Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Este inevitabil, bacteriile vor dezvolta rezistență la antibiotice

Viața Medicală
Dr. Aurel F. MARIN luni, 5 decembrie 2016
An de an, la jumătatea lunii noiembrie, European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC) organizează Ziua europeană a informării despre antibiotice. Cu acest prilej, ECDC publică hărțile actualizate ale rezistenței la antibiotice, pe care, de cele mai multe ori, România apare colorată cu nuanțe de roșu mergând până spre stacojiu, expresie a unei prevalențe crescute a tulpinilor rezistente la antibiotice.
Despre sprijinul primit de țara noastră din partea ECDC, precum și despre cum poate fi combătută rezistența bacteriană la antibiotice și în ce fel trebuie monitorizate rezultatele am vorbit într-un interviu cu dr. Andrea Ammon, directorul ECDC.





    – Ce se poate face pentru a preveni răspândirea în Europa a bacteriilor rezistente la antibioticele de ultimă linie?
    – Sunt mai multe modalități prin care putem preveni răspândirea acestor bacterii. În primul rând, prin utilizarea prudentă a antibioticelor. Antibioticele ar trebui administrate numai atunci când este nevoie de ele și în doza corectă, pentru perioada recomandată. Astfel se poate încetini deopotrivă emergența tulpinilor rezistente la antibioticele de ultimă linie, dar și răspândirea lor. Apoi, sunt țări care fac screeningul pacienților cu astfel de infecții. În aceste cazuri, pacienții identificați trebuie izolați și trebuie luate măsuri de control al infecției și vorbim aici de igiena mâinilor, astfel încât infecția să nu fie transmisă în interiorul spitalului.

 

Un efort global

 

    – Chiar dacă s-ar reuși limitarea răspândirii acestor tulpini rezistente pe teritoriul european, fenomenul va continua pe alte continente, unde antibioticele sunt utilizate pe scară largă. Vom vedea, inevitabil, răspândirea la bacterii a unor gene care conferă rezistență la antibiotice de ultimă linie, cum e carbapenemaza NDM-1. Ar trebui să ne așteptăm la ce e mai rău și să începem să ne pregătim pentru această eventualitate?
    – Situația cu care ne confruntăm este complexă și o țară sau o regiune a lumii nu poate stăpâni singură transmiterea acestor bacterii. Interconectarea cu restul lumii ne obligă la un răspuns global. Și cred că putem spune, în sfârșit, că problema a ajuns la urechile politicienilor din toată lumea. Rezistența la antimicrobiene este inclusă pe agenda securității sănătății globale, este un subiect discutat de Grupul celor 7, cu doar două luni în urmă, subiectul a fost discutat de adunarea generală ONU, lucru care nu s-a mai întâmplat până acum. Organizația mondială a sănătății are, la rândul său, un plan global de acțiune pentru combaterea rezistenței bacteriene. Toată lumea e conștientă că această problemă există și că ea nu poate fi rezolvată decât printr-un efort global. Principiile însă sunt aceleași.
 
    – Sunt tendințe evolutive în Europa care să alarmeze? Ați primit rapoarte de „super-bacterii”, cum s-a întâmplat, de pildă, în SUA?
    – Imaginea generală, în Europa, este că rezistența la antimicrobiene este în creștere pentru majoritatea patogenilor și față de cele mai multe combinații medicamentoase. Dar, dacă ne uităm cu mai multă atenție, la nivelul țărilor, vedem diferențe importante. Și astfel putem vorbi și despre semne pozitive. De exemplu, pentru stafilococul auriu rezistent la meticilină (MRSA), am observat o scădere, chiar dacă nivelul este încă ridicat...

 

Un nedorit loc întâi

 

    – Iar România este acum pe un nedorit prim loc...
    – Da. Dar acesta este și motivul pentru care oferim sprijin țărilor, anume să vedem împreună ce programe au implementat și care este situația din teren. Așa pot fi ajustate măsurile în funcție de situația din fiecare țară. Producem diverse materiale, care pot fi apoi utilizate de statele membre, pot fi adaptate pentru a desfășura campanii de conștientizare ce vizează pacienții, medicii, asistentele medicale. Individual, cu fiecare țară, putem găsi împreună cele mai bune metode prin care statele să ducă această luptă.

 

    – Că vorbim de România, ați oferit asistență cu privire la infecțiile asociate îngrijirilor de sănătate? Anul acesta a fost în sfârșit lansat un plan de combatere a infecțiilor nosocomiale. Care ar fi măsurile ce ar trebui luate imediat?
    – Am fost deja în România și vom face și o nouă vizită, pentru a vedea progresele realizate. Vrem să ajutăm România să întărească acest program. Dar ce vreau să spun este că măsurile sunt în mare aceleași. Știu că sună plictisitor, dar acesta este lucrul cel mai important: să utilizăm cu judiciozitate antibioticele de care dispunem și să implementăm măsuri de igienă în sistemul de sănătate.

 

    – Privind la statele europene, putem distinge un model de urmat? Anul trecut, de pildă, a fost promovat modelul olandez. Cum stau lucrurile anul acesta?
    – Una dintre metodele prin care statele pot identifica măsurile care dau rezultate este să urmărească atent experiența celorlalte țări. Acesta este și motivul pentru care facem vizite în diverse țări însoțiți de experți din alte state. De cele mai multe ori, este o experiență de învățare de ambele părți. Sunt și modele care dau rezultate, dar ceea ce vedem este că toate țările au unul sau mai multe domenii la care încă trebuie să lucreze. Nu există nicio țară despre care să putem spune că acolo totul merge perfect.

 

Temeri neconfirmate

 

    – Una dintre temele îndelung vehiculate în presă anul trecut a fost aceea că refugiații vor aduce în Europa tot felul de bacterii rezistente la antibiotice. Ați primit rapoarte care să indice o creștere a tulpinilor rezistente în zonele în care s-au concentrat imigranții?
    – Refugiații au fost incluși în programe de screening, dar creșterea pe care am observat-o pentru anul 2015 nu are legătură cu refugiații. Problema de fond este utilizarea tot mai largă a antibioticelor în țările europene. Chiar și pentru țările care au primit semnificativ mai mulți refugiați decât altele, dacă ne uităm la consumul total de antibiotice, populația rezidentă este cea care a primit majoritatea antibioticelor.

 

    – Și nu ați înregistrat schimbări importante ale prevalenței unor anumite specii bacteriene?
    – Nu știu să se fi produs asemenea schimbări. Tendințele pe care le urmărim sunt înregistrate de-a lungul mai multor ani.

 

Supravegherea poate fi îmbunătățită

 

    – Dacă ne referim la calitatea supravegherii epidemiologice din statele europene, există diferențe de la o țară la alta. Sunt țări care caută mai activ bacteriile rezistente la antibiotice?
    – Supravegherea e, desigur, unul din aspectele importante ale măsurilor ce trebuie implementate. Doar dacă supravegherea este una adecvată poți ști care este situația cu adevărat. Și trebuie să monitorizezi dacă măsurile pe care le iei au efect. Și acesta este unul din domeniile în care chiar ajutăm țările, vedem felul în care supraveghează rezistența la antibiotice și cum poate fi supravegherea îmbunătățită.

 

    – Și s-a îmbunătățit în ultimii ani?
    – Da! Dacă privești în detaliu, de pildă, se poate întâmpla ca, în doar un an, o țară să treacă de la verde la roșu la un anumit indicator. Această schimbare nu înseamnă cu adevărat o modificare a rezistenței, ci o creștere pentru că ai căutat cu mai multă atenție. Dacă priviți scala care explică fiecare hartă, trecerea de la o treaptă la alta poate semnifica o creștere a rezistenței, dar, dacă sare direct câteva niveluri, atunci e din cauză că s-a implementat o supraveghere epidemiologică adecvată.

 

    – Asta înseamnă că datele pe care le primiți sunt mai bune de la un an la altul?
   – În comparație cu ce primeam acum câțiva ani, cred că datele pe care le primim sunt mai de încredere, dar încă ne bazăm mai mult pe observarea tendințelor.

 

    – Și le cereți țărilor datele pe care încă nu le furnizează? De exemplu, nu toate țările au furnizat date privind consumul de antibiotice din spital, respectiv din comunitate.
    – Da, nu toate țările sunt capabile să ne furnizeze informațiile în formatul specificat de noi. Sistemele din țările respective nu sunt încă puse la punct. Avem însă un proiect prin care vrem să îmbunătățim tocmai acest aspect și sperăm că vom primi, în anii care vin, datele cerute din tot mai multe țări.

 

Este loc de mai bine

 

    – În ce privește conștientizarea problemei cu rezistența la antibiotice, dacă ar trebui să evidențiați un aspect critic, care ar fi acela? Utilizarea antibioticelor în agricultură, în medicină, în populația generală?
   – Față de anii trecuți, am observat o creștere a conștientizării, dar încă nu la nivelurile pe care ni le dorim. Și este vorba de toate sectoarele aici: medicii veterinari, pacienții, medicii din ambulatoriu, medicii din spitale, asistentele medicale... Este loc de mai bine la toate nivelurile. Acesta este și motivul pentru care continuăm să organizăm anual o zi europeană de conștientizare a antibioticelor.

 

    – Acum câțiva ani, ați realizat o analiză privind decesele care pot fi atribuite rezistenței la antibiotice, pe baza datelor din 2007. Veți relua ideea cu date noi, dat fiind că, între timp, rezistența a crescut?
    – Da, anul acesta am realizat o analiză privind povara bolii în infecțiile asociate îngrijirilor de sănătate și ceea ce am văzut în mai multe tipuri de infecții – pneumonii, sepsis, infecții de tract urinar, infecții de sit chirurgical, diareea cu Clostridium difficile. Aceste câteva tipuri de infecții au împreună un cost mai mare decât toate celelalte boli pe care le supraveghem, la un loc.

 

    – Până la urmă, s-ar putea să fie doar o problemă de timp, de întârziere a lucrurilor. Un studiu recent, publicat în revista Science, demonstra cum rezistența la antibiotice apărea în doar câteva generații, la bacterii cultivate pe o placă specială. Studiul arăta însă, foarte frumos, cum, mai devreme sau mai târziu, bacteriile găseau o cale de a dezvolta rezistența la antibiotice.
    – Așa este. Și efortul nostru este ca acest lucru să se întâmple cât mai târziu. Este un efort foarte relevant, până vom dispune de noi antibiotice și, odată ce le vom avea, va fi la fel de relevant să le utilizăm cu judiciozitate și să respectăm toate măsurile de control al infecției, astfel încât antibioticele să rămână eficiente cât mai mult timp. Dar este inevitabil, bacteriile vor dezvolta rezistență la antibiotice. Singurul lucru pe care îl putem face cu adevărat este să păstrăm acest fenomen la niveluri cât mai scăzute.

 

 
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC