– Eram din zonă. Aici am făcut şcoala
generală şi liceul şi, după aceea, am revenit ca medic. Patru ani am lucrat
într-o comună şi, după aceea, am reuşit să mă transfer aici, având familia în
localitate. După aceea, soţul a venit şi el, ca medic stomatolog. Au apărut doi
copii şi tot aşa.
– Ce
probleme se ivesc aici, de care, poate, nu v-aţi lovi într-un oraş mai mare?
– Nu ştiu dacă avem probleme
specifice. Faptul că sunt aici de-atâta vreme mi-a permis să cunosc comunitatea
şi, astfel, problemele oamenilor. Medicale, familiale şi de toate felurile.
Oricum, sunt un om respectat aici, că sunt de foarte mulţi ani. Chiar m-am simţit
bine, altfel poate că aş fi plecat.
– Cum arată
o zi normală de muncă?
– Azi, de exemplu, am avut 27 de
consultaţii, cu dat rezultate de analize, cu reţete pe boli cronice, cu reţete
pe boli acute. Este plin de viroze. Câte două deplasări la domiciliu. Depinde
câţi oameni mă cheamă. Sunt zile şi cu patru vizite la domiciliu. Trebuie să mă
duc. Mă sună şi acasă, şi în weekend. Nu pot să spun că este deranj. În weekend
sună telefoanele ca şi cum aş fi la cabinet, mai ales în perioada virozelor. În
general este aglomerat. A fost o uzină foarte mare aici, care aproape s-a
închis, au mai rămas foarte puţini muncitori. Sunt mulţi cronici, iar aceştia
vin lună de lună să-şi ia reţetele, deci în general sunt zile destul de
aglomerate. Cronicii se programează, vin să-şi ia reţetele, nu îşi permit să ia
pentru mai mult de-o lună. Rar se întâmplă să ia reţetele pe câte două-trei
luni. Nu au bani.
– La
specialist se duc când e nevoie?
– E aproape Târgu Jiu, la 15 km, cu
aproape toate specialităţile de care avem nevoie. Dar şi medicii de-acolo sunt
aglomeraţi, pentru că au plecat mulţi dintre ei. ştiţi bine cum e cu exodul
medicilor. Sunt probleme mari pe cardiologie şi pe psihiatrie. Mare deficit de
medici, ca peste tot, de altfel. În general însă, lucrez bine cu medicii
specialişti.
– Lucraţi în
echipe interdisciplinare?
– Să zicem. Ne mai întâlnim din când
în când la mese rotunde, mai organizează firmele. Ne mai întâlnim cu
cardiologi, cu ortopezi, cu pneumologi. Sigur că ne şi cunoaştem între noi. De
atâţia ani de zile lucrăm împreună, tineri sunt puţini în sistemul de sănătate
de specialitate din Târgu-Jiu. şi noi ne cam cunoaştem între noi, ăştia mai
vechi. Colaborăm bine.
– Cât de
mult din activitate vă ocupă aspectele administrative, birocratice?
– Foarte mult. Birocraţia este foarte
mare, ajungem să scriem de trei ori acelaşi lucru. Eu am noroc pentru că mi-am
format asistentele. Mai mult îmi văd de consultaţii şi grosul scriptologiei îl
fac ele. ştiu ce trebuie să facă, mă întreabă unde nu ştiu, dar ele se ocupă de
hârtii de obicei. şi am timp mai mult pentru consultaţii.
– Cum
credeţi că va schimba ecuaţia folosirea cardului de sănătate?
– Am început să activăm cardurile,
dar, după mine, aceste carduri de sănătate sunt o mare porcărie. Cică vor evita
fraudarea din sistemul de sănătate. Nici vorbă de aşa ceva. În primul rând că
nu au venit pentru toată lumea. Sunt copiii care împlinesc acum optsprezece
ani. Apoi, sunt cei în vârstă, care sigur le vor pierde. Cum poţi să-i ceri
unui bătrân de 80 de ani să-şi poarte cardul după el mereu? Nu aşa se evită
fraudarea banilor din sistemul de sănătate, sunt alte modalităţi. Cardurile
încurcă. Din nou o să ne ia din timpul de consultaţie. Degeaba zic ei că nu
durează. Când vine omul la consultaţie, bagă cardul, pune-i pin-ul şi apoi începi cu consultaţia, reţeta.
Câteva minute tot durează. Acesta este timp pierdut. Să se fi găsit altă
modalitate. Era foarte bine cum a mers până acum sistemul.
– Cum vă
ajută DSP pe programele de sănătate?
– Suntem în campaniile naţionale de imunizare,
pe programele naţionale de diabet, de oncologie. Nu aş putea să zic că mă ajută
sau că mă încurcă. Nu mă pot plânge.
– Cum merg
campaniile de imunizare?
– Copii sunt foarte puţini, dar avem
probleme. Ne lipseşte vaccinul. Dacă luna asta este un vaccin, lipsesc două-trei.
Am avut luni de zile când n-am putut vaccina copiii, din cauza lipsei de
vaccin. Văd în ultima vreme o oarecare reglementare, dar nu suficient.
– Cum apar
sincopele?
– Nu ştiu. Eu cred că din lipsă de
bani. Bani pentru alte prostii sunt, dar ca să cumpere vaccinuri pentru copii
nu sunt.
– Şi ce faceţi
când nu sunt?
– Ce să facem? Oamenii nu-şi cumpără.
Aşteaptă. Că sunt scumpe. Aici, populaţia a sărăcit. Nu îşi permit să dea peste
200 de lei pe un vaccin. şi aşteaptă luni de zile, până când DSP-ul ne dă
vaccin.
– Dacă aţi
fi ministrul sănătăţii, ce măsuri aţi lua pentru medicina de familie?
– În primul rând, aş reduce foarte
mult birocraţia. În al doilea rând, aş structura cabinetul de medicina familiei
altfel. Vechile dispensare medicale erau extraordinar de bine structurate.
Faptul că am fost transformaţi în cabinete private nu a făcut altceva decât să
ne învrăjbească între noi, să furăm pacienţii de la unul la altul.
– Aţi reuşit
să faceţi investiţii în cabinet?
– Da, sigur. În 1999 am cumpărat
cabinetul. şi acum am absolut tot ce-mi trebuie. Astă vară am făcut ceva
modificări şi, când intrau pacienţii, ziceau: „Vai, doamna doctor, ce frumos aţi
făcut aici“. În limita bugetului pe care l-am avut, am încercat să creez un
ambient plăcut ochiului. Acum planuri prea mari nu mai am, că mă apropii de
pensie. Mai am un an. Mă scoate Casa, că aş mai lucra. După 65 de ani nu mai
face Casa contract cu mine. Aş mai sta. Sunt numai eu cu soţul meu, el lucrează,
copiii au plecat. Practic, nu aş avea altă ocupaţie. Şi îmi place ceea ce fac.
.jpg)
