Dr. Marin Iulian Crăciun, unul dintre medicii care au ales să se pregătească pentru o a doua specialitate medicală, ne spune cum stau lucrurile în practica de zi cu zi pentru medicul reumatolog.
Cât de importantă este recuperarea medicală pentru pacienţii cu afecţiuni reumatologice?
Recuperarea medicală aduce un plus în ceea ce privește suferinţele reumatologice. Mi-am dorit să fac cea de-a doua specializare – recuperare medicală – în virtutea faptului că cel puţin 70% dintre pacienţii care vin la cabinet pentru consultaţii sunt pacienţi artrozici. Din păcate, majoritatea pacienţilor înţeleg prin reumatism suferinţele degenerative, adică o coxatroză, spre exemplu, și atunci adresabilitatea acestor pacienţi, care ar trebui în primul rând să se îngrijească de aspectul fizioterapeutic, este către reumatologie. Mi-am dorit să aduc un plus în această arie atunci când m-am hotărât să fac această specializare. Pe de altă parte, sigur că și fizioterapia în sine are rolul ei în bolile cu adevărat reumatologice. Are un rol foarte important în menţinerea structurilor articulare, a funcţiei și mobilităţii articulare. Sunt elemente distinctive între fizioterapia din cadrul suferinţelor reumatologice veritabile și fizioterapia din cadrul bolilor reumatologice degenerative, cum sunt artroza, spondiloza etc.
Cu ce tipuri de afecţiuni vă confruntaţi cel mai adesea?
În principiu, în 60–70% dintre cazuri predomină suferinţele degenerative. În ultima perioadă înregistrăm o adresabilitate mai mare a pacienţilor cu boli veritabile de reumatologie, cum ar fi: lupus, artrite reumatoide, idiopatice etc.

SEMNELE BOLII

În ce stadii ale bolii ajung pacienţii la dv.?
Acest aspect depinde de o serie de factori. Dacă pacienţii provin din mediul urban și au mai ușor acces la informaţii, aceștia vin într-un stadiu precoce, chiar infraradiologic. În ceea ce-i privește pe pacienţii din mediul rural, aceștia se prezintă la cabinet în stadii mai evoluate ale bolii, adresându-se medicului direct pentru simptomul dureros. Omit multe indicii prin care boala dă semne că se instalează.
Care sunt primele semnale de alarmă pentru pacientul reumatologic?
Momentul cel mai important care îi trimite pe pacienţi la medic este reprezentat de apariţia simptomului dureros. Dar acest aspect, în bolile veritabile reumatologice, ar trebui să fie pe plan secundar. Tumefacţia însoţită de durere, înroșirea și umflarea articulaţiilor, o instabilitate a articulaţiilor sunt principalele simptome prin care pot fi recunoscute afecţiunile reumatologice. Acestea ar trebui să fie în atenţia pacientului și să îl trimită la medic, nu un stadiu avansat, când boala este deja instalată și când trebuie să se adreseze ortopedului, fizioterapeutului etc.
Cât de accesibil este un diagnostic în această specialitate?
Din păcate, în momentul de faţă ar trebui să mă limitez la explorările cele mai ţintite, iar asta rezultă numai în urma consultului și a anamnezei. Încerc să nu încarc pacientul cu investigaţii inutile, dar, pe de altă parte, vin foarte mulţi pacienţi cu investigaţii realizate deja în alte specialităţi medicale: ortopedie, medicină internă, iar lista continuă.

MODALITĂŢI DE PREVENŢIE

S-ar putea face un screening primar în aceste tipuri de afecţiuni?
Screeningul de primă intenţie ar trebui să îl realizeze medicul de familie. Din nefericire, acest lucru nu se întâmplă neapărat în practica medicală de zi cu zi, deseori în cabinetul medicului de familie ignorându-se această simptomatologie. Nu de puţine ori, pacienţii cu tumefacţii articulare sau cu lichid acumulat în genunchi sunt trimiși pe piste greșite. Astfel, pacientul intră într-un cerc vicios și se pierde timp. În mod clar, primul contact al acestor tipuri de pacienţi ar trebui să fie cu medicul de familie.
Se poate face prevenţie în această specialitate?
Prevenţia presupune, ca în orice altă specialitate, tot ce înseamnă regim de viaţă: să avem o activitate fizică regulată, să menţinem un echilibru între sport și repausul articular, să fim în graficul de greutate specific. Sigur că persoanele care sunt expuse la locul de muncă la umezeală, frig etc. vor avea un risc mai mare de a dezvolta boli reumatice, faţă de o persoană care s-a protejat. Este adevărat că există și o componentă genetică ce intervine în multe cazuri, însă factorul declanșator în majoritatea cazurilor este reprezentat de condiţiile de lucru, de traumatisme etc. Cu alte cuvinte, echilibrul este cuvântul de ordine.
Dintre pacienţii pe care îi aveţi în grijă, câţi dintre ei sunt în incapacitate de a munci?
Sunt puţini, deși foarte mulţi dintre ei prezintă modificări degenerative articulare. Acești oameni fac eforturi și încearcă din varii motive să fie activi în câmpul muncii. În linii mari, cam între 5% și 10% dintre pacienţii pe care îi am în vedere sunt în incapacitate temporară sau definitivă de a munci.
Recomandaţi pacienţilor cu boli autoimune să facă vaccinul antigripal?
Răspunsul nu este simplu, depinde de tipul bolii autoimune, de tipul de vaccin, de cât de activă este boala de fond, de alte comorbidităţi ale pacientului etc. Niciodată nu analizez lucrurile șablonat, în cazuri selecţionate se pot face și recomandări de administrare a vaccinului.