Newsflash
Interviuri

„Operaţiile dificile din ortopedie necesită o imaginaţie foarte bună”

de Cristina GHIOCA - aug. 9 2019
„Operaţiile dificile din ortopedie necesită o imaginaţie foarte bună”

Interviu cu prof. dr. Rainer Kotz

VM 32, p.8-9 -1Cu o bogată activitate profesională, prof. dr. Rainer Kotz, medic specialist în ortopedie, în chirurgia tumorilor osoase și chirurgia coloanei vertebrale și inventatorul protezei care îi poartă numele, continuă să fie o prezenţă activă în lumea medicală.
Din anul 2010 este director medical al Wiener Privatklinik, unde consultă pacienţi, operează și pregătește viitori specialiști în ortopedie. O dată la șase-opt săptămâni vine în România, pentru a consulta pacienţii care-i solicită ajutorul. Atunci când nu este la spital, pictează sau participă la diverse reuniuni medicale, unde vorbește despre istoria și dezvoltarea metodelor de tratament din ortopedie.
Cum aţi început să trataţi pacienţi români?
După revoluţie am tratat mulţi pacienţi gratis în Viena, la Clinica Universitară de Ortopedie. Pentru asta am primit și o medalie de merit de la președintele României, în anul 2008 (n.r: Ordinul Meritul Sanitar al Organizaţiei de Ajutorare a bolnavilor de cancer, persoanelor handicapate și a bolnavilor incurabili din România). O parte dintre acești pacienţi vin și acum să mă vadă în Viena. Cazurile lor erau dificile și nu puteau fi tratate aici (n.r: în România). La clinica universitară exista un program pentru tratarea gratuită a persoanelor cu boli exotice. După ce am ieșit la pensie de acolo, nu am mai avut posibilitatea să îi tratez gratis. Acum sunt directorul spitalului privat Wiener Privatclinik și aici îi pot trata mai ieftin decât i-ar costa la clinica universitară. Acum sistemul nostru medical este foarte scump și nu mai există posibilitatea de a trata gratis pacienţi din alte ţări. Dacă bolnavii vor să fie trataţi în Viena, au posibilitatea de a obţine un deviz de la un spital privat (n.r.: din Austria), unde se pot trata mai ieftin decât la stat.
Cum se desfășoară colaborarea cu Reţeaua de Sănătate Regina Maria?
Colaborarea cu Regina Maria am început-o în anul 2015. Cei mai mulţi pacienţi pe care îi consult aici sunt persoane care deja au fost operate de mine la Viena. De exemplu, astăzi, din șapte consultaţii, șase au fost ale unor oameni operaţi de mine la Viena, care acum au venit la control. Din fericire, în afară de unul singur, toţi sunt în stare perfectă. M-am bucurat foarte mult să-i văd, le-am dat sfaturi. E mai ușor pentru ei să îi văd aici, decât să vină la Viena. De altfel, acesta este unul dintre motivele pentru care pacienţii vor să fie operaţi de mine. Sunt conștienţi că îi voi îngriji personal și după intervenţiile chirurgicale. Cea de-a șaptea consultaţie a fost un caz nou.
Care sunt caracteristicile pacienţilor români pe care îi îngrijiţi?
De obicei sunt persoane deja operate și la care tratamentul nu a dat rezultate. Cei mai mulţi sunt bolnavi de cancer, pentru că sunt specialist în tumori. Am competenţe în oncologie și ortopedie. Dar îmi solicită ajutorul și persoane nou diagnosticate care vor o a doua opinie. De obicei am programate mai multe consultaţii la această clinică: în medie 12-15, iar jumătate dintre ele sunt cazuri noi.
Câţi pacienţi români trataţi anual, în medie?
Este o întrebare foarte bună. Nu m-am gândit până acum și nu am ţinut socoteală. Cred că 10-12 pe an. Iar dacă ne referim strict la colaborarea cu Regina Maria, până acum am văzut 60 de pacienţi.

Experienţa, aliatul de bază în management

Care este secretul unui bun manager de spital?
Pe mine m-a ajutat experienţa acumulată anterior. Timp de 25 de ani am fost șeful departamentului de ortopedie al Universităţii Medicale din Viena. De asemenea, am fost membru în senatul universităţii și am condus și congregaţia profesorilor din Universitatea Medicală din Viena, în două rânduri. Aveam întâlniri lunare pe care le programam, le conduceam, iar ulterior întocmeam raportul de concluzii, așa că aveam experienţă în organizarea unor întruniri de mare amploare. De asemenea, timp de trei ani, am fost președintele SICOT (Société Internationale de Chi¬rurgie Orthopédique et de Traumatologie), perioadă în care am avut ocazia să organizez un congres de amploare în San Diego (Statele Unite), toate acestea consolidându-mi experienţa în funcţii de conducere. Am fost și președintele Academiei Medicale pentru Educaţie și Cercetare din Viena, timp de zece ani, iar în această perioadă aveam o responsabilitate deosebit de mare în ceea ce privește situaţia financiară a instituţiei.
Care sunt aspectele care v-au conturat cel mai mult cariera?
Cele mai importante realizări le-am avut în domeniul ortopedic. Am fost prima persoană care a făcut o înlocuire de femur la o tumoare osoasă, în Viena, iar acest pacient încă trăiește și merge cu ajutorul unei proteze. Apoi am inventat o proteză personalizată. După 16 astfel de modele, mi-am dat seama că nu este foarte practic să comandăm proteza și să așteptăm șase săptămâni. Prin urmare, am decis că avem nevoie de un sistem pe care să-l putem monta pe masa pe operaţie. Astfel a apărut proteza modulară de substituire a articulaţiilor și a oaselor lungi care-mi poartă numele (n.r: proteza Kotz) și care a fost un succes. O altă variantă foarte importantă a invenţiei mele este destinată copiilor în creștere. Revista Nature mi-a publicat o lucrare despre ea, articolul fiind primul și singurul din domeniul ortopediei apărut în această publicaţie.

Istoria unei proteze

Care este parcursul protezei Kotz?
Modelul dezvoltat de mine iniţial a fost îmbunătăţit ulterior cu ajutorul unei companii private. Invenţia iniţială a funcţionat perfect timp de șase ani, după care am început să întâmpinăm probleme și am îmbunătăţit sistemul cu ajutorul prof. dr. Laura Campanacci. Ulterior, în anul 2002, după 20 de ani de utilizare a sistemului, am decis să-i aducem îmbunătăţiri cu ajutorul unor profesori americani (n.r: prof. dr. Martin Malawer și Jeffrey Kardt).

VM 32, p.8-9 -2Noul model a dat rezultat mai bune și, deși la început am ezitat să îl folosesc, în cele din urmă m-am convins că este mai bun. Varianta actuală a protezei este și cea finală. Este făcută din titan, axul și tijele sunt foarte bune și este utilizată în lumea întreagă.
Luaţi în considerare varianta de a inventa noi dispozitive?
Nu, nu cred. Astăzi nu mai am posibilităţile din trecut. Nu mai am laborator, nu mai am un număr așa mare de pacienţi sau o echipă numeroasă cu care să pot lucra. Am doar experienţa acumulată de-a lungul timpului, așa că, în prezent, îmi îndrum colegii cu care lucrez. Experienţa nu se poate cumpăra. O ai sau nu, așa că atât timp cât experienţa mea le este de folos colegilor, voi face asta.
Ce fel de sfaturi le daţi colegilor?
Nu cred că există operaţie pe care să nu o fi făcut măcar o dată. Am experimentat toată paleta de intervenţii chirurgicale ortopedice, iar în prezent sunt puţini doctori care cunosc metodele mai vechi de operare. Despre acestea le vorbesc. Operaţiile dificile din ortopedie necesită o imaginaţie foarte bună, o viziune de tip 3D asupra întregului corp. Aceasta este o precondiţie pentru un chirurg ortoped. De fiecare dată când selectez un coleg nou pentru a-l învăţa ortopedie, îi dau un test tridimensional.
Se folosesc încă aceste metode vechi?
Desigur. Un exemplu este osteotomia pelvină Chiari, o intervenţie chirurgicală foarte cunoscută, dar care astăzi este foarte puţin utilizată. După Chiari, eu sunt chirurgul care a făcut cele mai multe astfel de operaţii. Nimeni nu mai cunoaște această procedură, dar eu continui să o folosesc măcar o dată pe an, la copiii foarte mici la care nu se pot folosi încă proteze. Dar această intervenţie este o opţiune doar dacă ai experienţă, deoarece este foarte grea și se pot face multe greșeli. În situaţii foarte rare este însă foarte utilă. De exemplu, am avut un caz de dislocare de șold la un bebeluș de un an. În Austria, o asemenea situaţie nu este întâlnită, întrucât avem metode care permit tratarea de la trei luni. Dar acesta era un copil dintr-un stat arab, iar cazul său era foarte greu de abordat din punct de vedere terapeutic. Însă eu am reușit să îl tratez folosind o metodă specială. În prezent, copilul este complet vindecat și a început să meargă.

AȘTEPTĂRI vs. REALITATE în carieră

Care au fost principalele provocări cu care v-aţi confruntat în carieră?
Cred că principala provocare a fost să-mi fac o carieră. Când am început să profesez, credeam că este foarte important să lucrez, să învăţ și să rămân în clinică pentru a-mi lua gradele. Și atunci i-am zis soţiei mele: „Doar acești doi ani am să lucrez din greu ca să devin chirurg ortoped”. Apoi i-am spus că îmi voi dedica alţi doi ani pentru a obţine un post permanent în clinică, iar ulterior am anunţat-o că am nevoie de încă doi ani ca să devin specialist în oncologie. Ulterior am investit timp pentru a scrie o lucrare, apoi am scris o carte, iar după aceea am devenit profesor și tot așa. La început nu ești conștient de toate aceste lucruri. Te gândești că poate după doi ani o să fii concediat pentru că nu ești suficient de competent sau cine știe de ce.
Dacă aţi fi obligat să alegeţi între chirurgie ortopedică și oncologică, pentru ce aţi opta?
Cu siguranţă, să tratez pacienţi oncologici – aceasta este cea mai interesantă parte. Nu aș vrea să fiu doar chirurg de șolduri sau genunchi. Ar fi foarte plictisitor. Îmi place să fac zilnic ceva nou, iar când reușesc acest lucru, ziua aceea este una fericită pentru mine. Provocarea vieţii mele a fost să fac lucruri noi, să fiu inovativ și să fac toate aceste lucruri bine.
De ce consideraţi oncologia atât de interesantă?
Pentru că în acest domeniu nu există rutină. Fiecare tumoră este diferită, fiecare tumoră este localizată în altă parte a corpului: în spatele sau în faţa genunchiului, în mijlocul femurului, la șold, pe coloana vertebrală, în zona gâtului etc. Un chirurg oncolog trebuie să cunoască foarte bine corpul uman și să stăpânească toate metodele de abordare a intervenţiilor chirurgicale. Abordarea chirurgicală nu este o problemă pentru mine, pentru că operez tumori. Iar acest lucru este în sine o provocare. Toţi doctorii care operează tumori devin chirurgi excepţionali, pentru că sunt învăţaţi să opereze orice parte a corpului.
Care a fost cea mai dificilă operaţie pe care aţi efectuat-o?
O intervenţie pe coloana vertebrală pentru îndepărtarea unei tumori, care a durat 16 ore. A fost o operaţie critică. După trei luni, pacientul putea să meargă din nou. O altă operaţie foarte dificilă pe care am făcut-o a fost o amputaţie de la mijloc în jos (hemicorporectomie), care a durat 12 ore. Operaţia a implicat o echipă multidisciplinară din care au făcut parte, între alţii, un neurochirurg, un chirurg vascular și un anestezist cu pregătire specială pentru astfel de intervenţii chirurgicale. Operaţia a decurs foarte bine, dar, din păcate, după două săptămâni, pacientul a murit din cauza unei injecţii făcute greșit de medic. A fost o experienţă cumplită.
Care sunt cele mai noi tratamente pentru cancerul osos?
Cred că reconstrucţia biologică. Este o metodă foarte sofisticată pe care o vom putea folosi în viitor, fiind în același timp o provocare. Ea constă în cultivarea celulelor și utilizarea lor pentru a reconstrui oase în laborator, pentru a forma osteoblaste, condroblaste și a obţine un organism viu pe care ulterior să-l poţi implanta. În prezent, cercetătorii încearcă să găsească metode de a îmbunătăţi implanturile de organisme vii. Aceasta este o mare provocare.
Ce veţi face când nu veţi mai profesa?
Voi picta. Deja fac acest lucru. E un hobby pe care îl am din copilărie. Am avut deja o expoziţie într-o galerie de artă, în urmă cu un an, iar acum, cât am fost în concediu, am pictat cinci tablouri.

VM 32, p.8-9 -3
Tablou pictat de profesorul Kotz

 

Intervenţie spectaculoasă

De-a lungul carierei sale, prof. dr. Rainer Kotz a efectuat numeroase intervenţii chirurgicale de excepţie, unele chiar în premieră în domeniul său. Dintre acestea, una se evidenţiază: „Aveam de operat un condrosarcom extrem de mare, în care trebuia să scot o jumătate de pelvis, iar pentru aceasta nu există proteze. Au fost inventate câteva modele în trecut, dar toate au dat greș. Așa că am decis să scot tumora cu tot cu pelvis, am iradiat pelvisul cu 50Gy, o doză de zece ori mai mare decât cea terapeutică pentru acest specimem. Ulterior am adus pelvisul înapoi, l-am curăţat, am pus deoparte mușchii, am chiuretat tumora, am umplut golurile cu ciment, am pus pelvisul la loc și am montat o proteză, pentru că nu mai avea articulaţie. Pacientul încă trăiește, a scăpat de tumoră și poate să meargă. A fost însă o intervenţie foarte dificilă, care necesită multă experienţă”.

TERAPIA CU ANTICORPI, VIITORUL ÎN ONCOLOGIE

Prof. dr. Rainer Kotz și-a exprimat speranţa că în viitor tumorile vor putea fi tratate cu doze mici de anticorpi și că se vor putea produce anticorpii potriviţi pentru tumori specifice. Chiar dacă la prima vedere poate părea un lucru ușor de realizat, de fapt, un astfel de tratament este greu de obţinut, pentru că „celulele tumorale sunt toate diferite, nu sunt uniforme, au creștere necontrolată, diferite antigene, iar acestea necesită foarte mulţi anticorpi”. Profesorul Kotz a explicat că o tumoră de dimensiuni mari necesită o cantitate asemănătoare de anticorpi diferiţi, iar în prezent sunt disponibile doar injecţii cu doze mici din unii anticorpi. Viitorul va consta în reducerea tumorii până la nivel microscopic și administrarea ulterioară de anticorpi injectabili. Există totuși, la momentul actual, anumite tumori care pot fi tratate cu anticorpi.
Directorul spitalului Wiener Privatclinik a fost printre primii care au avut succes în tratarea osteosarcomului cu un anumit tip de chimioterapie, metotrexat în doză înaltă („high dose methotetrexat”, hdmtx). Tehnica a fost inventată în Statele Unite, în anul 1974, iar el a fost primul care a adus-o în Europa, la Viena, în 1975. Majoritatea tumorilor nu răspund în totalitate la citostatice, iar pentru acestea au fost inventate tratamentele cu anticorpi. „Acum 12-13 ani, am avut un caz cu multiple metastaze pe care l-am tratat utilizând pentru prima oară terapia cu celule dendritice. Pacientul este încă în viaţă și este vindecat. A fost însă și norocos. Am tratat mulţi pacienţi cu această metodă, dar nu la toţi a funcţionat”, a conchis prof. dr. Rainer Kotz.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe