–
Chirurgia minim invazivă folosește foarte multă tehnologie pentru a aborda
diferite patologii. Instrumentele sunt asistate computerizat, calea de
pătrundere este realizată prin intermediul camerelor de luat vederi, care ne
oferă imagini din câmpul operator. Toate aceste echipamente presupun anumite
costuri. În România, există o preocupare continuă pentru ca pacienții noștri să
poată beneficia de chirurgie
endoscopică. În acest sens, Asociația Română de Chirurgie Endoscopică (ARCE),
care are 18 ani de existență, a militat pentru instruirea medicilor în vederea
folosirii acestor tehnici.
– Există, la momentul actual, specialiști care să efectueze aceste
intervenții?
–
Aș vrea să se înțeleagă că acest tip de chirurgie presupune dotare, dar și
expertiză. Suntem de fapt într-un proces continuu de dotare și de instruire. De
ce un proces continuu? Pentru că, pe de-o parte, echipamentele de înaltă
tehnologie pe care le foloseam acum zece ani nu mai sunt la fel de eficiente,
pe de altă parte pentru că medicii trebuie să învețe să folosească noile
tehnologii și să învețe să facă față provocărilor aduse de acestea. Din păcate,
la noi în țară posibilitățile de instruire sunt limitate, însă pe viitor,
specialiștii sper că vor avea șanse mai mari să se instruiască în secțiile în
care practică.
– Poate suporta sistemul public de sănătate costurile pe care le presupune
chirurgia robotică?
–
Chirurgia robotică este o variantă de chirurgie minim invazivă foarte avansată
din punct de vedere tehnologic, care are o destinație fixă: trebuie folosită în
cazurile foarte dificile. Tehnica robotică este destinată unor patologii grave,
neoplazice, unor situații anatomice complexe, acolo unde chirurgia
laparoscopică nu face față. Dacă există o alternativă pentru un rezultat
excepțional, din punct de vedere terapeutic, costurile rămân undeva pe un plan
secund. Pentru chirurgia robotică există anumite indicații clare, cum ar fi
cancerul de prostată, de rect, esofagian etc. Acestea sunt indicații precise,
pentru care s-a dovedit că există rezultate foarte bune. În timp însă s-a
dovedit că există o eficiență, chiar și din punct de vedere financiar, dar și
operațional, care apare ulterior unei intervenții de acest tip. Dacă pacientul
se vindecă mai repede și stă mai puțin în spital, poți trata, cu același număr
de paturi, mai mulți pacienți. Astfel am putea trata de două-trei ori mai mulți
pacienți, cu același număr de zile de spitalizare.
– Sunt pacienții care cer să se trateze în România cu ajutorul chirurgiei
robotice?
–
În primul rând, este necesară o educare a pacienților, care trebuie să ceară
tehnici moderne pentru soluționarea patologiilor de care suferă. În acest
moment se fac aceste intervenții chirurgicale și la noi în țară. Și vorbesc
inclusiv despre aplicarea de hipertermie intraperitoneală, atât pe cale
laparoscopică, cât și robotică. Din nefericire, numărul profesioniștilor care
pot realiza astfel de intervenții este limitat, și avem doar câteva centre care
au început să aplice aceste tehnici avansate. Nu poți să începi să faci astfel
de intervenții dacă nu ai dotarea necesară! Instituțiile s-au dotat cu
echipamente, însă a existat un decalaj între aplicarea acestor tehnologii și
investiția respectivă.
– Din punct de vedere educațional, care sunt avantajele chirurgiei
robotice?
–
Faptul că ecranele din sala de operație sunt văzute de zeci de medici, în
cadrul intervențiilor chirurgicale transmise în direct este un lucru
extraordinar. În chirurgia clasică, este extrem de greu pentru tinerii chirurgi
să înțeleagă care este obiectivul intervențiilor respective, dar și care sunt
etapele acestor proceduri. Scurtarea curbei de învățare, datorită tehnologiei videoasistate
și posibilitatea stocării imaginilor și transmiterii lor prin toate mijloacele
de difuzare în masă, reprezintă un progres fără precedent din punct de vedere
educațional. Din păcate, în timpul facultății, programele de dezvoltare a
aptitudinilor chirurgicale sunt limitate.
– Cât durează formarea în chirurgia robotică?
–
Formarea unui chirurg cu experiență este evaluată la 15 ani, ceea ce înseamnă
foarte mult. Există o preocupare permanentă să scurtăm acest interval de timp.
Tehnologia robotică poate scurta perioada de învățare la o treime comparativ cu
cea necesară chirurgiei laparoscopice. Aceasta din urmă presupune gesturi mai
dificile pentru care chirurgii trebuie să exerseze foarte mult. Chirurgia
robotică are gesturi intuitive, care sunt augmentate de această tehnologie, din
perspectiva unghiurilor de libertate de 540 de grade – ceea ce noi nu putem să
facem cu încheietura mâinii. Acestea sunt însoțite de o vedere tridimensională
de înaltă rezoluție.
– Cât de utile sunt simulatoarele în pregătirea unui chirurg?
–
Pregătirea pe simulatoare este o etapă obligatorie pentru un chirurg, iar toate
cursurile organizate au o etapă inițială de antrenament pe simulatoare.
Simulatoarele pot replica interiorul unui abdomen, de exemplu. Gradual, chirurgii
se antrenează în realizarea diferitelor gesturi, de disecție, sutură, care
ulterior vor fi replicate în cadrul antrenamentelor de simulare în realitate
virtuală, programul computerizat ne va oferi o condiție similară cu ceea ce se
găsește în sala de operație. În centrele din România, din București,
Cluj-Napoca și Timișoara, chirurgii au posibilitatea de a se antrena pe purcei
anesteziați, în laboratoare cu o dotare specială. Dacă nu folosim această
tehnologie pentru a crește speranța de viață și a îmbunătăți calitatea vieții,
atunci tot acest progres tehnologic nu are niciun rost.
– Când folosim chirurgia robotică în locul celei laparoscopice?
–
Chirurgia laparoscopică se folosește atunci când cazul nu este foarte avansat,
deci cam la 90% din intervenții. Chirurgia robotică ar trebui folosită pentru
cazurile grave, în patologiile complexe, atunci când intervenția trebuie făcută
în spații anatomice foarte înguste, acolo unde este extrem de greu de
intervenit. Pentru cancerul de prostată, de exemplu, spațiul de disecție este
de câțiva centimetri, iar din acest spațiu trebuie scos organul invadat de cancer. Însă trebuie
prezervate și toate structurile vasculare și mai ales neuronale, care sunt
responsabile de funcțiile sexuale. Orice derapaj milimetric în afara unor
planuri anatomice de disecție ar putea atrage dezavantajul sau compromisul
oncologic, sau chiar compromisul funcțional. Dacă intervenția poate avea
beneficii asupra calității vieții pacientului, partea financiară nu mai
contează – chiar dacă vorbim despre 10.000, 15.000, 20.000 de euro.
– Cum vedeți viitorul în chirurgia minim invazivă?
–
Fără discuții, tehnologia va pătrunde din ce în ce mai mult în chirurgie. Vom
beneficia de sisteme de disecție
electrică, sigilare vasculară sau de anastomozare – bineînțeles asistate
computerizat. Probabil vor apărea sisteme de vizualizare endolumenală, evaluare
în profunzime a țesuturilor și a traseelor limfoganglionare. În final, toate
aceste sisteme informatice ne vor ajuta să luăm deciziile cele mai corecte
pentru pacient. Nu mai sunt extrase organele în întregime – un uter fibromatos
va beneficia de miomectomie și nu de histerectomie. Depistarea precoce cu
ajutorul acestor tehnologii ne va oferi prilejul să îndepărtăm doar aria
bolnavă. În țări avansate din punct de vedere tehnologic se realizează
tratamente pentru cancer pe cale endoscopică, în mai bine de 50% din cazuri.
Conform mărturisirilor unui chirurg din Coreea, peste 50% dintre pacienții cu
cancer nu ajung la operație, pentru că ei sunt tratați endoscopic. Cu ajutorul
endoscopiei, în momentul de față, putem interveni în cazurile incipiente de
cancer.
– Al nouălea congres național al ARCE va avea loc luna
aceasta. Ce noutăți va aduce el?
–
În cadrul congresului vor avea loc discuții pe tema chirurgiei videoasistate –
tehnologii noi și terapii mai eficiente. Vor fi invitați reprezentanți de marcă
din întreaga lume, a căror experiență este semnificativă pentru diferite
patologii și domenii de activitate, în special în domeniul chirurgiei digestive,
a esofagului, stomacului, colonului, rectului, dar se va vorbi și despre
chirurgia robotică, endoscopică, endolumenală. Ne așteptăm la aproximativ 500
de participanți, deoarece congresul adună cu fiecare ediție un număr tot mai
mare de medici. Congresul se organizează din doi în doi ani. Participanții sunt
interesați să afle cât mai multe despre chirurgia minim invazivă. Scopul este
de a identifica premisele implementării pe scară largă a chirurgiei
laparoscopice în România. Bănuim că utilizarea chirurgiei laparoscopice este
undeva între 10 și 15%. Acest nivel este de trei–patru ori mai scăzut,
comparativ cu alte țări.
.jpg)
