Disfuncția sexuală reprezintă
un subiect sensibil pentru pacientul din România, iar necesitatea unor programe
naționale pentru educație sexuală este evidentă în țara noastră. La nivel mondial,
prevalența disfuncției erectile crește odată cu înaintarea în vârstă, fiind estimată
la 25–40%, dar foarte puțini pacienți se adresează medicului.
În perioada 27–29 octombrie,
la Poiana Brașov, se va desfășura a șaptesprezecea ediție a Conferinței naționale
de medicina sexualității organizată de Asociația pentru Medicina Sexualității din
România (AMSR). Sexualitatea este un indicator pentru sănătate, orice problemă din
această sferă putând masca alte afecțiuni, iar despre acest lucru am discutat cu dr. Cătălin Belinski, președintele AMSR, și dr. Radu Mihalca, președintele
ediției de anul acesta.
Patologii ascunse
– Disfuncția erectilă reprezintă un indicator pentru sănătate?
Cătălin Belinski (CB): Există două aspecte importante în acest
sens. Primul ar fi că disfuncția erectilă poate să ascundă o boală gravă. De exemplu,
diabetul, o boală cardiovasculară, depresie, dar și altele. A doua problemă este
că pacientul cu disfuncție erectilă vine greu la medic. În medie, după studii efectuate
în țările occidentale, acesta ar veni după doi ani de la debut. În acest interval
de timp, lucrurile pot evolua, iar boala de bază poate avansa. Dorim să atragem
atenția că un pacient cu o astfel de problemă ar trebui să se adreseze medicului.
Radu Mihalca (RM): În zona specialităților medicale – cardiologie,
endocrinologie, medicină internă, diabetologie etc. – este un simptom foarte comun
al unei disfuncții vasculare. Este simptom, nu boală, acesta ar fi mesajul pe care
dorim să îl transmitem. În spatele acestui simptom pot exista o serie de patologii
care trebuie investigate.
– Putem utiliza dozarea testosteronului seric ca metodă de screening
pentru bolile cardiovasculare sau diabetul zaharat?
RM: Nu. Această dozare se recomandă doar la pacienții care
au disfuncție erectilă, nu la populația generală. Nu este încă un marker bine definit,
ca proteina C reactivă sau endotelina 1, ultrasensibile. Dar un testosteron normal
este cu certitudine un marker de sănătate a bărbatului. În schimb, la populația
diabetică, este indicat screeningul prin dozarea testosteronului total, deci screeningul
hipogonadismului.
Cancerul și disfuncțiile sexuale
– Cum se procedează în cazul pacienților oncologici care prezintă
disfuncții sexuale?
CB: În primă fază, atunci când un pacient are o afecțiune
oncologică, nu se gândește la ce se va întâmpla și la cât de mult va fi afectată
viața lui în urma administrării tratamentului, fie că vorbim despre radioterapie,
chimioterapie, chirurgie oncologică sau alte metode. Mai mult, nimeni nu se gândește
la ce se va întâmpla cu viața lui sexuală. Medicul ar trebui să facă asta, să se
gândească și la calitatea vieții pacientului după tratamentele oncologice, respectiv
la viața lui sexuală. De obicei însă, nici medicul nu este foarte interesat să discute
cu pacientul despre viața sexuală, din mai multe motive. Pe de-o parte, pentru că
medicul nu este pregătit pentru o asemenea discuție. Educația medicală tradițională
nu pregătește medicul pentru a discuta cu pacientul despre lucruri atât de intime.
Pe de altă parte, și medicul poate fi inhibat, la fel ca pacientul său. În plus,
toate aceste discuții cu pacientul necesită mult timp și nu se pot purta oriunde.
Trebuie să existe un spațiu special amenajat pentru astfel de discuții intime, unde
medicul și pacientul să nu fie deranjați de alte persoane. Dar, dincolo de toate
acestea, pacientul ar trebui avertizat și ar trebui să înceapă un tratament corespunzător
imediat postoperator.
– Cum se procedează în cazul cancerului de prostată pentru a preveni
apariția disfuncției sexuale?
CB: Disfuncția erectilă apare la mulți pacienți supuși prostatectomiei
radicale. Tratamentul acesteia trebuie început imediat postoperator: cu cât mai
devreme, cu atât rezultatele vor fi mai bune. Terapia trebuie însă individualizată,
în funcție de particularitățile cazului.
RM: În țările occidentale, toată partea de medicina sexualității
sau medicină reproductivă este susținută de sistemul de asigurări sociale. În majoritatea
acestor țări există ambulatorii de sexologie, unde pacientul se poate prezenta pentru
probleme specifice. Există ambulatorii speciale pentru pacienții oncologici, paraplegici
și toate patologiile care se manifestă prin disfuncție sexuală. În România, acest
circuit nu există încă.
Abordarea multidisciplinară
– Care este rolul echipei multidisciplinare în medicina sexualității?
Cui trebuie să se adreseze pacienții?
CB: Pacientul cu disfuncție sexuală sau alte simptome trebuie
să se adreseze unui medic specializat în medicina sexualității, există de câțiva
ani și o specializare europeană. Abordarea multidisciplinară este obligatorie în
aceste cazuri, pentru că sunt foarte multe afecțiuni ce pot fi responsabile de acest
tip de simptome. Poate fi vorba de o afectare organică, dar în același timp poate
fi vorba și de o tulburare psihică.
– Disfuncția sexuală sau tulburările de dinamică sexuală pot fi
simptomele unei depresii?
RM: Scăderea libidoului, atât la bărbați, cât și la
femei, dar și disfuncția erectilă sunt cele mai frecvente simptome întâlnite în
cazul unei depresii. Dar pot fi în același timp și efectele secundare ale terapiei
afecțiunilor psihiatrice. Aceste tratamente au ca efecte disfuncția sexuală.
Chirurgia urologică
– Când pot să apară disfuncții sexuale în cazul chirurgiei urologice?
CB: Sunt intervenții chirurgicale – cele din sfera oncologică,
dar nu numai – care pot avea ca efect disfuncția erectilă. Lucrurile trebuie discutate
cu pacientul. Acesta trebuie informat despre aceste posibile efecte negative ale
intervenției chirurgicale și, în special, trebuie căutate soluții. Există situații
cu grade de complexitate diferită, plecând de la o simplă intervenție chirurgicală
pentru adenomul de prostată, de exemplu, în urma căreia poate apărea ejacularea
retrogradă. Foarte puțini medici își informează pacienții despre acest aspect. În
final, totul ține de două elemente: o comunicare bună cu pacientul și cunoștințe
minime legate de complicațiile chirurgiei urologice.
– Care sunt cele mai frecvente disfuncții sexuale care pot apărea
secundar unei intervenții chirurgicale urologice?
CB: Disfuncția erectilă apare cel mai frecvent în intervențiile
chirurgicale de la nivelul pelvisului, în special în cazul celor de mare anvergură.
Dar disfuncțiile sexuale pot apărea și în chirurgia tumorilor vezicale, chirurgia
cancerului de prostată și în alte patologii care necesită o intervenție chirurgicală
la nivelul pelvisului. În aceeași măsură, disfuncțiile erectile pot fi prezente
și secundar radioterapiei.
Tratamentul disfuncției erectile
– Care sunt principalele metode de tratament utilizate în cazul
disfuncției erectile?
CB: Sunt mai multe linii de tratament. Prima este reprezentată
de inhibitorii de fosfodiesterază 5. Aceste medicamente sunt eficace la aproximativ
75% din pacienți. Există foarte multe discuții privind eficacitatea acestor medicamente.
Este foarte important și de unde sunt procurate acestea. Dacă sunt achiziționate
de pe internet, există posibilitatea să fie contrafăcute. De asemenea, depinde dacă
au fost prescrise de un medic specialist și pacientul a fost instruit cum să ia
medicamentul corect. Dacă un medicament a fost administrat o singură dată și efectul
nu a fost cel dorit, există posibilitatea să fi existat anumiți factori exteriori
care să fi scăzut eficiența acestuia. În general, se consideră că ar trebui să existe
șase încercări eșuate pentru a considera că un astfel de medicament nu este eficient.
Nu există diferențe semnificative între substanțele din această clasă, nu există
unele mai bune decât altele, conform studiilor. Tot în linia întâi de tratament
sunt incluse și dispozitivele cu vacuum, care la noi în țară sunt luate cumva în
derâdere. Acestea pot fi procurate doar din sex-shopuri, iar pacienții se feresc
să întrebe când și cum se folosesc. O metodă nouă de terapie este cea cu ultrasunete
(low-intensity shock wave therapy), care se pare că are un efect benefic asupra
vascularizației penisului. Rezultatele pe termen scurt sunt bune, dar nu există
studii extinse. Linia a doua de tratament este reprezentată de injecțiile intracavernoase.
Au o rată de eficiență foarte bună, dar trebuie selectați pacienții care să urmeze
această terapie, nu toți pot beneficia de ea. Trebuie ca și partenera să fie implicată
în proces. Tot de linia a doua este tratamentul topic sau intrauretral cu alprostadil.
Pentru tratamentul de linia a treia sunt utilizate protezele peniene sau anumite
proceduri microchirurgicale de revascularizare. Principalele complicații ale protezelor
peniene sunt infecția sau distrugerea lor mecanică în timp. Dar cel mai important
lucru, dincolo de aceste metode de tratament, este schimbarea stilului de viață.
În general, pacienții cu disfuncție erectilă au un stil de viață dezorganizat, sunt
stresați.
RM: Niciunul din aceste tratamente nu este decontat de Casa
Națională de Asigurări de Sănătate. Același lucru se întâmplă și în majoritatea
altor țări europene. Există puține programe naționale care să susțină tratamentul
disfuncției erectile. În Franța, paraplegicii aveau gratuitate la un număr de cutii
de inhibitori de fosfodiesterază cinci. La fel cred că și în Anglia.
.jpg)
