Orice medic urolog ştie la ce să se aştepte când merge la Congresul Naţional de Urologie. Dar ediţia din acest an se anunţă a fi una plină de surprize, iar cea mai mare dintre ele este realizarea unei proceduri în premieră naţională. Despre ce intervenţie este vorba aflaţi într-un interviu cu acad. Ioanel Sinescu, realizat de Mirabela Viaşu.

"> „Enciclopedismul medical s-a încheiat de mai bine de jumătate de secol“ - Viața Medicală
Interviuri

„Enciclopedismul medical s-a încheiat de mai bine de jumătate de secol“

de Mirabela VIAŞU - mai 22 2013
„Enciclopedismul medical s-a încheiat de mai bine de jumătate de secol“

Orice medic urolog ştie la ce să se aştepte când merge la Congresul Naţional de Urologie. Dar ediţia din acest an se anunţă a fi una plină de surprize, iar cea mai mare dintre ele este realizarea unei proceduri în premieră naţională. Despre ce intervenţie este vorba aflaţi într-un interviu cu acad. Ioanel Sinescu, realizat de Mirabela Viaşu.

Miercuri, 15 mai 2013, s-au deschis lucrările congresului naţional de urologie – ROMURO 2013. Timp de patru zile, medici urologi din ţară şi din străinătate participă la numeroase sesiuni şi dezbateri pe diferite teme de interes din patologia urologică. O parte a manifestării ştiinţifice o reprezintă cursurile European School of Urology, un program educaţional ce desăvârşeşte integrarea urologiei româneşti în cea europeană şi internaţională.

 

   Totodată, a 29-a ediţie ROMURO aduce, în premieră naţională, două proceduri chirurgicale de neuromodulare a tractului urinar inferior, ca modalitate de tratament complex al incontinenţei urinare prin imperiozitate refractare la tratamentul clasic. Intervenţia constă în implantul, la nivelul nervilor sacraţi S3, a doi electrozi cuplaţi ulterior cu un generator de impulsuri electrice, ce reglează activitatea nervoasă, senzorială şi motorie a Acad. Ioanel Sinescuvezicii urinare, reducând frecvenţa micţiunilor şi îmbunătăţind continenţa urinară a pacienţilor. Cele două operaţii vor fi realizate de o echipă mixtă româno-austriacă, sub îndrumarea chirurgului urolog Johann Wachter, de la Donauspital din Viena. Mai multe informaţii ne-a oferit acad. Ioanel Sinescu, preşedintele Asociaţiei Române de Urologie şi directorul Centrului pentru uronefrologie şi transplant renal din cadrul Institutului Clinic Fundeni.

   Cele două intervenţii chirurgicale sunt efectuate în a treia zi de congres. Sunt acestea punctul de atracţie al manifestării din acest an?
   – În fiecare an ne propunem să facem câte un pas înainte. După fiecare congres, facem un bilanţ a ceea ce a adus în plus manifestarea. Anul acestea, ne-am gândit la aceste intervenţii pentru că, înainte de toate, vorbim de o categorie largă de pacienţi cu astfel de suferinţe care nu-şi găsesc rezolvarea decât prin metode – aş putea spune – arhaice. Vorbim de o zonă pe care o avem de acoperit noi, în urologia românească, pentru pacienţii cu tulburări importante de evacuare vezicală, fie în sensul pierderilor de urină, fie în sensul imposibilităţii evacuării vezicii urinare. Astfel, ne-am asociat cu un grup de urologi din Austria, doi colegi de-ai mei foarte tineri au fost acolo şi au preluat metoda. Ei nu o vor face singuri pentru prima dată, trebuie mai întâi asigurat succesul procedurii respective pentru pacient, care nu poate fi niciodată un cobai. Vorbim de o colaborare antamată de mai mult timp, care acum iese la iveală.
   –Este o procedură complicată?
  – Este o procedură delicată, nu aş putea să spun că este neapărat complicată. Trebuie făcută cu foarte multă precizie, cu foarte multă îndemânare; plasarea electrozilor presupune o probă de învăţare, dotări corespunzătoare.
   Cine ar putea beneficia de această procedură?
   – Există o sumedenie de cauze care duc la incontinenţa urinară, sunt alte situaţii care duc la retenţia de urină şi atunci, în funcţie de cauza care a provocat această suferinţă, la unele există o rezolvare chiar modernă, la altele se foloseşte urologia clasică, iar în cazul altora, din păcate, nu avem încă soluţii.
   Şi pentru acestea din urmă apare acum această intervenţie?
   – Da, pentru acestea s-a găsit ceea ce trebuie. Sunt mijloace de diagnostic foarte clare, indubitabile, se ştie rezolvarea lor, problema este să o putem face şi noi, să aducem în ţară şi să o dezvoltăm. Acum facem două astfel de proceduri pentru prima dată şi nădăjduiesc din tot sufletul să aibă o evoluţie bună, pentru că, atunci când porneşti cu dreptul, ai, evident, mai multă încredere şi mai multă voinţă să mai faci şi un alt pas înainte.
   Este o procedură scumpă?
   – Nu vreau să discut despre acest aspect. În principiu, orice este nou este mai scump decât metoda anterioară de tratament. Ca să dau un exemplu, este mai scumpă decât o procedură pentru adenomul de prostată, dar mă întreb cum poate fi cuantificată în bani suferinţa unei persoane? Pentru fiecare pacient, suferinţa lui înseamnă cel mai mare rău care i se poate întâmpla, el nu are nevoie de procente. Dacă o astfel de afecţiune se întâlneşte la 2% din populaţie şi pacientul este unul dintre aceştia, atunci pentru el afecţiunea înseamnă 100%. Primele două operaţii se fac pro bono, iar apoi o să încercăm să găsim sursele de finanţare necesare pentru a-i ajuta pe toţi pacienţii care au nevoie de o astfel de intervenţie.
   Câţi pacienţi care suferă de incontinenţă urinară ar putea beneficia de această intervenţie?
   – Cred că mai mult de 50%, un procent destul de mare. Diagnosticul nu este întotdeauna simplu, este nevoie de investigaţii sofisticate urodinamice, cu măsurarea presiunii pe cavităţi, pe conducte şi pe sfinctere, prin concordanţa lor între relaxarea muşchilor vezicali şi contracţia sfincterului, încât este un fel de matematică şi fizică la un loc, grefată pe un teren biologic pentru care ştii parametrii normali şi apoi, găsind alţi parametri, îţi dai seama cât eşti de departe sau de aproape de valorile normale.
   Revenind la lucrările congresului, reuşiţi an de an să reuniţi tot mai mulţi medici urologi…
   – Aşa este, vin tot mai mulţi medici şi în special medici tineri, care se simt confortabil, angajaţi şi angrenaţi în tot ceea ce înseamnă Asociaţia Română de Urologie. Un mare avantaj îl constituie faptul că, fiind membri ARU, devin automat membri ai Asociaţiei Europene de Urologie (EAU), prin contractul juridic pe care noi îl avem cu aceasta încă din 2005.
   În ceea ce priveşte lucrările cu care se înscriu, sunt ele suficient de competitive pentru a se ridica la standardele EAU?
  – Anul acesta, tinerii noştri urologi au trimis numeroase lucrări şi toate valoroase, realizând un program extrem de abundent şi de dens. Nu am putut să refuz niciun fel de lucrare. Sesiunile de postere puse la dispoziţia lor reprezintă un fel de anticameră a Asociaţiei Europene de Urologie, unde ei exersează pentru a fi performanţi acolo. Vreau să vă spun că, de multe ori, tinerii noştri ies pe primul loc când vine vorba de a se compara cu alţi medici urologi din ţările vest-europene. Şi nu mă miră deloc acest lucru, pentru că învăţământul din România este foarte bun. Nu aş vrea să spun că este neapărat omogen, însă acolo unde este, este foarte dens. Eu nu ştiu în momentul de faţă nicio clinică de specialitate din Vest care să acopere toate cele 13 specialităţi urologice din abundenţă, într-un spital în care clinica să aibă 200 de paturi, zece săli de operaţie, o reanimare imensă, un departament de transplant absolut independent de restul urologiei, care face tot ceea ce se poate face în domeniul acestei specialităţi. Ei au nişte condiţii de pregătire foarte bune şi acces foarte uşor la bolnav.
   –Să înţeleg că urologia românească este bine situată în Europa?
   – Aş spune că anumite centre din România, da. Urologia românească este foarte apreciată în Asociaţia Europeană de Urologie pentru tot ceea ce vest-europenii au observat la noi în decurs de 25 de ani. Dacă îşi imaginau că aceasta trebuie să fie o ţară uitată undeva prin secolul XIX, au avut surpriza să vadă că nu este deloc aşa. Au văzut că în România, la toate conferinţele şi cursurile ESU, nu a fost nevoie de traducere simultană, ceea ce nu se întâmplă în Franţa, Italia, Ungaria… Un alt exemplu este faptul că, şi în acest an, în cadrul Şcolii Europene de Urologie, există sesiuni interactive, bazate pe cazuri prezentate de rezidenţi sau de tinerii urologi din România. Ele sunt foarte bune, educative, prezentate clar şi corect şi oferă soluţii medicale indubitabile. Astfel, îşi dau seama rapid de ceea ce poate face un rezident atât în laborator, cât şi atunci când se întâlneşte cu bolnavul şi consideră că standardul urologiei din România este cel european. Dacă ar fi să facem o comparaţie între centre, s-ar putea ca multe centre din Europa să fie plasate după unele centre din România.
   – Tema congresului din acest an este una destul de generală, „Aspecte clinice şi tehnice în patologia urologică“…
   – Este o temă generoasă şi pentru a nu exclude pe nimeni. Fiecare îşi găseşte locul în congres cu ceea ce face el. Vreau să menţionez faptul că enciclopedismul medical s-a încheiat de mai bine de jumătate de secol. Nu mai este nimeni capabil în momentul de faţă să acopere toate cele 13 supraspecialităţi urologice, să facă şi chirurgie sub endoscop, să facă şi transplant, să facă şi chirurgie vasculară, să facă şi reconstrucţie şi cancere cu extensie. Fiecare domeniu s-a dezvoltat foarte mult, s-a aprofundat, iar cel care rămâne la suprafaţă este urologul medical, cel care dă consultaţii. Când este vorba de un anumit tip de afecţiune şi de o anumită tehnică de rezolvare, se impune transferul undeva unde există o densitate de cadre suficient de mare, cu un număr de proceduri care să-ţi dea competenţă şi în acelaşi timp o statistică convingătoare, pentru că nimeni nu mai vrea să ajungă să-şi facă o prostatectomie radicală la cineva care face pentru prima dată această operaţie. Trebuie să depăşeşti proba de învăţare pentru a te impune într-un anumit domeniu al urologiei, unde ceea ce faci este modern, foarte bun, performant şi recunoscut.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe