Între 7 şi 10 septembrie 2011, la Arad, va avea loc al VI-lea Congres al Asociaţiei de Endocrinologie Clinică din România (AECR), manifestare devenită deja tradiţională. Tot o tradiţie este şi parteneriatul dintre AECR şi săptămânalul „Viaţa medicală“, o cale, alta, de a promova iniţiative şi acţiuni ce au menirea de a susţine şi dezvolta Şcoala românească de Endocrinologie. La fel ca şi în ceilalţi ani, dl prof. dr. Constantin Dumitrache, membru fondator şi preşedinte al AECR, ne-a dezvăluit câteva detalii despre apropiatul eveniment.

   – De ce, de această dată, la Arad?

   – După cum ştiţi, încă de la înfiinţarea AECR ne-am propus să fim alături de medicii din teritoriu, de problemele şi nevoile lor, să-i încurajăm să-şi prezinte rezultatele, observaţiile făcute la patul bolnavului, să încurajăm deschiderea şi realizarea unor lucrări de cercetare în care să fie prezenţi şi medicii din reţea, dar şi colegi din clinici universitare şi din unităţi de cercetare… Ediţiile anterioare s-au desfăşurat – şi „Viaţa medicală“ a fost de fiecare dată alături de noi – la Constanţa, Brăila, Piteşti, Cluj… Şi iată, de această dată, mergem la Arad. A fost o dorinţă a noastră să organizăm fiecare congres în alt colţ de ţară.

   – În ediţiile anterioare, de fiecare dată aţi stabilit câteva linii directoare… Anul acesta, care vor fi dominantele?

   – Sunt câteva şi ele sunt impuse de activitatea medicului endocrinolog, de cazurile întâlnite frecvent: patologia procesului de sexualizare şi creştere, insuficienţa tiroidiană la copil, tumorile endocrine. Am prevăzut şi o secţiune „varia“, astfel încât chiar şi cei cu lucrări diferite de temele trasate de comitetul de organizare să se poată regăsi în programul congresului. La cele amintite se adaugă şi un atelier româno-francez având ca temă endocrinologia clinică şi moleculară.

   – Ştiu – şi ştiţi bine şi dv. – că aveţi colegi ce vă invidiază pentru că tinerii vă urmează şi vă susţin. Este chiar un fenomen surprinzător, mai ales astăzi când ei sunt îndemnaţi să plece din ţară, chiar dacă în România este nevoie mai mult decât oricând de medici dăruiţi profesiei… Cum aţi reuşit să vă apropiaţi tinerii aşa de bine încât să treziţi invidia confraţilor?

   – N-am alergat niciodată după cioara din pom – mai ales când pomul mult lăudat e dincolo de graniţă… Ştiţi şi dv., e o vorbă: „Cine nu are bătrâni, să-şi cumpere“. Or, dacă ar fi să traducem – este la îndemână pentru oricine are o minimă inteligenţă – ar însemna să vorbim despre experienţă, despre formularea unor teme de cercetare pornind de la nevoile pacienţilor şi de la o anumită patologie… Bolnavii noştri vin din Moldova, din Banat, din Dobrogea, din zona Clujului şi nu din California sau din Anglia. Pe ei trebuie să-i îngrijim în primul rând… Cu ajutorul şi cu acordul lor vom demara şi proiecte de cercetare, în ochii lor vom găsi bucurie şi recunoştinţă când metodele şi procedeele folosite de noi dau rezultate. Iar acest lucru îl simt şi endocrinologii din Bucureşti şi cei din ţară… Se regăsesc cu nevoile lor în ceea ce AECR dezvoltă de la an la an. Noi nu umblăm după fantasmagorii. Sigur, dezvoltăm tehnici noi, programe internaţionale, dar pornim de fiecare dată de la experienţa anterioară şi de la nevoile bolnavilor. Este o explicaţie simplă, numai cine nu vrea nu o vede. Iar cei fără acoperire în propria lor activitate nu vor reuşi, evident, să găsească susţinere. Tinerii serioşi merg către cei care-i pot îndruma, care sunt credibili…

   – Ce aşteptaţi dv., organizatorii, de la cel de-al VI-lea Congres AECR?

   – Sperăm să fie o încununare a activităţii ştiinţifice a tinerei generaţii de cercetători formaţi de la primul congres până în prezent şi sperăm că sistemul „cloşca cu pui“ să fie una dintre căile de a lăsa urmaşi, care să poată duce mai departe tradiţiile Şcolii româneşti de Endocrinologie clinică. E necesar să adaug că ediţia din acest an a Congresului AECR se va desfăşura sub egida Academiei de Ştiinţe Medicale, a Institutului Naţional de Endocrinologie „C. I. Parhon“ Bucureşti, a Facultăţii de Medicină „Vasile Goldiş“ Arad, a Direcţiei de Sănătate Publică şi a Colegiului Medicilor Arad.

   – Cum veţi contribui la creşterea vizibilităţii participanţilor?

   – Circa 30 de lucrări, realizate de echipe de cercetători din Institutul Naţional de Endocrinologie „C. I. Parhon“ Bucureşti, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova, dar şi din Cluj-Napoca vor fi publicate integral în revista Craiova Medicală. Celelalte – comunicări, referate, poster – vor fi publicate în volumul pregătit de comitetul de organizare. Dar ţin să precizez că majoritatea lucrărilor ce urmează să fie prezentate în congres pot fi publicate în orice revistă, indiferent de talia ei.

   – Cine va asigura desfăşurarea atelierului româno-francez? Aţi ales o tematică ambiţioasă şi este nevoie de o susţinere pe măsură…

   – Vor fi prezenţi la Arad reprezentanţi din trei instituţii importante: Universitatea Paris-Sud, INSERM şi Asociaţia de Endocrinologie Clinică din România. Din Franţa vor veni prof. dr. Jacques Young (Universitatea Paris-Sud), conf. dr. Jérôme Bouligand (Universitatea Paris-Sud), dr. Nadine Binart (director de cercetare INSERM U693, Universitatea Paris-Sud), prof. dr. Anne Mantel (Universitatea Paris-Sud), Say Viengchareun (INSERM U693), dr. Peter Kamenicky (Universitatea Paris-Sud), dr. Marc Lombès (Universitatea Paris-Sud).

   – Cu siguranţă v-aţi gândit mai departe…

   – Nu pot să păstrez niciun secret în faţa dv.; în finalul acestui atelier ne-am gândit să organizăm o masă rotundă, unde se vor formula concluzii, perspective, se vor stabili proiecte de colaborare, schimb de cercetători, acces la revistele franceze de endocrinologie, aderarea membrilor AECR la Societatea Franceză de Endocrinologie, precum şi stabilirea programului pentru anul viitor. În onoarea acestui eveniment, vom pregăti şi o medalie ce va marca primul atelier româno-francez de Endocrinologie. „Călătoria de o mie de mile începe cu un pas“, spune un proverb oriental. Noi, o spun cu mândrie, am făcut deja câţiva paşi importanţi…

   – Ce mesaj aţi dori să transmiteţi către cititorii săptămânalului „Viaţa medicală“?

   – Lansez o chemare către toţi colegii, asigurându-i de importanţa evenimentului. Şi ţin să precizez şi prin acest interviu că toţi medicii rezidenţi – ei vor fi marii beneficiari ai acestui congres – nu vor plăti taxa de participare. La fel ca în anii precedenţi, Congresul se va încheia cu acordarea unor premii pentru cele mai importante lucrări ce vor fi prezentate. Începând cu anul viitor, în urma unui concurs al lucrărilor prezentate şi a unor proiecte de viitor, sperăm să putem acorda şi burse de trei-şase luni în centre mari, internaţionale, de Endocrinologie.

   – Aţi amintit ceva mai devreme şi nu întâmplător, cred eu, de „cloşca cu pui“, poate chiar de aur… Vă rog, traduceţi această metaforă pentru cititorii noştri.

   – În general, consider că Institutul Naţional de Endocrinologie, prin tradiţie, reprezintă nucleul de bază al clinicii şi cercetării patologiei hipogonadismului hipogonadotrop congenital şi a patologiei creşterii şi sexualizării. Unul dintre obiectivele noastre, şi-l voi reafirma şi susţine şi la congres, este să chemăm toţi endocrinologii din ţară să participe la marea acţiune de stabilire a cazuisticii hipogonadismului hipogonadotrop congenital şi a patologiei creşterii şi sexualizării.

   – Şi în acest context, al VI-lea Congres AECR ce rol va avea?

   – Asigură o punte între generaţii, stabileşte legături între imaginaţie şi rutină, între prezent şi viitor. Aşa cum se ştie, cei în vârstă reprezintă mintea, iar tinerii – forţa. Însă doar reunind cele două segmente putem asigura viitorul acestei specialităţi, Endocrinologia, fără de care nu se poate concepe medicina modernă.