Newsflash
Interviuri

Între medicină și familie

de - sept. 28 2018
Între medicină și familie
    Un drum sinuos, plin de momente în care a trebuit să facă alegeri decisive, așa își caracterizează activitatea profesională Constantin Bâju, medic primar de ortopedie-traumatologie în București. Experiențele din sistemul francez de sănătate l-au ajutat să aibă un reper la care să se poată raporta atunci când lucrurile se înrăutățesc în România. Care sunt avantajele, dar și dezavantajele de a profesa în străinătate, aflăm din dialogul ce urmează.

– De-a lungul anilor de studiu, a fost cineva care v-a marcat evoluția în profesia aleasă?
– Profesorul Antonescu a fost unul dintre îndrumătorii mei. De la el am avut de învățat foarte multe lucruri și, cel mai important, conduita în atitudinea față de pacienți. Răbdarea, perseverența și disciplina sunt doar câteva din cele învățate de la profesorul Antonescu.

– Care sunt cele mai frecvente cazuri pe care le tratați?
– Cele mai frecvente afecțiuni întâlnite în secția de ortopedie sunt artroplastiile de șold și de genunchi. De asemenea, artroscopiile și ligamentoplastiile sunt destul de frecvent întâlnite. Cazurile de urgență, mai rar.

– Ce ne puteți spune despre inovațiile actuale în domeniul ortopediei?
– În ultimul timp, ortopedia a cunoscut foarte multe progrese. De la tipuri de implanturi și biomecanică și până la tratarea unor boli degenerative, s-au înregistrat îmbunătățiri. În prezent, una dintre preocupările prioritare o reprezintă tratamentul bolilor artrozice în stadiile incipiente cu celule stem, subiect pe care l-am abordat în lucrarea mea de doctorat. Suntem încă pionieri, s-au realizat câteva intervenții în acest sens.

– Osteoporoza este o boală severă, cu implicații majore pentru sănătate. Ce ne puteți spune despre situația din România? Sunt pacienții români mai conștienți în prezent de riscul dezvoltării osteoporozei?
– Într-adevăr, osteoporoza este o afecțiune care nu trebuie să ne pună pe gânduri. Osteoporoza este de mai multe tipuri: postmenopauză, posttraumatică, osteoporoza secundară de cauze endocrine etc. În general, această boală este întâlnită la persoanele cu vârsta de peste 50 de ani. Din păcate, oamenii nu sunt foarte bine informați cu privire la riscurile dezvoltării unei astfel de afecțiuni și se adresează medicului doar atunci când situația o impune. Realitatea este că pacienții români nu vin la medic cu scopul de a preveni boala sau de a preveni riscurile unei faze avansate și, mai mult decât atât, aceștia nu respectă nici planurile terapeutice recomandate de noi, medicii. Neaderența la tratament poate fi cauzată și de costurile ridicate care implică anumite medicamente. Situația din România este îngrijorătoare strict din cauza faptului că pacienții întrerup tratamentele sau nu tratează deloc această boală.

– Ce măsuri considerați că ar trebui luate pentru ca numărul de persoane afectate de osteoporoză să scadă sau pentru ca impactul acestei boli să fie mai mic?
– Cel mai important aspect privind incidența osteoporozei îl reprezintă prevenția. O alimentație bogată în calciu, minerale, proteine și efectuarea unor analize la timp stau la baza prevenției acestei afecțiuni.

– În ce măsură vă permite timpul să realizați prevenție?
– Din păcate, fiind o ramură chirurgicală, ne permitem într-o măsură mai mică să discutăm cu pacienții din punct de vedere preventiv. Când situația o impune, noi îndrumăm pacienții către reumatologie, endocrinologie sau medicină de familie. Ortopedia funcționează interdisciplinar.

– În contextul unor cazuri dificile în artroplastie, aveți tot ce vă trebuie în spital pentru a gestiona astfel de situații?
– Da, în general noi dispunem de toate resursele necesare unor astfel de cazuri. Cazurile traumatice nu reprezintă principala noastră prioritate, însă în prezent ortopedia dispune de implanturi de ceramică, de oxinium etc.

– În parcursul dumneavoastră profesional ați avut oportunitatea de a acumula experiență și în alte țări europene. Ce v-a impresionat la sistemul lor medical?
– Da, așa este! Am avut ocazia să merg în Franța să lucrez ca medic ortoped. Prima dată am plecat pentru o perioadă de doi ani, imediat după ce am terminat în România rezidențiatul, asta însemnând în 1994. Sistemul francez de sănătate are cu ce se lăuda. Încă din acea vreme m-a impresionat mult faptul că pacienții erau foarte disciplinați. De la primirea sa și până în momentul în care acesta ieșea de pe ușa spitalului, totul era foarte bine pus la punct. De asemenea, activitatea fiecărui medic era atât de organizată, încât fiecare știam cu exactitate ce avem de făcut. Sarcinile personalului medical erau scrise și respectate, iar lucrurile mergeau foarte bine. Îmi amintesc că o echipă multidisciplinară era în permanență la dispoziția noastră. În anul 2013, am aplicat pentru un post de șef de secție într-un spital din nordul Franței. Am fost acceptat. În tot acest timp, fiica mea trecea printr-o perioadă foarte dificilă din punct de vedere moral, iar situația ei școlară nu era una prea bună. A fost momentul în care a trebuit să aleg dacă rămân într-o țară străină singur, dar cu o carieră de succes, sau să revin în România și să fiu alături de copilul meu, pe un tărâm profesional deja cunoscut. Astfel că, după aproximativ opt săptămâni petrecute din nou în Franța, am luat decizia să mă întorc la familie.

– Ați regretat această alegere?
– Din punct de vedere profesional, implicit financiar, regret. Însă pentru mine, balanța a înclinat mai mult spre viața personală. Consider că în viața asta partea materială nu trebuie să conteze mai mult decât ce ai în suflet.

– Considerați că în România pacienții beneficiază de aceleași servicii medicale ca în străinătate?
– Aproximativ, da. Spun asta pentru că sistemul de sănătate din țara noastră are reale probleme în ceea ce privește finanțarea. De aici consider că pleacă toate problemele. De exemplu, asigurările medicale din Franța permit accesul asiguraților la tot ce au nevoie. Pe când la noi, mai întâi trebuie să depui o sumedenie de acte. Din păcate, noi ne pierdem în birocrație și, de cele mai multe ori, uităm scopul. Referitor la costurile implanturilor, în țara noastră acestea sunt mult mai scumpe decât la ei.

– Ce v-a determinat să plecați din țară pentru a vă desfășura activitatea profesională în Franța?
– Școala franceză de medicină este una dintre cele mai bune din Europa. Acest lucru a fost unul dintre factorii majori care m-au determinat să plec, în contextul în care în țara noastră lucrurile în ortopedie nu erau foarte bine conturate.

– Ce sfaturi aveți pentru medicii care nu și-au găsit încă locul și se simt atrași de ofertele din străinătate?
– Dacă își doresc să se perfecționeze, merită într-adevăr să facă acest pas. Dar să nu neglijeze niciodată familia. Împlinirea profesională este incompletă fără oamenii care contează cu adevărat.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe