Peste jumătate din viaţă petrecută în acelaşi spital – aceasta înseamnă, pe scurt, activitatea sa. Mai mult despre ce înseamnă pasiunea pentru pediatrie aflăm de la prof. dr. Evelina Moraru, în dialog cu Dumitru Şerban.

"> Evelina Moraru: „Visez ca în ţara mea copiii să nu moară, pediatrii să fie respectaţi, iar speranţa generaţiilor viitoare să fie sănătatea“ - Viața Medicală
Interviuri

Evelina Moraru: „Visez ca în ţara mea copiii să nu moară, pediatrii să fie respectaţi, iar speranţa generaţiilor viitoare să fie sănătatea“

de Dumitru ŞERBAN - mar. 21 2014
Evelina Moraru: „Visez ca în ţara mea copiii să nu moară, pediatrii să fie respectaţi, iar speranţa generaţiilor viitoare să fie sănătatea“

Peste jumătate din viaţă petrecută în acelaşi spital – aceasta înseamnă, pe scurt, activitatea sa. Mai mult despre ce înseamnă pasiunea pentru pediatrie aflăm de la prof. dr. Evelina Moraru, în dialog cu Dumitru Şerban.

Despre sănătatea copiilor noştri, despre bolile pe care aceştia le au, dar şi despre ce trebuie să facem, ca specialişti, pentru a-i vindeca, am aflat de la prof. dr. Evelina Moraru, şefa Clinicii II pediatrie din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţe pentru Copii „Sf. Maria“ Iaşi.
 
 

 

– Ce înseamnă experienţa pentru practica medicinii?
– Experienţele trăite de un medic reprezintă dovezi relevante, pe care medicina se poate baza, şi, dacă există o relatare onestă, o recunoaştere probată, cred că acestea valorează mult, alături de literatura medicală. Povestea de viaţă a fiecărui om face referiri la izvorul lui real, casa şi părinţii, fraţii, partenerul, copiii, apoi colaboratorii şi oamenii de care s-a înconjurat sau cei pentru care a făcut ceva. Lucrez într-un spital pe care l-am iubit din prima clipă. Am păşit în el cu evlavie, ca studentă, în anul cinci de facultate. Era nou, sclipitor, special conceput pentru copiii de toate vârstele. Peste jumătate din viaţă mi-am petrecut-o aici. A fost principala mea şansă să fiu admisă ca asistent universitar în cadrul UMF „Gr. T. Popa“ Iaşi şi, astăzi, încă simt o recunoştinţă imensă faţă de profesorul Marcel Burdea, care conducea atunci Clinica II pediatrie.

 

Ce este deosebit la Spitalul „Sf. Maria“ faţă de alte unităţi sanitare pentru copii?
– Spitalul Clinic de Urgenţe pentru Copii „Sf. Maria“ Iaşi seamănă cu litera T şi este situat în cartierul Tătăraşi. Mi s-au părut teribile cele două corpuri ale clădirilor: una mai puţin înaltă, unde este laboratorul, perpendiculară pe corpul al doilea, înalt, cu opt etaje. Este un spital care permite funcţionarea serviciilor de pediatrie foarte aproape de chirurgie, primire urgenţe, balneofizioterapie. Este primul spital din ţară în care s-a făcut o profilare pe specialităţi distincte în cadrul pediatriei, după modelul unui serviciu din Lille, după un proiect iniţiat de profesorul Marin Burlea, managerul de atunci al spitalului. Au existat iniţial două mari clinici de pediatrie şi una de chirurgie pediatrică, iar astăzi spitalul funcţionează prin organizarea a cinci clinici de pediatrie şi două secţii de chirurgie, în afara serviciilor anexe. Sunt profesor în Clinica II pediatrie, cu 75 de paturi pentru asistenţa pacienţilor cu boli imunologice şi alergice (astm bronşic, urticarii cronice, colagenoze, artrite cronice, deficite imune şi alte patologii cu patogenie imună); mai există un compartiment de pneumologie, în care tratăm infecţii pulmonare şi suferinţa pulmonară din mucoviscidoză. În Spitalul „Sf. Maria“ asigurăm şi buna desfăşurare a programului de asistenţă a hepatitelor cronice la copil, dar şi supravegherea terapiei substitutive în boala Gaucher, aceasta în colaborare cu prof. dr. Paula Grigorescu-Sido, din Cluj. La noi se internează mulţi pacienţi din toate judeţele Moldovei şi nu numai, avem indicatori de eficienţă buni, dar avem şi limite – legate de dificultăţi financiare, însă ne străduim să parcurgem perioada dificilă de perfecţionare a sistemului. În clinică se desfăşoară o prodigioasă activitate didactică şi medicală, avem un colectiv valoros de specialişti care se implică în activitatea cu studenţii la medicină, rezidenţii în pediatrie, neonatologie sau medicină de urgenţă, ori cu doctoranzii.

 

     – Cu ce gânduri v-aţi început activitatea?
    – Activitatea mea a început cu emoţii şi muncă, între aceste sentimente existând mereu speranţa că voi reuşi să parcurg etapele devenirii profesionale, pe care le cunoşteam doar teoretic. Era greu de intuit că de la preparator voi reuşi să ajung profesor, nici nu se punea problema aşa, principiul era să faci totul cât mai bine. Pentru mine onoarea supremă a rămas să mi se încredinţeze copii pentru asistenţa medicală şi minţile tinere ale studenţilor pentru modelarea spre devenire profesională. Am intrat şi intru în amfiteatru cu evlavie şi cu dragoste, acolo dispare oboseala şi orice urmă de îndoială. Ştiu că dintre oameni care mă ascultă trebuie să câştig cât mai mulţi – măcar pentru secunda astrală în care să se recunoască în efortul meu. Este o mare şansă să-ţi placă ce faci şi datorez aceasta oamenilor pe care i-am admirat. Orice carieră este amprentată de personalităţi şi i-aş evoca pe cei care mi-au oferit, cândva, o şansă; am avut oportunitatea unor colaborări deosebite: Valeriu Popescu, Nicolae Miu, Irinel Popescu, Ileana Rusu, Valeriu Rusu, Rodica Radu, Carol Stanciu, Mircea Grigorescu, Mihai Voiculescu. Am parcurs, în ani, toate etapele de promovare în cariera medicală şi didactică, într-o succesiune conformă rigorilor vremii: preparator universitar, specialist în pediatrie, apoi asistent universitar, şef de lucrări, conferenţiar şi profesor.

 

     – În prezent, cât de bolnavi sunt copiii?
    – Copiii sunt bolnavi şi parcă nedrept de mult. Aproape nouă milioane de copii mor anual înainte de a împlini vârsta de 5 ani, în lume, deci câte un copil moare la fiecare trei secunde. Aproape patru milioane de copii mor în prima lună de viaţă. Mortalitatea infantilă este un parametru care exprimă civilizaţia unei ţări şi, din acest punct de vedere, nu ocupăm un loc decent în Europa şi în lume. Când mi-am început cariera, în ţară exista multă coerciţie pentru controlul activităţii pediatrilor; dacă deceda un sugar în sectorul tău, nu aveai voie să dai examen de acceptare în specialitate. Se lucra şi duminica, timp de patru ani nu am avut nicio zi liberă pe săptămână. Vizitele medicale profilactice la domiciliu erau grele, fiindcă familiile refuzau internarea în spital, decesele erau discutate de oameni de altă specialitate, nu de medici.

 

     – Se face îndeajuns pentru sănătatea copiilor noştri?
    – Este adevărat că s-au făcut progrese, în elucidarea unor mecanisme şi patogenii ale bolilor, care au permis şi o terapie mult mai eficientă, s-au ameliorat compoziţii şi tehnologii în vaccinologie, terapii de substituţie în boli genetice şi metabolice. Totuşi, unele fapte sunt uluitoare în lumea medicală: cum este posibil ca medici practicieni să se opună vaccinării copiilor prin campanii insistente, publicaţii şi consilieri fără argumente ştiinţifice reale? Cum s-a ajuns la faptul că un procentaj enorm de femei nasc prin cezariană „la cerere“? Se renunţă injust la alimentaţia naturală, iar diversificarea alimentaţiei nu ţine cont de tradiţia unui popor – primele legume şi fructe introduse de mame au ajuns să fie cele exotice. A fi medic de familie, a vrea să te implici în acţiuni profilactice a devenit o provocare uriaşă, deoarece copiii sunt plimbaţi din perioada de sugar în avioane, maşini, alimentaţi doar cu formule artificiale, trataţi prin automedicaţie sau după recomandări de pe internet. Nu este de mirare că există o incidenţă mai mare a bolilor alergice, imune, metabolice. Responsabilităţile sunt poate mai logice, dar dificultăţile încă există, cu toate bunele intenţii medicale. UNICEF a lansat mereu acţiuni pentru salvarea copiilor care mor la vârste mici, promovând o acţiune globală pentru salvarea a milioane de vieţi de copii. Prin această „revoluţie pentru supravieţuirea şi dezvoltarea copiilor“ se iniţiază conştientizarea cauzelor şi a modului de prevenire a producerii bolilor. Un apelativ ideal pentru medicul pediatru din toate timpurile ar putea fi acela de „înger păzitor“, uneori martirizat; i se impută orice eşec, este normal orice succes. Mă gândesc la unele afirmaţii din cartea „Despre îngeri“ a lui Andrei Pleşu, la răstignirea frecventă a îngerului vinovat că înţelege dar nu rezolvă. Cred că doctorul urmează un parcurs existenţial în care etica şi empatia sunt condiţii ale valorii. Copiii şi tinerii sunt încă victime ale insecurităţii sociale, mortalitatea infantilă este dominată de cauze prevenibile prin vaccinare. Există zone defavorizate în lume, unde şansa de a te naşte este ucisă de neşansa bolilor. În zonele favorizate, bolile civilizaţiei debutează în copilărie, sub privirile indiferente şi prin lipsa de implicare eficientă a unor forţe comunitare, medicale, educative – mă refer la incidenţa obezităţii, a alergiilor, a bolilor psihice emergente din eşecul educaţional, cultural, afectiv. Empatia şi ataşamentul faţă de copii bolnavi s-au dezvoltat în mine în pofida oricăror dificultăţi şi adversităţi. Consider că o confruntare precoce, în anii tineri şi entuziaşti, cu sarcini grele, ca supravegherea mortalităţii infantile la domiciliu, mi-a format caracterul şi m-a educat să ştiu că echilibrul este necesar în atribuţiile de serviciu, că oricine merită înţeles şi ajutat.

 

– Cum este sistemul medical în prezent?
– Sistemul medical este într-o dinamică fără precedent. Se fac eforturi mari, dar se perpetuează şi limite care ţin de lipsa de documentare reală. Acţiunile medicale trebuie aplicate concomitent cu cele sociale. Pediatria trebuie susţinută ca specialitate şi liderii trebuie să fie implicaţi în decizii, dar aceştia trebuie să aibă experienţă pe teren şi în profesie. Consider că în pediatrie există şansele unui progres real în România, deoarece copiii primesc de la genitori un fond bun şi o frumuseţe reală. Dacă se face destul pentru sănătatea copiilor? Vă răspund printr-un citat: „Sănătatea este un cuvânt mare. Ea cuprinde nu numai corpul, mintea şi spiritul, ci şi perspectiva unui om“ (James H. West). Visez ca în ţara mea copii să nu moară, pediatrii să fie respectaţi, iar speranţa generaţiilor viitoare să fie sănătatea.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe