Universitatea de Medicină și
Farmacie „Carol Davila“ București este prima între instituțiile academice de
profil din România și a cincea între toate universitățile românești, din
punctul de vedere al performanței academice. În clasamentul european URAP
(University ranking by academic performance), universitatea medicinistă din
București este pe locul 445 pentru anul universitar 2015–2016, în urcare față
de anul anterior.
Cu spații moderne pentru
începutul secolului trecut, devenite între timp monumente istorice, și în
așteptarea unor decizii politice care să permită nu doar dezvoltarea, cât chiar
existența pe mai departe, UMF „Carol Davila“ dezvoltă și impune standarde de
calitate, care să asigure pe mai departe un învățământ medical de nivel
european. De altfel, produsele instituției bucureștene au mare căutare la
export – și pentru că sistemul românesc de sănătate nu poate asigura un viitor profesional
acceptabil pentru tinerii medici.
Despre
toate aceste subiecte și despre planurile de dezvoltare a universității am
discutat cu acad. Ioanel Sinescu, rectorul UMF „Carol Davila“, care
privește cu îndreptățită speranță către acest nou început de an universitar.
Progresul vine din cercetarea științifică
– A început un nou an universitar. La ce
trebuie să se aștepte noii studenți de la UMF „Carol Davila“ pentru următorii
șase ani?
– Studenții care au optat pentru
universitatea noastră trebuie să fie convinși că programele de studiu, pentru
toate facultățile, vor fi ameliorate, aprofundate și aduse la zi cu toate
prevederile curriculare. Apoi, că procesul de educație și cel de cercetare vor
crește continuu – chiar dacă lucrurile nu se vor schimba radical peste noapte,
va fi o extindere progresivă. Nu vă ascund că, la deschiderea festivă a anului
universitar, am preluat și ideile pe care le-ați inserat în „Viața medicală“
după EuroScience Open Forum, de la Manchester, din care a rezultat o concluzie
esențială: o comunitate nu poate să progreseze fără cercetare. În domeniul
nostru, în comunitatea medicală, progresul ține de cercetarea științifică.
Trebuie să fim competitivi – într-o primă etapă, în această zonă a Europei,
apoi tot mai mult pe continent. Colegii noștri cu preocupări aprofundate în
cercetarea științifică, care au și conexiuni cu centre de prestigiu din Europa
și nu numai, vor implica în proiecte cadre didactice tinere și vom recruta și
studenți, care rămân în România și au aptitudini de cercetare, pe care îi vom
atrage la „Carol Davila“:
– Îi încurajați pe tinerii interesați de cercetare
să vină la „Carol Davila“?
– Neîndoielnic. Le oferim mai mult decât
perspectiva unei diplome de absolvire care constituie un pașaport foarte bun
pentru practica medicinii în Europa. Poate că, în momentul de față, dat fiind
că sunt atâtea lucruri de rezolvat în țară, nu se va putea îndrepta imediat și
condiția medicului sau a cadrului didactic. Trebuie spus însă că o comunitate
modernă se sprijină pe trei piloni: educația, sănătatea și justiția. Astfel
poți progresa și poți obține performanțe. Vă spun cu optimism că resursa umană
este foarte bună, avem tineri inteligenți, doritori și capabili să se afirme.
Avem, și în domeniul medical, mici comunități sau chiar discipline care sunt
performante educațional, clinic și în cercetare. Identificăm, în universitate,
astfel de exemple în cercetare mai ales în preclinic, unde grupuri de la „Carol
Davila“ sunt implicate în proiecte alături de colegi din alte centre europene.
Cu ușile deschise
– Ce face universitatea pentru a stimula
acest tip de performanță?
– Universitatea deschide ușile, chiar din
perioada absolvirii și a licenței, celor mai buni studenți, pentru a intra la
studii doctorale. Din această postură, ei devin asistenți universitari pe
perioadă determinată, primesc un salariu care se adaugă bursei doctorale și
capătă un oarecare confort, care le permite dezvoltarea. Disciplinele care sunt
implicate în proiecte de cercetare reușesc să investească fondurile primite
pentru dotări tehnice în laboratoare, dar și pentru mobilități științifice la
congrese de profil. În plus, universitatea trimite cadrele didactice la
manifestări științifice în străinătate, mai ales în Europa, cu o singură
condiție: să susțină acolo lucrări științifice. Ne deosebim, în felul acesta,
de Ministerul Sănătății, care nu a reușit, în 27 de ani, să aloce fonduri
pentru educația personalului medical. Ne dorim performanță în sistemul medical,
dar aceasta nu se poate obține decât prin educație, prin supraspecializări,
prin stagii de perfecționare. Oricât ai fi de bun, nu te poți instrui doar la
tine acasă, trebuie să ai foarte clare în minte standardele din alte centre
performante, din aceeași specialitate și să preiei ce este bun.
– Universitatea are, în prezent,
parteneriate instituționale cu alte universități?
– Avem parteneriate instituționale cu 84 de
centre medicale de pe continent și din afara Europei. Este vorba de colaborări
educaționale, științifice și, pentru disciplinele clinice, profesionale. În
aceste cazuri, se adaugă și aspectele de îngrijire a pacienților, care nu se
pot separa de activitatea în specialitățile clinice. Dar educația nu este
suficientă pentru a fi un specialist bun, trebuie să ai și tehnologia care
să-ți permită progresul văzut în alte părți. Și avem clinici și spitale în care
a pătruns tehnologia modernă, unde resursa umană este bine instruită. Iar
meritul revine, în parte, și societăților europene de specialitate. Mi-e la
îndemână exemplul Asociației europene de urologie (EAU), care oferă anual burse
tinerilor urologi români, sub 35 de ani – în special cei care lucrează în
centrele universitare merg la stagii în Europa cu ajutorul EAU.
– La un moment dat, știu că una din
probleme era aceea a recunoașterii studiilor făcute în străinătate. Cum stau
lucrurile în prezent?
– Nu mai există astfel de probleme.
Studenților care pleacă la burse Erasmus li se recunosc toate stagiile și
pregătirile făcute în diverse discipline și sunt echivalate cu cele pe care
le-ar fi urmat în universitatea noastră. Și la noi vin studenți din
străinătate, prin programul Erasmus, și le sunt apoi recunoscute stagiile
efectuate în România. Să nu uităm și că societățile europene de specialitate
sunt preocupate de uniformizarea standardelor educaționale și de practică
medicală peste tot în Europa.
Transferul de inteligență
– Ce opțiuni au studenții străini care vor
să învețe medicina la București?
– Avem module de limba engleză la
facultățile de Medicină, de Medicină Dentară și de Farmacie.
– Dar sunt și doritori pentru aceste
module?
– Avem studenți din majoritatea țărilor
europene, care vin și se înscriu la modulele de limba engleză. În alte state
europene, un an la medicină poate să coste – pentru studenții care nu ocupă un
loc la buget – câteva zeci de mii de euro pe an. În România, costurile sunt de
șase mii de euro pe an, pregătirea se face după aceleași standarde, iar diploma
obținută aici este recunoscută oriunde în Europa.
– E o sabie cu două tăișuri. Se poate spune
că universitatea pe care o conduceți este una din „întreprinderile“ care
exportă cel mai bine din România.
– E adevărat și acest lucru ne bucură –
până la un punct. E o confirmare a valorii educației de la „Carol Davila“. Asta
face ca studenții să fie și mai atrași de universitatea noastră. Absolvenții
fac față fără probleme în țări ca Franța sau Germania. Acum, faptul că ei pot
pleca oricând din țară este o consecință a aderării țării noastre la Uniunea
Europeană și la principiul dreptului persoanei la liberă circulație. Nu pleacă
numai absolvenții de medicină, de altfel. Fluxurile sunt dinspre Europa Centrală
și de Est către Europa Occidentală și din Europa de Vest, mai ales din Marea
Britanie și Scandinavia, către America de Nord. E un transfer continuu de
inteligență și de competență. Din păcate, în România, mai avem multe de
îmbunătățit în ceea ce privește statutul medicului și condițiile de practică a
profesiei. Și în ceea ce privește procentele din PIB alocate sănătății, și în
dotarea spitalelor...
Manuale unice și asigurarea calității
– Una dintre inițiativele pe care le-ați
avut în anii trecuți a fost de creare a unor manuale unice pentru fiecare
specialitate, dat fiind că sunt numeroase discipline de același profil,
răspândite prin tot Bucureștiul. În ce stadiu sunteți?
– Nu am finalizat încă 100% acest proiect,
dar suntem pe drumul cel bun. De exemplu, de curând a fost publicat cursul de
cardiologie. Avem deja astfel de manuale la urologie, la chirurgie... Sunt mai
multe specialități care au finalizat cursurile unice, iar altele sunt pe cale
să le realizeze.
– Când credeți ca va fi finalizat acest
proiect?
– Cred că până la sfârșitul acestui mandat.
Este un imperativ pentru universitate și o obligație pentru cadrele didactice.
Altfel, ar însemna că nu ne respectăm fișa postului, ceea ce, până la urmă, nu
este compatibil cu poziția de cadru didactic la „Carol Davila“. Nu putem
funcționa sub anumite standarde. Acesta este și motivul pentru care am
înființat un post nou de prorector, consecutiv și de prodecani, care se ocupă
de strategia UMF „Carol Davila“ și de asigurarea și evaluarea calității
învățământului. Am ajuns la concluzia că nu este suficientă gloria trecutului,
este necesar ca și prezentul să fie tot mai activ și să ridicăm standardele.
Campusul și deciziile politice
– Unul din proiectele pe care le-ați
anunțat încă din mandatul trecut era acela de construire a unui campus nou
pentru universitate. În ce stadiu sunteți?
– Suntem într-un stadiu avansat, totul este
gândit și, practic, pregătit pentru punerea în practică a acestui plan.
Proiectul presupune însă implicarea guvernului sau a unei comunități locale,
pentru terenul pe care se va construi. Odată ce această decizie va fi luată, pe
terenul respectiv se va dezvolta proiectul campusului – deja prefigurat, de
altfel. Așteptăm deciziile politice care să ne permită punerea în practică a
proiectului. Suntem foarte aproape de acest moment, după ce am evaluat mai
multe posibilități. Dacă ar fi fost numai după noi, construcția campusului ar
fi trebuit să înceapă de câteva luni de zile.
– Credeți că studenții care au început
facultatea anul acesta vor vedea măcar campusul la absolvire?
– În campus nu vor fi doar spațiile de
învățământ preclinic ale celor patru facultăți, ci și, integral, Facultatea de
Medicină Dentară și Facultatea de Farmacie. Acestora li se vor adăuga un spital
universitar multidisciplinar și, desigur, cămine pentru studenții din anii
preclinici. Proiectarea acestui campus și termenii dați pentru execuție de
instituțiile cu care colaborăm prevăd patru ani din momentul în care va începe
efectiv construcția, cu condiția ca lucrurile să aibă cursivitate. Proiectul nu
este doar românesc, ci include mai multe instituții europene, și nu mă îndoiesc
că vor fi respectate termenele de punere în practică. Ținând cont de partenerii
și țările implicate în construcția acestui campus, sunt optimist că el va fi
realizat la termenul dat.
Universitate pentru secolul XXI
– Ce ar schimba noul campus față de
situația actuală?
– Lucrurile se vor schimba radical, asta e
sigur. Spațiile de învățământ pe care le avem în prezent au fost extrem de
atractive în perioada în care au fost construite clădirile. Pentru Facultatea
de Medicină, vorbim de sfârșitul secolului XIX și de începutul secolului XX.
