Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Dr. Cedric Kwizera: „Unii pacienţi vin la medic «documentaţi» de acasă”

Viața Medicală
Demostene ŞOFRON vineri, 26 august 2022

De origine din Burundi, provenind dintr-o familie numeroasă (cinci băieţi și o fată), dr. Cedric Kwizera este medic specialist chirurgie generală și este stabilit în România de 14 ani.

dr Cedric Kwizera 2

A ajuns în ţara noastră cu o bursă de studii și, deși nu i-a fost ușor, a reușit să se integreze foarte bine aici. În prezent lucrează la o clinică privată din Cluj-Napoca și este recunoscător că i s-a dat ocazia să își continue activitatea medicală pe meleaguri românești.

CARTE DE VIZITĂ:

  • Absolvent al Facultăţii de Medicină din cadrul UMF „Victor Babeș” Timișoara
  • Rezidenţiat în Târgu Mureș (2016-2022)
  • Lucrări publicate in extenso în reviste naţionale și internaţionale cotate ISI
  • Deţinător al cetăţeniei române din 2021

Sunteţi din Burundi. Cum arată sistemul medical din ţara dv.?

Sistemul nostru de sănătate nu este dezvoltat. În majoritatea ţărilor din Africa, sunt maximum două spitale mari, capitala fiind locul unde se concentrează toate infrastructurile. Sistemul sanitar din Burundi oferă îngrijirea de bază: nașteri, tratarea bolilor infectocontagioase, puţină ortopedie-traumatologie, cardiologie și gastroenterologie. Majoritatea medicilor au făcut peste șapte ani de medicină și după aceea încep să lucreze. Puţini sunt cei care primesc burse pentru specializare.

Cum aţi ales chirurgia generală?

Iniţial, am vrut să mă specializez în chirurgie cardiovasculară, însă nu am prins loc. Așa că am optat pentru chirurgie generală, vrând să stau doar un an și să dau examenul din nou pentru chirurgie cardiovasculară. Într-un an m-am îndrăgostit de chirurgia generală, iar azi nu regret decizia mea de atunci. Chirurgia generală este cea mai tare disciplină chirurgicală, putem rivaliza cu neurochirurgia, cu chirurgia cardiovasculară. Este o chirurgie vastă, incitantă ca abordări graţie multiplelor patologii. În sistemul privat, o poţi practica și în zone defavorizate, fără echipamente sofisticate, ajutând astfel foarte mulţi oameni. După terminarea rezidenţiatului, ca majoritatea tinerilor specialiști, nu am avut posibilitatea să rămân la Târgu Mureș.

Nu doream să părăsesc România, așa că am trimis CV-uri la câteva spitale din ţară, dar nu am primit niciun răspuns. Între timp, am ajuns să vorbesc cu prof. dr. Constantin Ciuce despre intenţiile mele de a profesa în calitate de chirurg generalist în România. Așa am ajuns în echipa sa, la un spital privat din Cluj-Napoca.

Salvată de un miracol

Aţi avut cazuri medicale care v-au marcat?

De-a lungul rezidenţiatului am văzut multe cazuri interesante. O să vă povestesc doar cazul unei femei tinere care a fost înjunghiată în spate, în timp ce se întorcea de la serviciu. Lama cuţitului s-a rupt și a rămas în peretele toracic. A fost chemată ambulanţa care a dus-o la spitalul judeţean de care aparţinea. Până la urmă a ajuns la noi, la Târgu Mureș.

Am deschis-o în sala de operaţie împreună cu colegii de la chirurgie cardiovasculară și am observat că lama cuţitului a lezat adventicea aortei, cu un mic hematom local, și că, printr-o minune, lama s-a retras cam la vreo 2-3 mm de aortă. Am reușit să o extrag, am suturat aorta, iar pacienta a avut o evoluţie postoperatorie fără complicaţii.

Pe parcursul celor 24 de ore în care femeia a fost transportată cu ambulanţa și cu elicopterul până să ajungă la noi era suficientă o simplă mișcare bruscă și lama ar fi penetrat aorta, iar pacienta ar fi decedat. Atunci am înţeles, la valoarea ei, expresia românească „Dumnezeu i-a mai dat zile”.

Care sunt riscurile și complicaţiile pe care le-aţi întâlnit cel mai des în activitatea dv.?

Fiind la început de drum, nu pot să spun că am întâlnit multe riscuri sau complicaţii. Sper că dacă mă voi lovi de ele, le voi putea rezolva în ideea calităţii vieţii oferite pacientului. În general, în chirurgie, cea mai des întâlnită complicaţie este hemoragia. La chirurgia generală, mai ales în patologia digestivă, cea mai redundantă complicaţie este dehiscenţa sau fistula de anastomoză. De exemplu, atunci când, după îndepărtarea unui segment bolnav al tubului digestiv, se reface legătura între cele două porţiuni rămase, restabilindu-se continuitatea tubului digestiv. Se mai întâmplă ca acea legătură să se desfacă și conţinutul digestiv se revarsă în cavitatea abdominală, contaminând-o, urmând alte complicaţii care, în funcţie de terenul biologic al pacientului, pot fi fatale.

Românii, amabili și primitori

Cum aţi fost primit în România?

Când am ajuns în România, cu aproximativ 14 ani în urmă, am fost bine primit. Poporul român este primitor și amabil. Nu am avut nicio problemă de integrare. Este adevărat că nu a fost ușor la început, nici nu pot să zic că este mai ușor acum, dar cu siguranţă e mult mai bine, mă refer și la limba română. De exemplu, mi-am luat angajamentul și am făcut tot posibilul să merg la toate cursurile în cei șase ani de facultate, iar prezenţa la cursuri mi-a prins bine ulterior.

La începutul facultăţii, profesorul de anatomie mai făcea glume la care toată clasa râdea, în afară de mine. Eu nu le pricepeam ca un vorbitor nativ. Și acum sunt expresii, cuvinte pe care nu le înţeleg din prima. Încerc să le înţeleg prin context și dacă nu reușesc, întotdeauna întreb pe cineva.

Cum aţi caracteriza pacientul român?

Nu întâlnești doi pacienţi la fel. Am avut nu doar pacienţi români, ci și germani, maghiari, francezi, italieni, mai nou și ucraineni. Orice pacient, indiferent de originea lui, vine la medic cu o suferinţă și are nevoie de ajutor. Și atunci, este foarte important să reușești să îi explici pe înţelesul lui și să-l liniștești. Un pacient liniștit sufletește este un pacient care are șanse să aibă o evoluţie favorabilă a suferinţei lui.

Acum este din ce în ce mai interesant, suntem în era tehnologiei și unii pacienţi vin la medic „documentaţi” de acasă. Atunci trebuie să fii capabil să-i explici ce a citit, dar și ce ai de gând să faci, ce ar fi bine să facă sau nu.

Între studiu și copii

Vă gândiţi la un doctorat în chirurgia generală?

Îmi doresc să fac doctorat, motiv pentru care începusem să public lucrări pentru a-mi face un dosar să obţin o bursă. A trebuit să întrerup având în vedere că nu știam unde o să lucrez ca specialist. Mă interesează herniologia (herniile peretelui abdominal și intraabdominale), chirurgia colorectală și, într-o oarecare măsură, chirurgia hepato-bilio-pancreatică.

Cum arată o zi din viaţa dv.?

În medie, lucrez cam opt-zece ore pe zi și, de obicei, când ajung acasă, sunt prea obosit și nu prea mai am timp pentru altceva. În timpul săptămânii încerc să fructific fiecare moment liber pentru a studia, mai ales dacă a doua zi mă așteaptă o operaţie complicată. De nouă ani sunt căsătorit cu o româncă și avem trei băieţi: Emmanuel David (8 ani), Nathanël Élisée (6 ani) și Aaron Christopher (3,5 ani). În weekend, îmi împart timpul între studiu (prima parte a zilei) și ceva activitate cu băieţii. Activitatea noastră preferată este să ieșim la plimbare cu bicicleta prin Florești și să oprim la câte o gustare.

 

 

Etichete: dr. Cedric Kwizera

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC