Oana Laslău este medic specialist ortodonţie și ortopedie dentofacială. Este doctor în știinţe medicale și co-fondator al clinicii Ortogether din Capitală. În 2006 a absolvit Facultatea de Medicină Dentară din cadrul Universităţii de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București. A publicat articole în reviste de specialitate și este membru al unor asociaţii internaţionale de profil.

De câţi ani practicaţi exclusiv ortodonţia? Ce v-a atras la această specialitate?

De aproape 11 ani. Mi-am dorit foarte mult să fac asta, pe de o parte pentru că am avut chiar eu o experienţă cu un tratament ortodontic. În facultate am purtat un aparat fix. La vremea respectivă, aparatele dentare nu erau atât de frecvente ca astăzi. Mi s-a părut o specialitate foarte interesantă, mai ales lucrul cu pacientul, pentru că tratamentele, în general, se desfășoară pe o perioadă îndelungată și rezultatele se văd în timp, iar pacientul trebuie să aibă foarte multă răbdare.

Spuneaţi, într-un interviu, că practica stomatologică vă era cunoscută de la tatăl dumneavoastră. V-a influenţat alegerea carierei?

Da, tatăl meu e medic stomatolog și, într-adevăr, am crescut în casă auzind despre tratamente... Știam exact la ce se referă meseria și care e practica de zi cu zi. Când eram în liceu, prin prisma tatălui meu, am participat la tot felul de congrese stomatologice. Nu știu dacă și-a dorit neapărat să fac asta, dar este evident că el a avut un impact foarte mare în alegerea profesiei mele.

 Beneficii funcţionale și estetice

În ce arii oferă ortodonţia soluţii la problemele din sfera dentiţiei și a oaselor capului?

Denumirea completă a specialităţii este ortodonţie și ortopedie dentofacială. Asta înseamnă că ortodonţia se ocupă de alinierea dinţilor, de probleme de poziţie a dinţilor, pe când ortopedia dentofacială vine să corecteze anumite probleme care apar în timpul dezvoltării oaselor maxilare. Lucrul acesta se poate face mai ales în copilărie, când se poate dirija creșterea oaselor maxilare prin anumite măsuri ortopedice. După terminarea perioadei de creștere, acest lucru nu mai poate fi făcut. Atunci pacienţii care au discrepanţe de creștere a oaselor maxilare pot beneficia de ortodonţie, adică de alinierea dinţilor, însă repoziţionarea maxilarelor se face prin intervenţii de chirurgie ortognată, altfel ne este imposibil să mai creștem oasele maxilare. Aceste intervenţii au devenit tot mai uzuale în ultimul timp, deși par niște lucruri îngrozitoare. Este doar o intervenţie chirurgicală care aduce beneficii foarte mari, atât funcţionale, cât și estetice.

Cât de des vin la cabinetul dumneavoastră pacienţi care se plâng de dureri de cap și dureri cervicale cauzate de o mușcătură (ocluzie) greșită?

Noi, în ultimii ani, lucrând într-un cabinet care practică exclusiv ortodonţie, ne-am specializat pe această zonă, pe patologia de articulaţie temporo-mandibulară (ATM). Este cumva mai evitată, să zicem, de majoritatea medicilor, pentru că etiologia ei implică mai mulţi factori și din acest motiv e mai dificil de diagnosticat și de tratat. Numai că ea merge mână în mână cu problemele de ocluzie, iar acestea netratate, în timp, pot da disfuncţii ale articulaţiei temporo-mandibulare cam la 40% dintre pacienţi.

Migrenele, simptom al unei probleme la nivelul articulației

Disfuncţiile ATM pot fi factori declanșatori ai migrenelor?

Migrenele se numără printre simptomele disfuncţiei ATM, dar trebuie văzut de unde apar, pentru că pot fi mai multe cauze. Este necesar un proces de diagnostic ceva mai amplu, dar dacă la examinare se decelează unele probleme, atunci putem să ne gândim că ele pot să provină și de aici. De obicei, prin echilibrarea ocluziei și prin plasarea într-o poziţie stabilă a ATM, migrenele dispar. Principalul factor cauzator al disfuncţiilor temporo-mandibulare este mușcătura. Aceasta poate fi greșită din mai multe puncte de vedere: dinţi strâmbi, tratamente stomatologice care nu au fost perfect echilibrate în ocluzie, maxilare incorect poziţionate și din această discrepanţă rezultă probleme de ocluzie care au și repercusiuni ulterioare. Din păcate, e o afecţiune cronică, ce se dezvoltă în timp.

Care sunt etapele diagnosticului în disfuncţiile ATM?

Trebuie examinat clinic pacientul: înregistrăm felul în care deschide gura, dacă există zgomote articulare, dacă deschide gura deviat – dacă deviază la mișcările de deschidere și închidere ale gurii. Apoi, trebuie să observăm poziţia dinţilor și stabilitatea ocluzală, după care, în funcţie de caz, ar putea fi nevoie de radiografii, uneori de RMN la nivelul ATM, alteori de un computer tomograf. În plus, ceea ce facem noi – cu o acurateţe foarte mare – sunt acele înregistrări ale ocluziei, care se realizează într-un aparat numit „articulator” și care simulează ocluzia pacientului atunci când ATM este în poziţie corectă. Toate aceste investigaţii se coroborează între ele și, în funcţie de asta, se poate pune un diagnostic precis.

Ce fel de întrebări îi puneţi pacientului care acuză dureri cronice de cap?

În timpul anamnezei, ne interesează dacă scrâșnește dinţii în timpul nopţii – dacă are bruxism nocturn sau diurn; dacă durerile de cap sunt frecvente și sunt asociate, sau nu, cu alte activităţi pe care le practică pacientul; dacă are dureri la deschiderea și închiderea gurii – și dacă da, trebuie văzut unde apar durerile; dacă a rămas vreodată cu gura deschisă, pentru că sunt și pacienţi care pot trece prin episoade de luxaţie temporo-mandibulară: de exemplu, cască sau deschid gura mai mult.

Pacientul nu este o simplă gură cu dinţi

Care sunt procedurile pe care le recomandaţi în disfuncţia ATM?

Noi nu tratăm durerile de cap, noi tratăm, dacă este cazul, această disfuncţie a ATM care dă, ca simptom, și durerile de cap. De obicei, prin tratamentul acestei disfuncţii, durerea de cap se ameliorează. Am observat asta la foarte mulţi dintre pacienţii noștri. Am avut chiar un caz, foarte interesant, al unei femei, medic psihiatru, care a mers la foarte mulţi medici din cauza acestor dureri de cap. A venit la noi și, prin punerea în repaos a acestei articulaţii și prin purtarea unei gutiere care a ajutat-o să își relaxeze musculatura, a observat că dispar durerile de cap. Revenind la proceduri, cel mai important este diagnosticul, însă nu putem să știm ce are pacientul dacă nu facem niște investigaţii – radiologice, clinice etc. Punând toate lucrurile cap la cap, e foarte important să ai un diagnostic corect și complet al pacientului, pentru că el este un tot unitar: nu avem doar un dinte, o mușcătură. Uneori, pot fi probleme de postură. Din cauza lor, și mușcătura este afectată, astfel încât și ATM suferă. Deci, trebuie diagnosticat pacientul per ansamblu: să te uiţi la el, să îl vezi ca pe un om, nu ca pe o gură cu dinţi. Apoi, în funcţie de diagnostic, se poate trece la tratament.

Care sunt etapele tratamentului?

Tratamentul este întotdeauna nechirurgical și poate avea mai mulţi pași. Uneori poate fi vorba despre purtarea unei gutiere special creată pentru situaţia pacientului și care trebuie adaptată periodic. Din păcate, este o gutieră care trebuie să fie purtată nonstop, pentru un anumit interval de timp.
Sunt pacienţi la care articulaţia se repoziţionează în trei luni sau o lună, însă sunt și pacienţi la care procesul durează un an. Nu este un tratament dureros, dar este un pic greoi. Sau, în funcţie de problemă, poate fi cazul doar de îndreptarea dinţilor sau de reabilitări protetice. Dar pot fi și proceduri asociate: întâi pacientul poartă gutieră, apoi urmează proceduri de ortodonţie, uneori fiind necesare proceduri de chirurgie ortognată și abia apoi reabilitarea dinţilor. De la caz la caz, tratamentul e mai simplu sau mai complex.