Creșterea este cauzată de relaxare, de renunţarea la măștile de protecţie și de reluarea multor altor comportamente, ca și cum nimic nu s-a întâmplat, spune dr. Janina Lazăr, epidemiolog, DSP Vrancea.

Carte de vizită:

• Absolventă a UMF „Grigore T. Popa” Iași
• Medic primar epidemiolog
• Șef al Departamentului Supraveghere în Sănătate Publică din cadrul DSP Vrancea
• A fost director executiv adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică Vrancea

Vă amintiţi cum v-aţi hotărât să deveniţi medic?

Să devin medic nu a fost prima mea opţiune. În clasele primare, am făcut o pasiune din biologie. Pasiune care m-a făcut să visez. Visul meu era să devin doctor în știinţele naturii – cum îmi plăcea să le spun tuturor –, să călătoresc, să descopăr, să las o urmă, întocmai cum a făcut marele naturalist Charles Darwin. Visul acesta mi-a călăuzit pașii spre dezvoltarea ulterioară.

Doctor am ales să devin după ce am citit „Vraciul”, de Tadeusz
Dołęga-Mostowicz. O astfel de carte într-o minte fragedă, cu gânduri și visuri de a ajuta, de a salva, de a da speranţe, este ca o lumină care îţi călăuzește pașii să depășești greutăţi și provocări. Din momentul acela mi-am canalizat energia spre a deveni doctor, și am reușit!

Care sunt problemele cu care vă confruntaţi în activitatea dv.?

Ne confruntăm cu o educaţie medicală precară, cu o lipsă de complianţă a oamenilor în a respecta recomandările de protecţie sanitară individuală și colectivă, cu promiscuitate și frivolitate excesive, cu infrastructură învechită, cu mentalităţi și idei preconcepute, cu o avalanșă de informaţii false care se împrăștie cu viteza luminii și se multiplică și mai mult.

Ne-am obișnuit cu aplicarea unor tratamente în detrimentul prevenţiei, încât nu realizăm beneficiile prevenirii. Cel mai dificil este să-i faci pe oameni să vadă dincolo de barierele impuse de modernitate, de inovaţiile în medicină, de apariţia noilor tratamente.

Suntem atât de orbiţi de noutate, încât pierdem din vedere lucrurile simple care ne fac bine, cum ar fi spălatul pe mâini, spălatul fructelor înainte de a le consuma sau suflatul nasului într-o batistă de hârtie pe care ulterior să o aruncăm la coșul de gunoi. Dar nu, noi acceptăm mai ușor medicamente noi, terapii noi, fără să ne gândim la urmări, decât să ne vaccinăm pe noi și pe copiii noștri.

O luptă inegală

Aţi fost responsabilă de coordo­narea acţiunilor împotriva SARS-CoV-2 în Vrancea. Care au fost principalele provocări întâmpinate?

Provocările au fost multe și diverse. În prima etapă, ne-am confruntat cu un număr insuficient de personal de specialitate, medici epidemiologi și asistenţi medicali de igienă și sănătate publică. Apoi ne-a lipsit capacitatea de identificare a virusului prin teste de laborator.

A trebuit să formăm personalul nou angajat să gândească la fel ca noi, să acţioneze ca noi. De asemenea, a trebuit să devenim creativi pentru a sparge tiparele și pentru a reuși să transmitem mesaje potrivite în funcţie de tipologiile de oameni.

Dar, cred că cea mai mare provocare a fost generată de lipsa de implicare a personalului medical în acţiunile de prevenire, în special în vaccinare. Toţi au considerat că nu este treaba lor. Atunci am înţeles cu adevărat că lupta este inegală.

Cum le-aţi făcut faţă?

În primul rând, nu am renunţat. A trebuit să găsesc câte o soluţie pentru fiecare problemă. Am început cu rezolvarea problemei personalului deficitar, prin crearea unor posturi de asistenţi medicali generaliști, pe care ulterior i-am trimis la cursuri de reconversie în asistent medical de igienă și sănătate publică.

Apoi am demarat procedura de înfiinţare a unui laborator de biologie moleculară în cadrul celui de investigaţie epidemiologică al DSP Vrancea. Și astfel, am rezolvat problema testărilor de tip PCR în judeţul Vrancea. Pentru a răspunde la întrebările oamenilor, pentru că identificasem că erau informaţii insuficiente sau nu erau pe înţelesul lor, am editat un ziar propriu al DSP Vrancea. Prin intermediul lui am prezentat sintetic și pe înţelesul tuturor informaţiile medicale de interes la momentul respectiv.

Artă pro-vaccinare

Care au fost provocările din perioada campaniei de vacinare
anti-COVID?

Când a fost demarată campania de vaccinare, a trebuit să găsim soluţii pentru a deschide centre de vaccinare fără să avem personal medical și nemedical, infrastructură, materiale sanitare în număr suficient. A trebuit să detașăm personal medical din cadrul DSP pentru a asigura buna desfășurare a activităţilor de vaccinare.

Am fost forţată să mut un centru de vaccinare, care funcţiona impecabil, către o locaţie nouă pentru că nu se găseau soluţii administrative pentru a putea asigura continuarea funcţionării. Și astfel am reușit să deschid Centrul de vaccinare de la Suraia.

Cum aţi procedat după ce a scăzut tendinţa de vaccinare?

Când am observat că începe să scadă intenţia de vaccinare, am mers din sat în sat, din casă în casă pentru a promova și pentru a asigura vaccinarea pentru oamenii care nu aveau posibilitatea să se deplaseze către un centru fix de imunizare.

Pentru a impulsiona campania locală de vaccinare, am aranjat o piesă de teatru cu mesaj pro-vaccinare, împreună cu elevii Liceului de Artă din Focșani. De asemenea, am organizat un flashmob cu elevii, dar și maratoane de vaccinare. Am făcut tot ceea ce am crezut că poate spori interesul oamenilor pentru vaccinare.

Într-o continuă alertă

Sunteţi prima persoană vaccinată anti-COVID din judeţul
Vrancea...

Da! Eu am considerat întotdeauna că dacă vrei să faci un lucru bun, trebuie să-l faci singur și că prin exemplul personal poţi crește încrederea oamenilor în actul medical preventiv.

În ziua în care m-am vaccinat, întreg personalul DSP care lucra pe supraveghere s-a vaccinat anti-COVID. Odată cu gestul nostru am încercat să începem și o campanie proprie de promovare a vaccinării. Am făcut inclusiv un filmuleţ prin care am încercat să transmitem mesaje pro-vaccinare, filmuleţ care a fost încărcat pe reţelele sociale.

Cum i-aţi convins pe oameni să se vaccineze?

Vaccinarea, în sine, este o provocare. Vaccinarea anti-COVID părea o provocare mult mai mare. Noi am fost permanent într-un dialog cu oamenii și ideea de vaccinare anti-COVID nu a fost primită cu atât de mare entuziasm.

Semnalele noastre nu erau satisfăcătoare. Am carantinat oameni, am consiliat sute, poate mii de vrânceni în timpul pandemiei. Am plâns alături de ei când povesteau cum și-au pierdut membri ai familiei. Am încercat din răsputeri să combat fake-newsurile și când a apărut vaccinul anti-COVID, am văzut în sfârșit speranţa care putea pune punct pandemiei.

Ce faceţi acum, când numărul cazurilor noi este în scădere?

Când lucrezi în prevenţie, lucrurile nu sunt niciodată calme. Când se închide o provocare, se deschide alta. În prezent ne confruntăm cu o creștere a cazurilor de îmbolnăvire prin gripă. Creștere motivată de relaxare, de renunţarea la măștile de protecţie, de aglomerarea din centrele comerciale și de multe alte comportamente care și-au reluat cursul firesc, ca și cum nimic nu s-a întâmplat.

Noi nu suntem niciodată relaxaţi, suntem într-o continuă alertă. Când situaţia pare calmă, noi căutăm soluţii să o menţinem așa. În prezent, participăm alături de alte DSP-uri în proiectul „Consolidarea capacităţii sistemelor de sănătate publică pentru creșterea acoperirii vaccinale” implementat de Fundaţia Romanian Angel Appel. Între timp, ne pregătim de sezonul cald și de provocările care vin odată cu el.

Citiți și: Două Românii într-una