– Pot spune că stomatologia a venit spre
mine. Eu am vrut să fac medicină generală, dar, dintr-o întâmplare ce s-a
dovedit a fi fericită mai târziu, am ajuns să fac stomatologie. A fost o
alegere mai bună față de ceea ce aș fi făcut în mod conștient. Eu nu consider
stomatologia o meserie, ci mai degrabă un meșteșug, în care faci ceva cu
mâinile tale. Am lucrat foarte mult, chiar din timpul facultății, și acest
lucru mi-a plăcut enorm.
– Aveți și nemulțumiri în activitate?
– Bineînțeles, în sensul că îți dorești ca
lucrurile să îți iasă cât mai bine, tehnicianul dentar să lucreze cât mai bine.
Ține foarte mult și de tipologia fiecăruia, de cât de perfecționist este
practicianul. Însă nemulțumiri apar tot timpul, legate de materiale, tehnicieni
dentari sau chiar de mine. Însă nu sunt lucruri care nu pot fi depășite.
– Cum este pacientul român în raport cu
stomatologul?
– Există foarte multe tipuri de pacienți.
Cei mai mulți dintre ei merg pe la multe cabinete, unde chiar dacă actul
medical nu are cusur, partea de comunicare medic–pacient lasă de dorit. În
momentul în care pacientul este mulțumit și din acest punct de vedere, rămâne
fidel. Depinde de cum reușește fiecare clinician să stabilească o punte de
comunicare cu acesta. Doar așa ne putem asigura că pacientul va urma
recomandările oferite după încheierea tratamentului.
– De ce apare frica de stomatolog?
– Frica de stomatolog
este, comparativ cu alte ramuri medicale, mult mai pregnantă. Printre cauze se
regăsesc episoade sau experiențe negative din perioada copilăriei sau anturaje,
prieteni, cunoscuți care au avut experiențe neplăcute de acest gen. Contribuie
însă și lipsa de cunoștințe, mai ales în contextul dezvoltării materialelor
anestezice și al modului de lucru. Sau, poate să fie pur și simplu frica de
durere, de necunoscut, care printr-o comunicare eficientă poate fi depășită.
– Discrepanța dintre spitalele
românești și cele din țările dezvoltate este destul de mare. Este acest lucru
valabil și în cazul stomatologiei?
– În ceea ce privește
sistemul de stat, stomatologia este sub nivelul mării. Prin urmare, nu există
termeni de comparație. În rest, standardul este variabil în sistemul privat, în
țară, dar și în străinătate. Sunt foarte mulți factori ce influențează acest
standard: marketing, pacienții-țintă și statusul lor economic ș.a. Spre
exemplu, am avut un pacient italian căruia i se recomandase în Italia extracția
tuturor dinților restanți mobili și inserarea de implanturi ce ar fi urmat să
facă parte dintr-o lucrare protetică. Singurul lucru de care acesta avea nevoie
era un detartraj riguros pentru a înlătura depozitele extrem de mari de tartru.
– Implantul dentar este util sau doar un
trend?
– Sunt cazuri în care
implantul dentar poate fi recomandat cu moderație – el nu este un panaceu.
Implantul nu este o soluție viabilă pe termen lung, în comparație cu dintele
propriu. Prin urmare, metodele conservative, cele care mențin cât mai mult
dintele pe arcadă, în pofida afectărilor odontale și parodontale, pot fi un
răspuns. Parodontologia poate fi o soluție.
– Stomatologia colaborează cu alte
specialități medicale?
– Categoric. Este în interesul pacientului
ca medicii de diverse specialități să colaboreze între ei, mai ales când este
prezentă o afecțiune cardiacă, diabet, alergii sau boli imunologice, patologii
orale sau boli oncologice. De pildă, un pacient fidel a avut o sincopă
vaso-vagală după anestezia cu vaso-constrictor la opt dimineața, după ce cu
doar patru ore mai devreme avusese un infarct în timpul somnului (după cum
aveam să aflu apoi de la medicul cardiolog). Dacă nu ar fi existat această
colaborare între medici, deznodământul pacientului ar fi fost cu totul altul.
– Este considerată
stomatologia mai scumpă ca alte specialități medicale?
– Da, spre deosebire de
celelalte specialități medicale, este mai scumpă, pentru că majoritatea
stomatologilor nu colaborează cu CNAS, prețul intervențiilor fiind achitat
integral de pacient. Din păcate, România este un caz social și sunt multe
categorii defavorizate, care fără aceste asigurări nu își pot permite astfel de
servicii. Stomatologia a fost denigrată, a fost considerată ,,Cenușăreasa
medicinii românești”, iar stomatologii au fost discreditați în medicină, din
considerente morale și financiare. Sunt colegi care încă ne consideră
,,dințari”. Pe de altă parte, CNAS a scăzut de la an la an plafonul până în
punctul în care nu sunt suficiente fonduri pentru a trata mai mult de unul-doi
pacienți lunar. Plafoanele rezervate stomatologiei ori au fost redirecționate
către alte specialități ori au fost reduse peste tot, la nivel național, iar
acolo s-a hotărât să se scadă de la stomatologie. Astfel noi am fost
descurajați să mai colaborăm cu CNAS. Cu ajutorul Casei de Asigurări sau nu,
oamenii au în continuare nevoie de noi.
– Dumneavoastră de ce ați întrerupt
colaborarea cu CNAS?
– Pentru că plafonul este insuficient
pentru a asigura pacienților mei costul manoperelor și materialelor, care
oricum sunt decontate la un anumit interval de timp. Ca să ne încadrăm în acest
plafon, suntem nevoiți să folosim materiale ieftine, care însă nu permit
lucrări cu durată de viață foarte mare, deseori nici măcar pentru intervalul de
timp stabilit de Casă. Pentru un pacient, Casa nu decontează servicii decât o
dată la șase luni, în condițiile în care o obturație aplicată cu un material
ieftin nu rezistă atât. Un alt motiv ar fi excesul de hârtii ce trebuie
completate lună de lună, cu CNP și alte date personale ale pacienților,
descrierea manoperelor în cel mai mic detaliu etc.
– Ce părere aveți despre cabinetele
stomatologice în școli? Sunt suficiente?
– Sistemul ar trebui extins, în mod clar.
Spun asta pentru că și eu am beneficiat foarte mult la școală, atunci am
învățat mijloacele de igienizare principale și auxiliare. Mergeam cu toții la
control, într-o perioadă în care nu conștientizam cu adevărat importanța
acestor lucruri, ceea ce nu se mai întâmplă astăzi. Acum am întâlnit pacienți
care nici nu știu cum să-și mențină o igienă orală satisfăcătoare, darămite un
status dentar sănătos. În acel sistem mult hulit de pe vremea lui Ceaușescu, copiii
mergeau la control constant, iar unele școli distribuiau și fluor elevilor.
Acum, din păcate, sunt mult prea puține cabinete stomatologice pentru a vorbi
de un sistem eficient pe plan național.
– Cum poți avea succes în stomatologie?
– În primul rând prin a fi om. Să
empatizezi cu pacientul, să îi asculți nevoile, să facilitezi comunicarea cu
el, să-l abordezi și dintr-o perspectivă psihologică. Aceste instrumente din
păcate nu ne-au fost predate la facultate. În orice ramură medicală, pacientul
va căpăta încredere în medicul ce empatizează cu el. Chiar dacă acesta este
mulțumit pe partea medicală, nu trebuie ignorată cea umană.
– De ce fug medicii stomatologi de zona
rurală?
– Din lipsa banilor, infrastructurii și a
materialelor. Dacă autoritățile locale le-ar crea condiții, medicii ar fi
încurajați să meargă acolo.
– Mulți medici, printre care și
stomatologi, pleacă din România. Dumneavoastră de ce ați rămas?
– Nu mi-a plăcut ideea de a pleca, nu m-am
simțit bine printre străini. Cred că aici am reușit, pe cât am putut, să
stabilesc relații de suflet cu pacienții. În ecuație a intervenit și familia,
locurile natale, felul de a fi, capacitatea de acomodare. Buni sau răi, tot mai
bine este printre români. Schimbarea vine prin fiecare dintre noi!
.jpg)