Clădirea din Cotroceni a fost dată în funcțiune în 1903 și a fost concepută
pentru patru sute de studenți. Evident, clădirea, devenită deja monument
istoric, nu mai are cum să fie modernă: este mică, interioarele nu pot fi
modificate, laboratoarele nu pot fi mult schimbate. Este nevoie de spații de
învățământ mult mai mari, aduse la zi în ce privește circuitele și dotările
moderne ale laboratoarelor. Astfel vom putea și să satisfacem numărul mare de
cereri de învățământ primite de „Carol Davila“ din țară și din străinătate. În
plus, de la un an la altul, scad subvențiile acordate de Ministerul Educației,
ceea ce înseamnă că trebuie să creștem ponderea, în bugetul universității, a
veniturilor proprii. Acestea au două surse majore: proiecte de cercetare și
taxele de studiu. Cu cât vom avea o ofertă educațională mai bună, mai
atractivă, în spații moderne, cu atât va crește și interesul studenților din
străinătate. Noile spații trebuie să ofere nu doar condiții pentru învățământ,
ci și pentru agrement, biblioteci, baze sportive, cămine. Este vorba, în primul
rând, de supraviețuirea universității, dar și de creșterea standardelor și de
inserția în secolul XXI. Acum un secol, facultatea de medicină din București
era în prim-planul învățământului și practicii medicale din Europa. Doar
modernizându-ne putem reînvia trecutul prestigios.
Parametrii scientometrici sunt esențiali
– Ați menționat cercetarea ca o sursă de
finanțare a universității. În ce măsură s-a dezvoltat această activitate în
ultimii ani?
– S-a realizat o dezvoltare remarcabilă. În
primul rând, au apărut proiectele europene, al căror număr a crescut foarte
mult în acești ani. Apoi, a crescut și numărul de proiecte finanțate de
Ministerul Educației prin Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică.
Suntem pe o linie clar ascendentă, dar nu este destul.
– Și cum puteți crește în continuare?
– Trebuie să pretindem cadrelor didactice,
de la șefii de discipline la cei mai tineri asistenți pe perioadă determinată,
să se angajeze cât mai mult în cercetare. Evaluarea instituțiilor de învățământ
superior nu se face numai pe baza criteriilor de educație. Parametrii esențiali
sunt indicatorii scientometrici – cercetarea științifică și publicistica în
domeniu.
– Din câte știu, în prezent, aceste
criterii contează doar pentru promovare, nu există o presiune pe cadrele
didactice să publice și să fie implicate în proiecte de cercetare pentru a-și
păstra poziția pe care o ocupă.
– În momentul de față, și aceste standarde
sunt revizuite. Dar, pe lângă condițiile puse de universitate pentru promovare,
intervine și interesul propriu al fiecărui cadru didactic – dacă are un proiect
de cercetare, nu va câștiga doar notorietate științifică, dar și mai mulți
bani. Motivația este dublă.
Thoma Ionescu și George Emil Palade
– Eu mă gândeam și la sistemul american, în
care sunt câțiva universitari cu posturi permanente, iar celelalte posturi sunt
reînnoite periodic, în funcție de rezultate. Există posibilitatea de a
implementa un astfel de sistem în România?
– Îl gândim și îl evaluăm. Din păcate, în
momentul de față, dat fiind că avem contracte instituționale între Ministerul
Educației și Ministerul Sănătății, în ceea ce privește învățământul clinic,
suntem obligați să le respectăm. Apoi, depinde de forța universității ca o
parte din cadrele didactice să aibă contract pe perioadă nedeterminată și
altele pe perioadă determinată, pentru ca, după un număr de ani, dacă nu ai
îndeplinit niște criterii minimale, să lași locul cuiva mai competitiv. Este un
imperativ la care va trebui să gândim, nu am făcut-o încă, dar nu este departe.
În același timp, trebuie să vedem și ce înseamnă resursa umană din zilele
noastre, în România, în domeniul sănătății. Pierzând un număr important de
absolvenți, adesea dintre studenții foarte buni, implicit ne rămâne o bază de
selecție mai redusă. Fără îndoială că pierdem valori de la un an la altul. Este
și datoria noastră să creăm un cadru mai bun, mai atractiv pentru medici și
pentru cadrele didactice, să rămână să lucreze în România.
– Promoția de absolvenți de anul acesta a
primit numele lui Thoma Ionescu, iar noua generație de studenți înscriși anul
acesta va face parte din promoția „George Emil Palade“. Un nominalizat și un
câștigător de premiu Nobel pentru medicină. E vreun mesaj pe care doriți să îl
transmiteți astfel?
– În mod cert. Trebuie să oferim exemple.
Problema noastră este să le putem reproduce. Sigur, trăim vremuri grele, dar nu
putem spune nici că, atunci când profesorul Thoma Ionescu era în plină
activitate, totul era rezolvat în această țară și a beneficiat de tot ce era
mai bun. Erau dificultăți și atunci. Contează, până la urmă, inteligența și
dorința de a te angaja la ceva deosebit, forța de a munci, perseverența și
nădejdea că, la capătul unei perioade de ani sau chiar decenii, vor apărea
rezultate deosebite. Muncind în felul acesta, rezultă progresul.
Idei deja demonstrate
– Una dintre problemele mai vechi ale
universității era că multe din lucrările de doctorat reluau idei deja
demonstrate. Ce puteți face pentru a crește calitatea acestor cercetări
doctorale?
– S-a produs deja o schimbare de rigoare în
ce privește studiile doctorale, este clar că nu mai poate reprezenta o teză de
doctorat ceva ce a fost deja demonstrat, nu mai trebuie demonstrat încă o dată.
Avem instrumente noi, s-au dezvoltat ramuri ale medicinii care sunt extrem de
performante și care se cer explorate. Biologia celulară este un bun exemplu. La
fel, microbiologia, imunologia, imagistica, imunohistochimia și alte metode de
evaluare a unor procese biologice. Studiile de profil pot conduce la noi metode
de diagnostic, la tratamente mai elaborate. Aș spune că multidisciplinaritatea
și originalitatea în astfel de abordări sunt obligatorii. Nu mai putem merge la
o cercetare științifică aprofundată numai în cadrul unei specialități
restrânse.
– Veți găsi și mecanismele prin care
subiectele alese pentru tezele de doctorat să fie în ton cu știința
internațională?
– Suntem obligați să ne configurăm pentru a
fi compatibili cu tot ce este contemporan și modern. A rămâne în condițiile în
care am lucrat până acum douăzeci de ani ar însemna că nu înțelegem prezentul
și cu atât mai puțin viitorul.
– Mă gândesc și la modelul celor de la
Institutul Karolinska, unde tezele de doctorat sunt disponibile online, cine e
interesat le accesează și le poate comenta oricând.
– În prezent, s-a făcut un pas și la noi,
cu toate modificările apărute în ultimul timp la Ministerul Educației, cu noile
cerințe impuse de CNADTCU și cu modul de funcționare a școlii doctorale de la
„Carol Davila“. Conducătorul de doctorat încă are un cuvânt important de spus
asupra temei de cercetare. Elaborarea tezei și etapele de elaborare sunt sub
controlul școlii doctorale.
Clasamente academice
– Vă propuneți să ajungeți în top 500 al
universităților din întreaga lume?
– Suntem în top 500 european, pe locul al
cincilea între universitățile din România și pe primul loc între universitățile
de medicină și farmacie românești.
– Cunoscând criteriile pe baza cărora sunt
alcătuite aceste clasamente, cum evoluează UMF „Carol Davila“ de la un an la
altul?
– Cred că trebuie să muncim mai mult, să
fim mai competitivi și să creștem parametrii scientometrici. Acesta este
criteriul esențial pentru ierarhizarea universităților și nu ne dorim să
pierdem locuri. Nu e ușor să crești în aceste clasamente, dar e obligatoriu.
Însă trebuie spus și că suntem dependenți de două ministere – și nu la
Ministerul Educației sunt probleme. În domeniul sănătății, cu 25.000 de medici
plecați și cu alocările bugetare din PIB care sunt cele mai mici din Europa,
dezvoltarea și practica medicală de vârf nu pot veni decât din alocări
suplimentare de fonduri, din retehnologizarea sistemului și prin aducerea la zi
a resursei umane, în întregul ei, în toate spitalele din România. Media trebuie
să ajungă la nivelul mediei europene. Decidenții trebuie să pună în prim-plan
educația și sănătatea, ca să putem spera la un viitor mai bun.
.jpg)
