor cerebrale. Este un domeniu în continuă dezvoltare, cel al diagnosticului imagistic și am rezervat și în acest an o secțiune specială. Apoi avem o discuție, o masă rotundă privind tratamentul anticoagulant în stroke, care îi va implica pe cardiologi și neurologi deopotrivă. Vor fi prezentate controverse, puncte de vedere pro și contra pentru o variantă sau alta din cele utilizate în practică. O altă secțiune cuprinde prezentări de cazuri speciale, care pun probleme și care n-au avut răspunsuri și noi trebuie să le dăm. Avem și o parte aplicativă: un curs de actualități în tromboliză, care este de rutină în toate țările europene. Această prezentare este importantă, pentru că trebuie să ajungem la nivelul în care să facem tromboliză în unități de stroke în întreaga țară. Vom discuta și elemente de prevenție secundară. Deocamdată prevenție primară nu putem discuta. Nici țările avansate nu pot discuta momentan.

 

     La edițiile anterioare s-a discutat mult și neurocardiologia. Anul acesta?
     Și anul acesta avem un invitat care va aborda domeniul neurocardiologiei, ca întotdeauna. Este o specialitate care a apărut în lume în SUA, eu am definit-o aici în țară, dar nu a trecut încă în sistemul de învățământ. Eu fac cu rezidenții și neurocardiologie și în cadrul conferinței prezentăm aspecte de interferență între neurologie și cardiologie, cu implicații practice vizavi de datele care s-au schimbat față de anul trecut. Întotdeauna facem o prezentare: uite cum a fost anul trecut, uite ce e valabil, ce nu mai e valabil anul acesta, ce părere aveți?

 

Cu Doppler rezolvăm aproape tot

 

     Cum s-au văzut în timp eforturile Asociației Naționale de Stroke (AVC), inclusiv organizarea conferinței, în rezultatele clinice?
     Noi am reușit, de-a lungul timpului, cel puțin dacă nu să scădem morbiditatea și mortalitatea decât foarte puțin, să influențăm populația și modul de pregătire a medicilor. Să îi facem mai atenți în legătură cu diagnosticul și cu intervențiile speciale, să dispară noțiunea de spasm – și a dispărut noțiunea de spasm arterial, într-adevăr. Și, mai ales, să îi obișnuim cu tehnologia modernă.

 

     O tehnologie care s-a dezvoltat într-un ritm impresionant.
     În ultimii 15–20 de ani am asistat la o evoluție fantastică a tehnologiei. S-a ajuns până acolo încât nu mai avem nevoie de angiografie (decât pentru anevrisme), cu ultrasonografia Doppler rezolvăm tot. Eu am șapte aparate de Doppler, dintre care unul costă patru sute de mii de euro, dar îți arată toate arterele posibile. Iar tehnologia a venit, la rândul ei, cu propriile întrebări. De pildă, semnalele microembolice pe care le captăm astfel, le găsești și la „normali“. Ce faci în asemenea situații? Răspunsul, din partea mea, este că trebuie să controlezi omul, să vezi dacă nu are chiar o sursă de plecare pentru emboli. Dar unii nu au. Există un proces de coagulare și de destructurare și așa mai departe. E un fenomen încă prea puțin cunoscut. A fost o întrebare la un congres și a zis cineva din sală: „Domnu’ doctor, e frumos ce spuneți dumneavoastră, dar ar însemna să nu mai facem nimic altceva“. E adevărat. Nu e vorba de comoditate, e greu din punct de vedere practic, atunci când activitatea include numeroase urgențe. Când vin douăzeci de comatoși, trebuie să te ocupi de ei mai întâi, nu de cei care pot să aibă un risc de embolizare. În orice caz, discuția despre embolie și tratamentul anticoagulant e neterminată, abia a început. Va trebui să ne restrângem totuși în indicații, să ne limităm la cele care s-au validat în decursul timpului, după mai mult de zece ani, în funcție de tipul de accident vascular cerebral și mai ales de mecanismul bolii. E ușor să vorbim de mecanism, dar trebuie să poți să-l definești. Ceea ce este aproape imposibil fără să apelezi la tehnologia actuală. Cu tehnologia actuală eu pot să spun acum: am un bolnav cu trei mecanisme diferite. Am să prezint și la conferință astfel de cazuri.

 

     Ce se va discuta la secțiunea de neurochirurgie vasculară?
     Vom prezenta endarterectomii, angio­plastii, bypassuri realizate de neurochirurgi și embolectomii. Nu s-au făcut la noi embolectomii, doar la un caz sau altul, izolat, dar este de viitor această metodă, pentru că te scapă de consecința unei leziuni care poate să fie mortală.

 

Tratamentul AVC trebuie finanțat

 

     Cum a evoluat în România managementul în fază acută al AVC ischemic? Ce dezvoltări au avut loc în ultimul an?
     Aș zice că nu a evoluat. Oricum, nu pe măsura așteptărilor. Nici la noi, nici în altă parte. Deoarece costă foarte mult și pentru că oamenii nici măcar nu măsoară tensiunea arterială și nu evaluează factorii de risc, dar să mai facem aceste programe care presupun coordonarea a numeroși factori. Ne lipsește o modalitate de educație a populației pentru lucrurile simple pe care le pot face pentru prevenție sau pentru a beneficia de tratament rapid. Ne lipsește o presă care să fie favorabilă sănătății publice – în afară de „Viața medicală“, desigur, unde scriem pentru medici.

 

     Ce mai trebuie făcut în România?
     Managementul AVC trebuie finanțat de stat. Există un program pe care noi l-am făcut, alături de profesorul Ovidiu Băjenaru și de Societatea de Neurologie din România. L-a aprobat ministerul, dar deocamdată nu e finanțat, nu avem interlocutori în țară, iar la țară nu avem neurologi. Sunt județe în care este un singur neurolog, se ocupă și el de urgențe. Deocamdată, toată lumea se ocupă de SMURD, care e binevenit, dar până la ușa reanimării. Iar apoi? Acesta este un deziderat care nu s-a putut împlini până în prezent. Ce ar trebui să meargă bine este fibrinoliza. Care nu e așa complicată. Ar trebui să ai un CT, să ai o echipă cu pregătirea necesară, să poți tria bolnavii, dar, de frică să nu se întâmple complicații, nu vor să o facă. La început, oamenii s-au grăbit, credeau că va fi ca la infarctul de miocard și, când au văzut că nu e chiar așa, au lăsat-o mai moale. La început de tot, toată lumea voia să facă. Și rezidenții noștri. Și le-am spus: „Potoliți-vă, că riscul de hemoragie e de 80%“. Lucrurile trebuie făcute organizat, de oameni cu pregătire, în fereastra terapeutică. Avem nevoie să se dezvolte o rețea de unități de stroke în toată țara, să existe o rețea de prevenție la nivel național, bine pusă la punct, care să țină de Ministerul Sănătății și să implice organismele nonguvernamentale. Trebuie modificată structura învățământului medical, astfel ca toți medicii, indiferent de specialitate, să beneficieze de pregătire în domeniul vascular. Trebuie spus că două treimi din patologia nevraxială este vasculară. Nu le cerem tuturor să facă patru ani sau cinci ani de rezidențiat, dar orice specialist ar trebui să facă măcar două luni de stagiu de neurologie vasculară. Și, nu în ultimul rând, rolul mass-media este foarte important, avem nevoie de programe, măcar de două ori pe săptămână, în care medicii să povestească pe înțelesul oamenilor despre prevenție, despre ce poate face fiecare, să discute cu potențialii pacienți. Sunt lucruri simple și se pot face atât pe plan local, cât și național. Dar nu se fac.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.