Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

O coincidență năstrușnică

Viața Medicală
Dr. Vlad STROESCU vineri, 17 noiembrie 2017

Interviu cu Florin Chirculescu

 

Deunăzi am fost prezent la lansarea volumului Greva păcătoșilor, cel mai recent roman al doctorului Florin Chirculescu și primul semnat cu numele adevărat și nu cu pseudonimul SF-ist Sebastian A. Corn. După laudele sincere ale criticilor („roman global” i-au zis ei cărții), însuși Florin ne-a explicat că e un roman care încearcă să caute o soluție la „dihonia” dintre noi, dintre oameni în general, la dificultatea tot mai mare de a comunica fără să ne aneantizăm reciproc. Privind încăperea arhiplină, în care am văzut reprezentanți de la ambele capete ale spectrelor, atât ideologice, cât și literare, aș zice că romanul se dovedește a fi un succes chiar înainte să fie citit. Aglomerația a fost așa de mare încât m-am bucurat că am avut prevederea de a-i lua cu câteva zile înainte un mic interviu autorului.

 

 

    – Cititorii din lumea mare, care sunt mai mulți decât medicii, îl cunosc poate mai bine pe Sebastian A. Corn și nu știu prea bine ce e cu acest Florin Chirculescu. Cum de s-a hotărât în sfârșit să scrie o carte?
     – Păi, s-a hotărât uite-așa, pur și simplu! Subiectul era în cea mai mare parte realist, românesc. De fapt, inițial am dorit să scriu un reportaj amplu despre mișcarea revendicativă din 2013, numai că personajele au căpătat o viață distinctă față de modelele lor. Colac peste pupăză, în 2015 a mai avut loc o mișcare în lumea medicală, cu alte personaje, așa că n-am mai avut de ales: a trebuit să reinventez personajele cu totul, astfel încât să facă față pățaniilor pe care le trăiau în carte. Și-atunci mi-am zis: bun, sunt prea nedisciplinat ca să scriu un reportaj, mai bine scriu ceea ce știu să scriu, așa c-a ieșit un roman despre zilele noastre, din România în primul rând, dar și despre românii trăitori în Europa. De aici și până la problemele care mă preocupă, și anume acceptarea „celuilalt”, n-a fost decât un pas, așa că a trebuit să creez o „contrapoveste” care se petrece în Madina, în ultimele zile de viață ale profetului Mahomed, pacea fie cu el. Contrapovestea este despre islam, despre evreii din Madina și despre medicina acelor vremuri. Nu te speria, am reușit să leg cele două fire narative – îi sunt dator lui Bulgakov pentru asta...

 

     – Încă n-am citit cartea, dar știu că e cu doctori. Cine sunt păcătoșii? Mi-e cam frică. Dacă om fi și noi printre ei?
     – Suntem și noi printre ei, cum să nu. Ne aflăm la răscruce, iar cultura organizațională a medicilor din România traversează o tranziție care pare să nu se mai termine. Gândim în două moduri distincte, acționăm atât în maniera anilor trecuți (și nu mă refer numai la perioada comunistă), cât și în maniera contemporană, cu bunele și cu relele lor. Acesta a fost un alt motiv pentru care am inventat „contrapovestea” – eu cred că există o esență a artei medicale, indiferent de perioada istorică, și mai cred că această esență (mă refer la umanitarism) trebuie să persiste, indiferent cât de „păcătoși” am fi și indiferent cât de mult „industrializăm” practica medicală. „Contrapovestea” se referă tocmai la această esență a medicinei și este un fel de arbitru al păcatelor medicinei contemporane.

 

     E SF-ul de domeniul trecutului?
     – În această carte, da. Pe de altă parte, literatura mainstream e pe cale de fuziune cu celelalte genuri – locurile comune din SF se apropie din ce în ce mai mult de cele din realismul magic, devin un acquis al literaturii standard și o îmbogățesc. Sper să fi câștigat acest pariu în „Greva păcătoșilor”.

 

     – Am apucat să frunzăresc puțin volumul. Am regăsit acel exotic foarte puternic al tuturor cărților dumitale: sunt pe loc transportat altundeva, de regulă foarte departe – în Africa, în jungla amazoniană, în Neolitic, pe Everest, iar acum în Orientul Mijlociu al secolului VII. Te lasă vreodată acest foarte contagios dor de ducă?
     – Dorul de ducă nu mă lasă niciodată, numai că vine la pachet cu incertitudinile lui. Îmi amintesc, de pildă, de un personaj din „Un veac de singurătate”, de Garcia Marquez. Insul era spaniol și trăia în Macondo cu nostalgia Spaniei natale. A făcut el ce-a făcut și s-a dus înapoi în Spania, numai că acolo l-a năpădit nostalgia față de Macondo, așa că și-a trăit restul vieții între două nostalgii paralele. Când ești nomad, ca mine, și te ia dorul de ducă, gândește-te mereu c-o să-ți fie dor de casă – eu așa pățesc tot timpul.

 

     – În același timp, peste tot unde ne duci, regăsim niște lucruri adânci și foarte familiare. E vreo șansă să scăpăm de noi înșine sau asta e tot ce căutăm?
     – Dar de ce, Doamne iartă-mă, trebuie să scăpăm de noi înșine? Și așa n-o să aflăm niciodată cine suntem exact. Umblăm după noi înșine cu disperare, măcar ca să vedem ce anume ne face păcătoși și să nu repetăm greșelile pe care le-am făcut. Știu că anii în curs sunt extrem de pragmatici și că nu ne lasă timp să reflectăm. Cu toate astea, sper să nu uităm că n-am venit pe lume doar ca să semnăm contractul social. Avem și alte lucruri de făcut, într-o ordine omenească discret mai înaltă.

 

     – Grevă. Când aud cuvântul ăsta, sângele meu latin prinde a fierbe. Cartea apare exact în mijlocul unei perioade de noi frământări sociale, inclusiv (și mai ales) în sănătate. Coincidență?
     – A fost și este o coincidență năstrușnică. Dacă-mi spuneai acum câțiva ani că voi lansa „Greva păcătoșilor” într-o asemenea perioadă, aș fi râs, dar uite-te și tu: soarta ne joacă feste. Ce să spun, nu suntem noi șefi peste destin. Și asta e o lecție la care ar trebui să luăm mai multă aminte. Mă refer la păcatul trufiei, ce credeai?

 

     – Așteptăm o transformare de atâția ani. Dincolo de vicisitudinile externe, crezi că medicului român îi lipsește sau nu mai găsește ceva anume, înăuntrul lui, ca să își schimbe soarta? Și care ar fi lucrul ăla misterios?
     – Cred că sunt două lucruri misterioase: educația și curajul, iar când vorbesc de educație nu mă refer doar la buna creștere. În general medicii nu sunt ființe gregare – cea mai mare parte a activității lor se desfășoară într-un cerc închis, care, deși se articulează cu fenomenele sociale, nu face din medici niște stâlpi ai societății, așa cum se spunea odinioară. Întrebarea e: cum facem să ne reluăm rolul social? Pentru asta e nevoie atât de înțelegere a rolului real al medicului în societate, adică de educație, dar și de curaj, ca să ne asumăm acest rol, fără compromisuri.

 

     – Un studiu proaspăt anunțat chiar de colegiul nostru al medicilor anunță că puțin peste jumătate dintre doctorii români dau semne serioase de burnout. Cum faci tu să te aperi de el?
     – Ce bine ar fi să știu! Spun asta pentru că nu prea reușesc să mă apăr de burnout. Cred că nici nu e treaba mea să mă apăr, e treabă de organizare a sistemului. Cu alte cuvinte, nu prea văd cum am scăpa de burnout din moment ce fiecare dintre noi avem de împlinit, în spitale cel puțin, două norme în loc de una. Cum s-ar zice, am început cariera ca generație de sacrificiu și o să ies la pensie, absolut logic, tot ca membru al unei generații de sacrificiu. Pacostea e că generațiile de sacrificiu nu se mai termină odată, iar asta nu poate fi pus în cârca medicilor, sub nici o formă. Prea mulți miniștri, prea puține viziuni...

 

     – Pe mine m-au ajutat adesea cărți venite, misterios, chiar la momentul potrivit. În afară de ultima dumitale carte, recomandă-ne una pe care ai citit-o.
     – Am citit recent „Cai în galop” de Yukio Mishima, al doilea volum al tetralogiei „Marea fertilității”. Ce aflăm noi de acolo? Aflăm că tranziția de după Era Meiji, din Japonia, a fost la fel de cumplită ca cea pe care o trăim noi aici, în România. Mi s-a părut un semn de speranță: avem și noi șansa noastră.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC