Newsflash
Interviuri

Nu poți lucra fără echipamente

de Alexandra NISTOROIU - apr. 15 2016
Nu poți lucra fără echipamente

     În medicină, toate intențiile bune și planurile ambițioase nu te pot duce mai departe decât îți permit resursele de care dispui. Radioterapia nu face excepție. După mai bine de două decenii de radioterapie oncologică la Spitalul Județean de Urgență „Sf. Ioan cel Nou“ Suceava, dr. Constanța Dăneasa a învățat această lecție mai bine ca nimeni altcineva. Dar nu-i pare rău că s-a dedicat unei specialități care a fost aproape de la bun început o cenușăreasă a dotărilor. Chiar și așa, a putut ajuta sute de pacienți oncologici.

 

 

 

     Ce v-a atras la radioterapie?
     În primul rând, noi nu făcusem în facultate, suna foarte bine radioterapia oncologică, mai ales că posturile respective erau întotdeauna în capitale de județ, specialitatea se construia atunci, acestea au fost criteriile de început. Nu știam foarte multe despre radioterapia oncologică, dar am trăit încă din perioada aceea și pe parcursul anilor consecințele lipsei de dotări și de echipă pentru a face radioterapie la anumite standarde. Echipamentele pentru radioterapie, de iradiere convențională, achiziționate prin 1960, au ieșit din uz în anii ’90, așa că am făcut numai curieterapie, cu sursă de cesiu, până în 2007. În 2007, compartimentul de curieterapie nu a mai putut fi autorizat de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, întrucât sursele respective, pentru a fi folosite în iradiere în zona genitală feminină, trebuiau să fie introduse într-un așa-numit port-sursă. Or, acelea nu erau niște porturi-sursă standardizate, pentru care spitalul să aibă autorizația de securitate nucleară.
     Sistemul nu s-a adaptat cerințelor?
     Da, așa că nu am putut face ce ne propuneam. După revoluție, sigur că noi am făcut toate demersurile pentru a achiziționa echipamente de radioterapie externă și de curieterapie sau radioterapie de contact. În schimb, resursele financiare erau întotdeauna epuizate repede. În 2007, mai era în discuție o posibilă identificare a unor surse de finanțare și să începem totuși măcar cu achiziționarea unui echipament de curieterapie ghidată ecografic, l-am fi folosit pentru prostată. Am zis că, dacă vom avea un echipament, chiar dacă se adresează unui număr mai restrâns de bolnavi, e totuși ceva și poate de-aici atrag altceva și altceva. Până la urmă, demersurile au eșuat, ne-au amânat de pe un an pe celălalt. Am ajuns în 2010, când am luat hotărârea pentru mine, întrebându-mă: cât pot să mai lucrez în specialitate fără niciun fel de echipament? Acesta a fost principalul motiv pentru care m-am pensionat. Până în 2010, am continuat să lucrez la spital, într-un laborator de imagistică, făcând ecografii.
     Ce soluții ați găsit pentru pacienții care aveau nevoie de radioterapie?
     I-am trimis la Iași, București, Cluj, mai târziu la Bacău.
     În anii în care chiar ați făcut radioterapie, care au fost cele mai mari satisfacții?
     A ținut mult și de formarea mea într-un liceu de matematică-fizică, mi-a plăcut foarte mult fizica. Ca să practici radioterapie, trebuie să știi fizică foarte bine. Și aceasta mi-a dat posibilitatea să controlez dozarea iradierii, de care, de obicei, se ocupă fizicianul. Eu preferam să fac singură asta, ca să controlez foarte bine, să nu fac supradozare sau subiradiere. Și am avut rezultate bune. Nu excelente însă. Chiuriterapia merge foarte bine dacă ai cum să faci, simultan sau în etape, radioterapie externă, curieterapie, apoi chirurgie sau chimioterapie. Ideal e să parcurgi tot protocolul pentru bolnava respectivă, cu două secvențe de iradiere. N-am avut două secvențe de iradiere, aveam doar chiuriterapia, însă, din bolnavele iradiate prin curieterapie, s-au convertit tumori din stadiul III sau II în stadiul II, respectiv I, care au permis intervenția chirurgicală în condiții de securitate oncologică. Și sunt bolnave cu care mă întâlnesc și acum, vin la ecografie după ce au fost iradiate cu ani în urmă. Sigur, au fost și cazuri de stadiul III sau IV, cărora le-am făcut curieterapie și care au avut măcar condiții de viață mai bune, adică nu aveau hemoragii, iar unora li s-au putut face operații paliative. De exemplu, dacă aveau hidronefroză, se putea face ureterostomie direct la perete. Sigur, astea erau extremele intervențiilor, neavând altă posibilitate. Era dificil să obții reconversia tumorii din stadiul IV într-un stadiu operabil printr-o singură metodă de iradiere, cea de contact, fără iradiere externă prin telecobalt sau prin accelerator de particule. Stadiile mici puteau fi controlate bine și operate ulterior. Deci, mici satisfacții pentru cât aș fi putut să fac, limitarea fiind cauzată de dotare.
     Ați regretat vreodată că v-ați îndreptat spre radioterapia oncologică?
     În momentul în care am început specialitatea, m-am implicat atât de mult încât nu regretam. Dimpotrivă, voiam să o aduc la un nivel la care bolnavii să beneficieze de ceea ce se poate face prin radioterapie. După cum vedeți acum, n-am avut sprijinul, poate nici forța necesară, să duc o campanie privind necesitatea dezvoltării acestei radioterapii, cum se face acum destul de bine și, chiar dacă eu nu voi mai beneficia de posibilele dotări ale serviciilor de radioterapie, mă bucur că demersurile pe care le-am făcut la Spitalul Județean Suceava au fost în același sens.
     Sunteți optimistă cu privire la viitorul specialității?
     Da, atâta timp cât sunt clinici private de radioterapie și pot să lucreze cu casele de asigurări, să deconteze serviciile, cu siguranță va fi mai bine.
     Care au fost cele mai grele decizii medicale pe care a trebuit să le luați?
     Cel mai greu era când te aflai în fața unei bolnave cu cancer în stadiu avansat și căreia radioterapia i-ar fi asigurat, dacă nu o vindecare, cel puțin prelungirea vieții, dar persoana respectivă nu avea posibilități să meargă pentru a continua radioterapia la Iași sau Bacău. Atunci era cel mai dureros. Încercam să îi ajutăm, puteai să mai ajuți câte o persoană, dar uneori se întâmpla să fie și două-trei în același timp și era dificil, aveau nevoie de bani ca să ajungă în serviciile respective. În toată Moldova, ani la rândul, n-a fost decât centrul de la Iași, apoi a apărut Bacăul. Și an de an am depus memorii la conducerea spitalului. Mă gândeam că putem să ne folosim de faptul că Suceava a fost un centru de radioterapie foarte bun până prin anii ’80. Avea câte două aparate de radioterapie cu iradiere externă, aparat pentru leziunile superficiale, curieterapie. Sigur că acele aparate au cedat. Nu s-au mai găsit piese de schimb, nu s-au mai fabricat. Și în radioterapie s-a produs o evoluție importantă a tuturor echipamentelor și, bineînțeles, trebuie să beneficiezi de ultimele echipamente. Am adus de la București, de la Cantacuzino, un aparat, care fusese dezafectat acolo, dar nu a mers.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe