Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

În urgență, nu toți medicii au voie să facă ceea ce trebuie

Viața Medicală
Dan Dumitru MIHALACHE vineri, 25 septembrie 2015
Asociația Serviciilor de Ambulanță din România (ASAR) împreună cu Societatea de Salvare București (SSB) organizează, în perioada 24–27 septembrie 2015, ediția a șaisprezecea a Conferinței naționale de medicină de urgență, la Poiana Brașov.
Despre reuniunea urgentiștilor și despre problemele ambulanței am discutat cu dr. Cristian Grasu, președintele ASAR și al SSB.
 
 
 
 
 
 
 
 
     Care a fost bilanțul sistemului de urgență și al serviciilor de ambulanță anul trecut și cum stau lucrurile în 2015?
     – Peste trei milioane de intervenții, al cincilea an consecutiv cu un asemenea volum, din care două milioane și jumătate ale serviciilor de ambulanță. Toate acestea, cu un buget al serviciilor de ambulanță care a trecut de 700 de milioane de lei pe an. În 2015 chiar am avut o surpriză: după foarte mult timp, bugetul serviciilor de ambulanță a fost suplimentat – un lucru extraordinar.

 

     Pentru ce s-au alocat acești bani?
     – Pentru suplimentarea numărului de angajați în sistemul de ambulanță cu cinci sute de posturi. Cel puțin așa am fost informați, pentru că încă nu am văzut memorandumul semnat de primul ministru și publicat în Monitorul Oficial, dar credem că deja nu se mai poate da înapoi. Sunt lucruri care ne fac să avem speranțe.

 

     Vor fi suficienți cinci sute de noi angajați?
     – În continuare vom fi puțini, chiar și așa. Să nu uităm că în 2013 ni s-au tăiat trei mii de posturi. Practic, este vorba de o reparație care se face treptat, nu dintr-odată.

 

     Care ar fi numărul optim?
     – Noi am fi fericiți să revenim la situația din 2013, adică la 10.350 de oameni operativi, câți sunt acum în sistem, să se adauge cele trei mii de posturi tăiate acum doi ani.

 

     Suplimentarea personalului rezolvă problemele la ambulanță?
     – Nicidecum. În continuare, mașinile sunt puține, multe sunt prea vechi. De anul trecut până acum, Serviciul de Ambulanță București-Ilfov a primit o singură mașină. Și asta se simte. Niciodată nu am avut 30 de mașini în service, așa cum avem acum. Cu cât timpul trece, kilometrii parcurși se înmulțesc, la fel și problemele, iar când ai 30% din parcul auto în service se simte serios în teren. Trebuie să faci tot felul de invenții.

 

     Cum vedeți ameliorarea acestei situații?
     – Rezolvarea problemelor nu poate veni decât din continuarea programului de mărire a parcului auto al serviciilor de ambulanță din toată țara și nu numai, la agențiile care produc asistență medicală de urgență, continuarea inițiativei începute acum de readucere a numărului personalului la nivelul anterior anului 2013. Emiterea unui nou ordin al ministrului sănătății de normare a personalului în aceste servicii în funcție de populația deservită. Asigurarea bugetului necesar pentru a avea angajați acești oameni.

 

     Cam despre ce buget ar fi vorba?
     – Dacă ar fi o creștere de personal până la 13.000–14.000 de angajați, probabil că bugetul va sări de opt sute de milioane de lei. Această suplimentare s-ar simți în scurtarea timpului de ajungere la cazuri, în calitatea și nivelul de pregătire profesională, dar nu numai.

 

Normare după ureche?

 

     Ce nu este în regulă la normarea personalului?
     – Această normare este stabilită printr-un ordin al ministrului din 2006, care nu ținea cont de condițiile speciale din sistemul de urgență, de evoluția actuală din punct de vedere social și sanitar a situației, de adresabilitate, care a crescut enorm în ultimii cinci ani. ASAR lucrează, împreună cu Federația Națională Sindicală Ambulanța din România, la o propunere în acest sens, pe care s-o adresăm ministrului sănătății cât de curând.

 

     Ce modificări vizați?
     – În momentul de față, de exemplu, normarea este făcută, la medicii de la serviciile de ambulanță, pe număr de substații sau pe populație: un doctor la 20.000 de locuitori. Bine ar fi la 10.000 de locuitori. Iar numărul asistenților și al șoferilor este în funcție de numărul de mașini. Din păcate, nu există și o normare a numărului de mașini, de aceea totul este aleatoriu. Aici dorim noi să intervenim: să se stabilească necesarul de echipaje pe o tură, astfel încât cel puțin 75% din solicitările venite într-o oră să fie onorate în 20 de minute. Londra, de exemplu, care are o populație de două ori și jumătate mai mare decât Bucureștiul, undeva la nouă milioane de locuitori, față de trei sau patru milioane în București, are cinci mii de angajați la serviciul de ambulanță. Bucureștiul și Ilfovul au doar 875.

 

     – Ar însemna ca numărul angajaților la ambulanță să se dubleze.
     – Exact. Undeva la 1.600 de angajați ar fi numărul corect și peste două sute de mașini. Pentru întreaga țară, dacă ne raportăm la cele 18 milioane de locuitori cât are România, ar fi nevoie de 1.800 de echipaje pe tură, ceea ce înseamnă că numărul de mașini ar trebui să fie dublu față de cel de acum. Austriecii au făcut niște studii care au arătat costul prezenței doctorilor în echipajele de ambulanță, care ar fi de patru euro pentru fiecare cetățean într-un an. Patru euro înseamnă aproape 18 lei, adică un pachet de țigări mai bun sau o cafea în aeroport.

 

Voluntarul: cu experiență, dar fără vechime

 

     O mână de ajutor primiți și de la voluntari.
     – Așa este. Dacă nu ar fi ei, nu știu ce ne‑am face. Pentru că, în momentul în care ai tură de zi, tură de noapte și te mai cheamă la încă o tură de noapte după 24 de ore, fără o mână de ajutor nu prea mai ești în stare să duci încă douăsprezece ore. Și aici avem o problemă: deși voluntariatul este foarte bine reglementat – e o lege nouă, de anul trecut – eu nu sunt cu totul încântat de conținutul legii. Pentru că nu s-au modificat și criteriile sau ordinele de organizare a concursurilor de ocupare de post în sănătate, s-a pierdut ceva din importanță: adică se acordă voluntarilor certificate care dovedesc experiența, dar când se prezintă la examen li se cere vechime și nu se ia în considerare contractul de voluntariat care, practic, este tot un contract de muncă, doar că nu este plătit. Se face diferența între experiență și vechime, iar voluntarilor nu li se consideră vechime perioada în care au lucrat la ambulanță.

 

     – Aveți mulți voluntari?
     – Mulți, vreo două mii ca număr de contracte în București, din care lunar sunt peste 250 care fac cel puțin trei gărzi. Ei sunt cei pe care ne-am sprijinit în ultimii ani să suplinim lipsa de personal. La București, am făcut, pe parcursul a trei ani (2012–2014) o cercetare statistică a rezultatelor în resuscitare la echipajele cu voluntari și la cele fără. Din studiul nostru a rezultat foarte clar că diferența este de aproape 20% rezultate mai bune acolo unde există un voluntar, persoană suplimentară în echipaj.

 

Ordinul de ministru care te obligă să faci malpraxis

 

     La conferința de anul acesta sunt mulți înscriși?
     – Vor fi între 300 și 350 de participanți. Foarte mulți tineri, foarte mulți voluntari – cel puțin 150 de oameni sub 30 de ani. Mulți dintre ei sunt susținuți de Serviciul de Ambulanță din România, care a câștigat un grant european – Urgent Med Equity – prin care vom aduce la conferință, gratuit, 120 de oameni, marea majoritate asistenți. Urmărim promovarea angajării la ambulanță în rândul potențialului personal medical – tineri, fie că sunt elevi de liceu, fie la școlile de asistenți medicali, studenți, medici rezidenți. Grantul, cu o valoare de până în 50.000 de euro, acoperă costurile de deplasare la conferințe – cea de anul acesta și cea de anul viitor – și pe cele de organizare a unor workshopuri și mese rotunde în opt județe din România: Maramureș, Cluj, Iași, București, Sălaj, Sibiu, Brașov și Timiș. În general, județele în care există o bază de voluntari și centre universitare medicale. În total, mai mult de cinci sute de tineri vor participa la dezbateri în cadrul acestui program.

 

     Ce veți dezbate la conferință?
     – Vor fi mese rotunde și discuții pe teme din „Urgent Medical Equity“. Încercăm să aducem și factori de decizie din Ministerul Sănătății, de la nivelul universităților de medicină și farmacie, din școlile de asistenți, de la ordinul asistenților în așa fel încât dezbaterea să fie productivă și să sensibilizăm decidenții din sistem. Vor mai fi prezentări de cazuri mai speciale, sesiuni științifice. Pentru prima dată, vom aduce la conferință o victimă și un salvator. Adică un om care a fost în stop cardiorespirator și a fost resuscitat de un voluntar, de un copil de 16 ani. Să-și spună fiecare experiența și să descrie impactul ulterior.

 

     Cazuri mai speciale?
     – Cazuri deosebite, rar întâlnite, pe care e bine să le vezi și să le auzi; nu ai șansa prea des de a vedea așa ceva. Tahicardia ventriculară la nou-născut, de exemplu. Un caz pe care colegele ce-l vor prezenta l-au întâlnit cu ajutorul medicilor din UPU la Spitalul „Grigore Alexandrescu“ și pe care au vrut să-l împărtășească cu participanții la această conferință pentru că este o situație foarte rară și acută în care deciziile trebuie să fie rapide. La nou-născut farmacologia este alta, abordarea este alta.

 

     Nu există protocoale pentru asemenea cazuri?
     – Există protocolul de tahicardie, protocolul european de abordare a tahicardiilor, dar aici ne lovim de problemele medicale. De exemplu, protocolul internațional spune că în tahicardie trebuie să iei măsurile 1, 2, 3 etc. Ce face asistentul de pe mașina tip B2 (doar cu asistenți și voluntari), la punctul 2, de exemplu, în condițiile în care un ordin al ministrului sănătății spune „stop!“: asistentul nu are voie să administreze antiaritmice intravenos, nici măcar la sfatul medicului. Un protocol e definit prin faptul că are o serie de măsuri obligatorii – ori le aplici, ori nu. Dacă nu aplici protocolul de tahicardie pe care l-ai învățat, faci malpraxis. Avem un ordin de ministru care te obligă să faci malpraxis.

 

     Doctorii au și ei restricții?
     – Da. Există pe stradă, de exemplu, un accident auto: pacientul a intrat cu pieptul în volan și a făcut pneumotorax. În mod normal, ca să evacuezi lichidul și să-i permiți omului să respire ar trebui să faci ceea ce se numește drenaj toracic. Toți medicii specialiști de medicină de urgență învață această procedură. În momentul în care lucrezi pe ambulanță n-ai voie să-l faci, dar ai voie dacă lucrezi pe ambulanța de la SMURD, deși medicul are aceeași calificare de specialist în urgență. Dacă vine C1 (ambulanță SMURD), îi face manevra și scapă cu viață. Dacă vine C2, chiar dacă doctorul știe s-o facă și are cu ce, nu are voie s-o facă, deci pacientul moare. O altă anomalie: abordul intravenos și cel intraosos, pentru a realiza o perfuzie. Echipajul de tip PA (prim ajutor), cele cu pompieri, au dreptul să facă abord intraosos, echipajele cu asistenți nu.

 

     – Și care ar fi soluția pentru a elimina aceste anomalii, cum le ziceți dv.?
     – Ne străduim de opt ani să le „dregem“, mai cu binele, mai cu țipete și tot nu reușim. Ne punem speranța că după șirul acesta de conferințe și mese rotunde se va întâmpla ceva. Vom avea și discuții de genul acesta; încercăm să punem lucrurile pe un făgaș corect. Există o problemă, este evidentă, hai să găsim o soluție! De aceea invităm factori de decizie, rectori, decani, profesori, secretari de stat. Căci, totuși, sunt opt ani de când spunem lucrurile acestea.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.