Anul acesta,
Congresul sud-est european de chimioterapie va avea loc în țara
noastră, ediția a șaptea urmând să se desfășoare la jumătatea
lunii octombrie (13–15 octombrie), la Sibiu. La congres vor
participa peste 300 de lectori din 25 de state, care vor prezenta
cele mai recente descoperiri în domeniile chimioterapiei
antiinfecțioase și antineoplazice, dar și aspecte legate de
vaccinare sau rezistența bacteriană la antibiotice. Despre
invitații de la congres, dar și despre câteva noutăți în
domeniul chimioterapicelor am vorbit cu prof.
dr. Mihai Nechifor,
președintele Societății Române de Studiu al Chimioterapicelor.
– Este primul an când acest
congres va fi organizat în România. Ce invitați străini vor veni
la Sibiu?
– Va
fi prezentă prof. dr. Teresita Mazzei din Italia, fosta președintă
a Societății internaționale de chimioterapie, prof. dr. Milan
Čižman din Slovenia, dar și specialiști de pe alte continente.
Din Argentina va veni prof. dr. Gabriel Levy Hara, iar din Africa de
Sud prof. dr. Shaheen Mehtar. Vor mai fi prezenți prof. dr. Vladimir
Krcmery din Slovacia, prof. dr. Krassimir Metodiev din Bulgaria și
prof. dr. Ian Gould din Marea Britanie. Din partea României vor
participa prof. dr. Emanoil Ceaușu, conf. dr. Simina Florescu din
București, conf. dr. Victoria Bîrluțiu din Sibiu, dr. Mihaela
Lupșe din Cluj, dr. Camelia Grigore din Sibiu, conf. dr. Manole
Cojocaru din București.
– Care vor fi subiectele
principale ale acestei ediții?
– Tematica
este variată și foarte actuală. De exemplu, va exista o sesiune
consacrată problemelor de epidemiologie și terapie a hepatitelor
virale, organizată de grupul de lucru al Societății internaționale
de chimioterapie. De asemenea, o sesiune dedicată problemelor de
rezistență bacteriană, care va fi organizată de Societatea sârbă
de chimioterapie antibacteriană, avându-i ca invitați pe dr. Ivana
Milošević și pe dr. Goran Stevanović din Serbia. Va fi și o
sesiune organizată de Societatea slovenă de studiu a
chimioterapicelor, unde se vor discuta practicile de control al
rezistenței bacteriene, precum și una despre modul cum
interacționează facilitățile din îngrijirea medicală cu
rezistența microbiană. Un simpozion moderat de prof. dr. Vladimir
Krcmery din Slovacia se va axa pe patologia infecțioasă a
migranților și pe măsurile care trebuie luate sub aspectul
screeningului acestor persoane, care sunt în număr important. De
asemenea, va fi o sesiune de terapie antibacteriană și antifungică,
în care vor fi expuse probleme precum terapia infecțiilor severe
ale pielii, moderată de conf. dr. Cătălina Luca. Vor fi multe alte
simpozioane și sesiuni orale, dar și o sesiune poster cu numeroși
participanți, atât din țară, cât și din străinătate.
Costuri
– În ce măsură sunt
respectate recomandările în ceea ce privește prescripția
antibioticelor în practica clinică?
– În
general, în România, dar și în alte țări, se constată
existența unei diferențe mari între practica unor formatori de
opinie și practica masei mari de medici de diferite specialități,
inclusiv din medicina de familie, care de multe ori este depărtată
de vârful cunoștințelor teoretice. De aceea, acest congres va avea
și un curs, în prima zi, în care se va discuta despre terapia
antiinfecțioasă în practica medicală. Medicația antiinfecțioasă
nouă este scumpă, iar rezistența la aceste medicamente, fie că
sunt antibacteriene, fie că sunt antivirale sau antifungice este tot
mai costisitoare. De aceea, utilizarea lor trebuie să se facă
judicios. Între anii 2003 și 2015, de exemplu, costul punerii pe
piață a unui medicament complet nou s-a dublat. În unele cazuri,
realizarea unei molecule noi depășește ca sumă un miliard de
dolari. De aceea este necesar ca acest arsenal eficient pe care încă
îl avem să fie utilizat cu grijă și pe o bază teoretică solidă.
Or, tocmai aici constatăm noi deficiența. Rezistența bacteriană
are un cost uriaș, pentru că scoate din uz multe medicamente, iar
înlocuirea lor se face cu produse mult mai scumpe.
– Dacă aceste medicamente noi
sunt folosite, ar putea să scadă, în timp, rezistența la cele
vechi?
– Dacă
o substanță nu se mai utilizează, în timp, rezistența bacteriană
scade, dar fără a dispărea cu totul. Dar această scădere se face
treptat și nu este aceeași pentru toate substanțele
antimicrobiene. Uneori scade mai mult, alteori mai puțin. De aceea,
necesitatea descoperirii de noi substanțe rămâne absolută.
– Cum putem diferenția mai bine
infecția virală de cea bacteriană?
– Sunt
numeroase teste, dar oricum antibioticul trebuie utilizat în general
după antibiogramă. Numărul de situații în care antibioticul se
poate da fără antibiogramă este limitat.
– Care sunt acele situații?
– În
mod normal, se administrează penicilină G în tratamentul anginei
streptococice. Sunt și alte exemple, dar sunt puține, și în multe
cazuri a început să apară rezistența. Antibioticele trebuie
utilizate după antibiogramă, dar, deși se cunoaște această
regulă, nu prea se aplică. De asemenea, sunt modificări clinice și
de laborator care ne arată clar că avem de-a face cu o infecție
virală. Doar că mulți medici prescriu uneori și la presiunea
aparținătorilor medicație antibacteriană.
Efecte
colaterale
– Credeți
că ar fi util să se mărească numărul de ore de studiu în
privința rezistenței la antibiotice?
– Cred
că numărul de ore dedicate antibioticelor, atât în cadrul orelor
de farmacologie și farmacologie clinică, dar și de boli
infecțioase și în învățământul postuniversitar trebuie să
fie mai mare. De asemenea, este insuficient prezentată problema
efectelor colaterale, cum sunt cele adverse, economice sau ecologice.
Reacțiile adverse sunt o mare problemă, dar din nefericire li se
acordă o atenție insuficientă. Raportarea lor nu se face, ceea ce
este o mare problemă.
– Cum trebuie abordate, din
punctul de vedere al tratamentului antibiotic, cazurile de purtători
sănătoși?
– Nu
există pentru toate bacteriile aceeași recomandare. În general,
purtătorul sănătos se tratează numai în câteva cazuri. Tratarea
tuturor pune probleme și este foarte important să știm că trebuie
observată starea lui de sănătate, pentru că un purtător sănătos
se poate transforma oricând într-un om bolnav.
– În terapia intensivă, cum
trebuie să se procedeze în cazul bolnavilor cu infecții severe,
dar cu o stare generală care poate contraindica administrarea
antibioticelor?
– În
aceste cazuri, medicul trebuie să acționeze întotdeauna în
funcție de raportul risc–beneficiu. Riscul, uneori vital, pe care
îl are administrarea unei substanțe trebuie comparat cu riscul, de
asemenea vital, pe care îl are neadministrarea aceluiași
medicament. Cunoașterea cu exactitate a efectelor secundare ale
medicamentelor este obligatorie, nu opțională. Dacă medicii nu
cunosc aceste reacții adverse și nu cunosc incidența lor în
funcție de statusul metabolic și vârsta pacientului, atunci vor
greși. De exemplu, într-un studiu al unor autori japonezi despre
efectele adverse ale vancomicinei, datele arătau că în stare de
non-sepsis, incidența efectelor adverse era de 9–10%. În condiții
de sepsis, eu împreună cu colectivul de la Iași, cu care am
urmărit această problemă, am găsit o incidență de 28%.
Epidemii
vs. vaccinări
– Ce vaccinuri noi au fost
create în ultimii ani?
– De
exemplu, vaccinul împotriva meningococului de grup B. FDA l-a avizat
în Statele Unite ale Americii în 2015, pentru infecțiile
meningo-invazive. O problemă importantă în cazul vaccinurilor este
că, din nefericire, există un fel de propagandă, în sensul
reducerii disponibilității părinților de a-și vaccina copiii.
Acest lucru este deosebit de nociv pentru că vaccinul a salvat
milioane de vieți în ultimul secol și reprezintă motivul pentru
care o serie de epidemii alteori frecvente nu mai există acum.
Efectele adverse ale vaccinurilor nu sunt mai frecvente, ci mai rare
decât ale altor medicamente. Lipsa vaccinării predispune însă
individul la infecții severe, iar comunitatea la epidemii. Costul
combaterii epidemiilor este mult mai mare decât cel al vaccinărilor.
– Ce ar putea face medicul de
familie ca să-i convingă pe părinți că este benefic să își
vaccineze copiii?
– În
primul rând, ar trebui să existe un cadru legislativ. În România,
acesta este deficitar. Este de asemenea clară necesitatea implicării
guvernului. În al doilea rând, atunci când un părinte solicită
tot felul de tratamente și rețete pentru o boală infecțioasă a
unui copil nevaccinat, trebuie specificat clar că motivul pentru
care copilul este bolnav este lipsa vaccinării. Pe altă parte,
societatea este cea care are de suferit, deoarece sunt cheltuite sume
de bani nejustificate. România are cele mai înalte rate de
renunțare la vaccinare pe plan internațional. Este absolut
inacceptabil ca odată cu progresul științei și cu descoperirea
noilor vaccinuri un număr mare de cetățeni să declare că ei nu
sunt de acord cu vaccinarea.
– În oncologie, noutatea este
reprezentată de tratamentele imunologice. Care este valoarea lor
terapeutică și cum se va utiliza în continuare chimioterapia
antineoplazică?
– În
momentul de față nu putem vorbi de un declin al chimioterapiei,
pentru că medicamentele antineoplazice se produc și se dezvoltă în
continuare. De exemplu, în aprilie, FDA a avizat utilizarea în
cancerul renal a cabozantinibului. Acest lucru nu înseamnă că
chimioterapia antineoplazică este singura modalitate de abordare a
acestor boli. Este bine, de aceea, să se caute și alte modalități,
dar trebuie să urmărim efectele lor pe termen lung. Eficiența lor
se va vedea în timp, pentru că vindecarea oncologică cere cel
puțin cinci ani.
.jpg)
