Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

La spital ar trebui să ajungă doar cazurile grave

Viața Medicală
Dr. Otilia REGUȘ-SESERMAN vineri, 18 august 2017

     Dr. Adela Burac este medic infecționist la Spitalul Județean de Urgență „Sf. Ioan cel Nou” Suceava. A terminat Medicina la Iași și a căutat o specialitate complexă, activă, în care să își poată exersa cunoștințele în folosul celor pe care îi tratează. Nu crede că există multe probleme în sistemul medical din țara noastră, dar ar fi mai mulțumită dacă s-ar găsi soluții pentru ca noua generație de medici să nu mai plece în alte țări pentru condiții mai bune de lucru.

 

 

     – De ce ați ales medicina și de ce bolile infecțioase?
     – Am considerat că sunt persoana potrivită pentru medicină. Empatizez cu oamenii și vreau să îi ajut. Inițial am vrut să fac gastroenterologie, dar până la urmă am ales bolile infecțioase. Nu am vrut o specialitate chirurgicală, care nu cred că mi s-ar potrivi, așa că m-am orientat spre partea medicală. Am căutat o specialitate complexă cu patologie variată, mai ales acută, în care să existe și situații de urgență. Bolile infecțioase au o mulțime de manifestări și practicarea acestei specialități presupune o abordare globală a cazurilor, în care trebuie să iei în considerare multe aspecte. Asta m-a atras, în primul rând. Pe de altă parte, am căutat să am timp și pentru familie, lucru care cred că se poate în această specializare.
     – Cu ce cazuri vă confruntați mai frecvent, cu cele cronice sau acute?
     – În prezent, avem mai multe cazuri acute. Când mi-am început practica medicală nu pot spune că predominau cronicii, dar erau mai multe cazuri decât avem în momentul de față. Acum, aproape 90% din cazuri sunt cu patologie acută. Internăm multe cazuri de sepsis. Pacienții cu sepsis vin de multe ori cu germeni multirezistenți și ne sunt aduși de pe alte secții. Sunt de obicei pacienți imunocompromiși, cu multiple afecțiuni sau cu afecțiuni terminale. Aceste cazuri necesită cel mai mare efort din partea noastră, pentru că sunt cele mai grave. În afară de acestea, meningitele și encefalitele sunt pe secție în permanență. Avem și multe enterocolite și, în particular, enterocolite cu Clostridium difficile care sunt în creștere. Și acestea sunt dificil de tratat. Sunt și cazuri de pneumonii și endocardite, dar nu predomină. Specialitatea de boli infecțioase este o specialitate grea. Este o provocare să o practici, dar sunt și satisfacții – să vezi un pacient care pleacă pe picioarele lui este mare lucru pentru noi.
     – Vă confruntați des cu probleme de rezistență bacteriană?
     – Da. În general, aceste cazuri multirezistente ajung la noi pentru că au nevoie de mai mult decât antibioticele uzuale prescrise în ambulatoriu sau pe alte secții. În spital există o comisie pentru antibiotice, care supervizează tratamentele la acești pacienți. Avem multe cazuri de germeni multirezistenți, dar îi identificăm rapid cu ajutorul laboratorului din spital, care este foarte important în astfel de cazuri și ne ajută să știm ce tratăm. Pacienții cu aceste probleme sunt în general plurispitalizați sau oncologici, imunodeprimați. La aceștia, administrarea antibioticelor trebuie făcută cu mare grijă și trebuie să încercăm să reparăm ce s-a stricat sau să recuperăm ce se mai poate. Bacteriile au dobândit rezistență din cauza abuzului de antibiotice, care este real. Administrarea antibioticelor se controlează ușor în spital, dar este cale lungă până la eliminarea rezistenței. Trebuie redus și în spital consumul de antibiotice, și nu trebuie să uităm că putem să apelăm la rotația antibioticelor, atunci când este nevoie. Noi încercăm să nu folosim același antibiotic până îl depreciem. Există acea comisie specială, care urmărește tratamentele cu antibiotice, dar poate ar trebui urmărită și prescrierea antibioticelor de medicii de familie sau de cei din ambulatoriu.
     – Vă ocupați și de hepatitele cronice? Aveți multe cazuri de acest fel?
     – Cea mai mare parte din hepatitele cronice au fost preluate de secțiile de gastroenterologie. Noi internăm mai mult pacienți cu ciroză, în stadii avansate. Hepatitele cronice simple vin la noi pe internare de zi. Avem în jur de o sută de internări pe zi, în care intră hepatitele virale cronice și infecțiile HIV.
     – Aveți mulți pacienți cu hepatită C care au primit tratamentul fără interferon?
     – Deocamdată nu sunt mulți, dar din luna mai tot primim astfel de pacienți. Tratamentul interferon free se dă în clinică. Noi tratăm mai mult cazuri care necesită interferon, cum ar fi hepatitele B sau C care nu îndeplinesc criteriile pentru tratamentul fără interferon.
     – Simțiți că pacienții conștientizează importanța prevenției primare a hepatitei B?
     – În prea mică măsură. Noi recomandăm vaccinul împotriva virusului hepatitic B contacților familiali și gravidelor. Dar profilaxia pentru hepatita B este indicată mai ales doctorilor. În acest caz, recomandarea o face Direcția de sănătate publică a fiecărui județ.
     – Aveți și cazuri de HIV/SIDA?
     – Da, la noi vin toate cazurile din județ. Eu momentan nu mă ocup de cazurile HIV/SIDA în spital, pentru că lucrăm prin rotație cu acești pacienți. Sunt trei medici care se ocupă de cele peste 200 de cazuri pe care le avem. Cu ani în urmă, o mare parte din internările noastre erau pacienți cu HIV în stadii finale. Acum sunt mult mai puține cazuri ajunse în stadiile terminale ale bolii, iar aceasta se datorează noilor tratamente, care au crescut mult speranța de viață a pacienților.
     – Cum vă descurcați cu tuberculoza rezistentă la tratament?
     – Avem și astfel de cazuri, dar nu le urmărim noi. Noi doar le depistăm întâmplător. Ele sunt în general pneumonii trenante. Cazuri de tuberculoză extrapulmonară nu prea sunt, poate doar meningite. Destul de rar mai găsim spondilodiscite care se dovedesc tuberculoase. În cazurile afectării pulmonare, tratamentul îl facem în colaborare cu pneumologii. Noi îl începem iar ei îl finalizează în teritoriu. Dar în momentul în care noi diagnosticăm un TBC pulmonar, îl trimitem la pneumologie.
     – Ce ați dori să se schimbe în sistemul medical din România?
     – Lucrând într-un spital județean, nu am multe nemulțumiri. Se lucrează așa cum trebuie. Aici avem la dispoziție metode de investigație moderne, care există și în spitalele din orașe mai mari. Avem acces la imagistică, laborator, colaborăm bine cu alte secții. Poate s-ar putea schimba puțin sistemul gărzilor. Lucrăm foarte mult și resimțim gărzile grele. În altă ordine de idei, pentru a ne fi mai bine, și nouă și pacienților, ar trebui schimbată mentalitatea pacienților. Adresabilitatea este foarte mare la spital. Suntem prea aglomerați. Pacienții nu mai trec pe la medicii de familie sau prin ambulatoriu, vin direct la spital. Deși își pot rezolva multe afecțiuni până să vină la spital, ei aleg să nu o facă. Probabil că le este mai comod sau au mai multă încredere în medicii din spital, dar la spital ar trebui să ajungă doar cazurile grave. Un alt neajuns al sistemului cred că ar fi lipsa centrelor de îngrijiri paliative. Noi ne confruntăm des cu cazuri grave, pe care le rezolvăm, dar care necesită, după ce pleacă de la noi, îngrijiri pe termen lung. Cel puțin local, nu ar fi rău dacă s-ar putea dezvolta mai mult aceste centre sau să se formeze compartimente care să ne ajute cu bolnavii pe care nu îi mai putem trata, dar nici nu îi putem trimite acasă.
     – V-ați gândit vreodată să emigrați?
     – Eu nu, dar am mulți colegi care au plecat sau vor să plece. Din generația mea mai puțin, pentru că noi am depășit vârsta la care să ne mai gândim la emigrare. Dar noile generații de medici se gândesc serios la asta și chiar o fac. Și apoi ne afectează pe noi, cei care rămânem. Se simte acest lucru în ritmul nostru de lucru și în cantitatea de muncă. Pe de altă parte, am și colegi care spun că nu vor să plece, că au aici tot ce vor de la viața lor profesională. Aici vorbesc de colegii din medicina de urgență.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.