Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Momentul când realizezi că trebuie să o iei de la capăt

Viața Medicală
Dr. Alexandra GUȚĂ vineri, 8 februarie 2019

Interviu cu dr. Emanuela Onisâi este medic rezident în anul doi în specialitatea ORL

p.15 -1 -2
CARTE DE VIZITĂ:
• Vârsta 26 de ani
• Practică sport: tenis de câmp, baschet
• Pasionată de citit
• Motto personal: „Vreau să cred că medicina nu doar salvează vieţi, ci și schimbă vieţi”

Dr. Emanuela Onisâi este medic rezident în anul doi în specialitatea ORL la Institutul de Fonoaudiologie și Chirurgie Funcţională ORL „Prof. dr. Dorin Hociotă” București. Obișnuiește să-și așeze gândurile pe blogul personal, acolo unde povestește despre întâmplări de la spital. Născută în Brașov, a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” în 2017, pe parcursul căreia a fost implicată în proiecte de voluntariat care au ajutat-o să experimenteze și alte faţete ale medicinei.
Cum arată o zi obișnuită a unui medic rezident în specialitatea ORL?
Dimineaţa începe cu raportul de gardă, urmat de vizita pe secţia de terapie intensivă. Apoi alergăm între consultaţii cu medicii primari și internări. Intrăm în sala de operaţie în jurul prânzului. În funcţie de câte operaţii sunt în ziua respectivă și de complexitatea acestora, programul se poate prelungi. Ziua se încheie cu efectuarea pansamentelor pe etaj, partea birocratică ce ţine de externări și scoaterea pacienţilor din sistem, definitivarea tuturor internărilor din ziua respectivă și o ultimă verificare a tuturor foilor celor internaţi pe secţia noastră.
Care sunt provocările cu care v-aţi confruntat până în prezent?
Majoritatea cred că au fost de ordin administrativ. La începutul rezidenţiatului mi se părea extrem de dificil să codific atât bolile celor pe care îi externam, cât și diferitele coduri ale concediilor medicale (boală obișnuită, urgenţe, neoplasme etc.). Nu de puţine ori mi s-a întâmplat să se invalideze foi din cauze administrative. Provocarea majoră tind să cred că a fost să realizez că nu știu nimic. După șase ani de facultate în care ai învăţat pe brânci și după un examen de rezidenţiat pentru care n-ai ieșit din casă luni întregi, vii într-un loc unde realizezi că toate au fost în zadar. În momentul în care începi rezidenţiatul, te „limitezi” la o anumită ramură. Trebuie să o iei de la capăt.
Cum descrieţi specialitatea pe care aţi ales-o?
Specialitatea otorinolaringologie (ORL) este o combinaţie armonioasă între partea clinică și cea chirurgicală. Dintotdeauna mi-am dorit o specialitate chirurgicală, dar nimic nu m-a atras așa de mult precum ORL. Exact din această perspectivă am și ales-o.p.15 -1 -1
Cu ce tip de patologie vă întâlniţi în practică?
Patologia ORL este foarte diversă. De la simple deviaţii de sept nazal, la patologie cervicală, de chirurgie mare, la patologie de ureche medie-internă sau de mastoidă. Este o „mare” de la boli simple până la boli complete și complexe.
Care sunt cazurile cu care v-aţi întâlnit și care v-au rămas în minte?
De la momente simple, precum „vai, ce bine este, n-am mai respirat așa de bine din clasa a patra”, până la a vedea un pacient (cu neoplasm laringian operat, laringectomizat total) că a reușit să înveţe să vorbească înghiţind aer (erigmofonaţie). Am avut un caz la un moment dat la camera de gardă, cu o pacientă tânără care înghiţise un os de pește și pe care mama ei încercase acasă să i-l scoată cu o pensetă din loja amigdaliană. Fără succes, mama a reușit chiar să îl înfigă mai adânc. Împreună cu medicul specialist de gardă, am reușit să extragem corpul străin, iar pacienta a sărit în extaz din scaun, m-a îmbrăţișat și, printre hohote de plâns, ne-a mulţumit.
V-aţi gândit vreodată să plecaţi în străinătate?
Da, pot să spun că m-am gândit foarte serios, dar am ales să îmi termin rezidenţiatul în România. Din fericire, aspectul financiar în momentul de faţă nu mai reprezintă elementul forte pentru care aș dori să plec în străinătate, ci lucrurile care ţin de practica medicală – respectul pe care ţi-l acordă colegii/pacienţii, materialele de care dispui și tot ceea ce însumează această meserie.
Cum v-aţi decis să scrieţi pe blog?
Scriu pe blog de patru-cinci ani, în medie cam unul-două articole pe lună. În ultima vreme, povestesc despre întâmplări din viaţa mea de tânăr medic rezident. Nu există săptămână în care să nu vin acasă cu una-două povești simpatice de la spital și să le povestesc părinţilor sau prietenilor. Mi-ar plăcea ca aceste povești (părţile nevăzute din postura de pacient) să ajungă la o masă mai mare de oameni. Îmi doresc ca ceea ce scriu aibă un impact emoţional pozitiv în rândul celor care citesc blogul.
Care este postarea cea mai apropiată sufletului?
Două articole îmi sunt în mod egal dragi. Primul ar fi „Singurul moment de sinceritate”, un articol scris la trei zile după tragedia din Colectiv, pe care l-am așternut pe hârtie cu lacrimi în ochi și publicat fără nicio editare ulterioară. Pe locul doi se regăsește „În mintea unui doctor mic”, care cu bune și cu rele definește primul an de rezidenţiat, atunci când realizezi că nu mai ești student, ai responsabilităţi care ţi se par uneori imense, însă ești totuși „un doctor mic”.
Care sunt principiile după care vă ghidaţi în general?
Cândva în facultate, am citit un motto care spunea cam așa: „I need a reason to believe that medicine can do more than stich you up, and send you away. I need to believe that medicine can not only save lives, but change lives” (trad. – Am nevoie de un motiv să cred că medicina reprezintă mai mult decât a sutura o plagă și a te trimite acasă. Trebuie să cred că medicina nu doar salvează vieţi, ci și schimbă vieţi). Pe vremea aceea nu semnifica atât de mult pentru mine, dar, după ce am luat contact cu lumea medicală, mi-am dat seama că este un lucru spre care îmi doresc să tind, să practic medicina menţionată în citat. Mă bucură faptul că încep să mă regăsesc din ce în ce mai mult.

Etichete: dr. Emanuela Onisâi ORL

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.