Satisfacțiile meseriei de medic și neajunsurile sistemului medical din România sunt câteva dintre subiectele abordate în discuția cu dr. Mihaela Munteanu, medic specialist în neurologie. Potrivit acesteia, o problemă o reprezintă lipsa oamenilor cu viziune în funcțiile-cheie, care să își dorească un sistem de sănătate funcțional.

– Dintre toate specialitățile medicale, de ce ați ales neurologia?
– Neurologia este ramura medicinei care se ocupă cu diagnosticarea și tratarea bolilor sistemului nervos, aici incluzând măduva spinării, creierul și nervii periferici, deci cu structurile organice care coordonează toate mișcările și funcțiile corpului uman, precum și relația și integrarea acestuia în mediul înconjurător. Activitatea creierului reprezintă un aspect foarte important în medicină, iar acest lucru m-a motivat să optez pentru neurologie.

– Ce vă place și ce nu în meseria pe care o practicați?
– Consider că cea mai frumoasă parte a meseriei este reprezentată de satisfacția actului medical desfășurat corect și complet, precum și de complianța pacientului. Colaborarea acestuia contribuie considerabil la o bună desfășurarea a actului medical, care are continuitate și dincolo de ușa cabinetului. Este o mare satisfacție când știi că pacientul ajunge acasă, respectă tratamentul și ține cont de sfaturile medicale primite, mai ales că sănătatea este, de cele mai multe ori, apreciată când începem să o pierdem. Pe de altă parte, aspectul cel mai dificil în această meserie îl reprezintă exact opusul situației anterioare, atunci când pacientul nu ține cont de planul terapeutic și de sfaturi, întorcându-se la medic atunci când boala deja s-a cronicizat. Aceste situații sunt dificile atât pentru pacient, cât și pentru medic.

– Care sunt principalele simptome din cauza cărora pacienții se prezintă la dumneavoastră?
– Cel mai frecvent întâlnite sunt cefaleea, durerile localizate la nivelul coloanei vertebrale. Durerile de cap sunt întâlnite sub multiple forme, având cauze diverse: sindromul migrenos, cefaleea de tensiune, cefaleea de abuz medicamentos atunci când pacientul ia mai multe medicamente decât îi prescrie medicul, astfel se trece în extrema cealaltă. Patologiile coloanei sunt des întâlnite în special la persoanele care își desfășoară activitatea o mare parte din timp la birou.

– Aveți un caz care v-a impresionat în mod deosebit?
– În general, tinerii. Mai ales acei tineri care prezintă patologii autoimune sau genetice pentru care, din păcate, în prezent, nu există un tratament care să vindece. Însă există multiple cercetări în domeniul geneticii, aceasta fiind și tema principală a congresului Academiei europene de neuro­logie (EAN) care a avut loc în acest an la Lisabona, prilej pentru a prezenta și eu o lucrare în fața celor 6.700 de participanți.

– Din punctul de vedere al prevenției, în ce măsură reușiți să discutați cu pacienții?
– Prevenția are un rol esențial în tratarea riscului apariției oricărei boli. Din nefericire, pacientul român nu acordă o prioritate prevenției și, de cele mai multe ori, nici sfaturile medicilor nu sunt luate în considerare. Pacienții ajung la medic când boala este deja instalată. Mă bucur că am ocazia să lucrez într-un sistem privat în care se alocă o mare parte din timpul consultației lămuririlor și discuțiilor cu caracter preventiv, încercând, în măsura în care și pacientul este compliant, să comunicăm despre riscurile și beneficiile tratamentului.

– Activați în sistemul privat. Ce v-a determinat să plecați din cel de stat?
– A fost o alegere de conjunctură, dar formarea mea profesională în timpul celor patru ani de rezidențiat s-a construit în Spitalul Clinic Colentina, sub îndrumarea directă a profesorului Buraga. El m-a învățat un principiu care stă la baza carierei oricărui medic – să vezi ce nu se vede, să asculți ce nu se aude. Cu alte cuvinte, să observi pacientul în ansamblul lui, identificând detalii pe care acesta poate omite să le menționeze, dar care pot fi destul de importante în diagnosticarea corectă.

– Care considerați că ar fi cele mai mari neajunsuri ale sistemului de sănătate din România?
– Fondurile insuficiente alocate sănătății și managementul deficitar. Deși pare un clișeu, consider că lipsesc oameni cu viziune în funcțiile-cheie, care să își dorească un sistem de sănătate funcțional, dar, din păcate, aceasta este realitatea sistemului medical românesc.

– Care credeți că sunt factorii care împiedică un medic să aibă o abordare profesionistă în relația cu pacientul?

– Consider că medicii români se străduiesc să adopte o abordare profesionistă pentru fiecare caz în parte, așa cum ar trebui să fie în orice meserie, cu atât mai important în cea de medic. Ceea ce aș dori să menționez este faptul că, de cele mai multe ori, medicii români trebuie să facă multe lucruri cu resurse puține.

– Cum descrieți legătura cu alte specialități?
– Neurologia este o specialitate strâns legată de cardiologie, de psihiatrie, imagistică și de medicina internă, aceasta din urmă integrând toate aceste specialități. Pacientul trebuie privit ca un cumul de simptome, nu ca o entitate defalcată. Acesta este un alt principiu după care funcționează centrul unde îmi desfășor activitatea, în care sunt oferite consultații pentru toate specialitățile medicale menționate. În cazul patologiilor neurologice care necesită intervenții chirurgicale, neurologii au o comunicare interdisciplinară cu specialiști din toată țara.

– Care sunt cele mai importante progrese în neurologie din ultimii ani?
– Așa cum am menționat, la congresul de la Lisabona s-a pus accentul pe factorii genetici, elaborându-se noi terapii pe baza studiilor clinice și a cercetărilor științifice. Un exemplu ar fi noile ghiduri de conduită terapeutică în accidentul vascular cerebral. S-au concretizat unități de tromboliză, unități de care dispune și țara noastră, inclusiv în cadrul Spitalului Colentina. Sunt multe progrese pe care le-au făcut medicina și neurologia în ultimii ani.

– Cât de des aveți posibilitatea să participați la evenimente medicale?
– Această disponibilitate și-o creează fiecare medic în parte, dar acest lucru reprezintă și o îndatorire, fiind o condiție pentru dezvoltarea medicală continuă. De asemenea, această posibilitate este limitată și de partea financiară personală, pentru că nu există un program național care să ne ajute în acest sens, așa cum dispun medicii din străinătate.

– Să presupunem că pentru o zi sunteți ministrul sănătății. Care ar fi primul lucru pe care l-ați face?
– Consider că ar fi benefică o măsură prin care să înceapă demersurile pentru renovarea și dotarea spitalelor de stat, în special a celor din provincie. Totodată, aș menționa aici motivarea cadrelor medicale pentru a-și desfășura activitatea în unitățile spitalicești din mediul rural. 

– Ce sfaturi le puteți oferi studenților care aleg neurologia?
– Toți studenții care studiază medicina trebuie să se ghideze după pasiunea pentru această meserie. Restul vine de la sine.

– Ați avut oferte din străinătate? De ce ați ales să rămâneți în România?
– Cu siguranță, fiecare medic a avut cel puțin o ofertă pe parcursul activității, pentru că, peste granițe, medicii români sunt foarte apreciați din punctul de vedere al profesionalismului. Școala medicală românească este una dintre cele mai recunoscute și mai bune din Europa. Consider că e un noroc faptul că am ocazia să-mi desfășor activitatea alături de medici cu experiență, dar și de medici tineri. Împreună avem multe proiecte în ceea ce privește imagistica și terapia neurologică. Am ales să rămân în România pentru că pacienții noștri merită! Pentru că eu cred că se poate face ceva și aici! Alături de colegii medici și cu ajutorul experienței, avem șanse să schimbăm ceva în sistemul medical românesc.