Newsflash
Interviuri

Cercul vicios din terapia intensivă

de Dan Dumitru MIHALACHE - mai 16 2016
Cercul vicios din terapia intensivă

Anestezia românească se confruntă, de ceva vreme, cu un deficit major de specialiști, fapt ce pune mari probleme sistemului sanitar din țara noastră. Am discutat despre acest aspect și despre cum este văzută anestezia românească la nivel european cu prof. dr. Gabriel M. Gurman, din Israel, un profesionist recunoscut internațional, colaborator permanent al ziarului „Viața medicală“ și membru activ al Societății europene de anestezie și terapie intensivă.

 

 

 

     – Vizitați foarte des România, aveți mulți cunoscuți în anestezia românească. Cum este percepută aceasta în Europa?
     – Anestezia românească a fost recunoscută, după Revoluție, de forurile europene de anestezie. Astfel, un număr însemnat de anesteziști români au fost cooptați în activitatea științifică și organizatorică europeană și mondială. Din fericire, anestezia românească a reușit să-și păstreze cele două domenii, care sunt în permanență „atacate“ de alte specialități medicale: terapia intensivă și tratamentul durerii. În multe țări ale lumii, precum SUA sau Israel, terapia intensivă a devenit o terapie separată de anestezie, dar după părerea mea, această separare este una artificială, pentru că Terapia intensivă face parte integral din Anestezie. La fel, tratamentul durerii. În ultimii ani au apărut încercări de a transforma tratamentul durerii în ceea ce se numește Medicina durerii – o subspecialitate sau o supraspecialitate la care pot lua parte specialiști din alte domenii medicale: Neurologie, Medicină de familie ș.a. În România, în ultimii ani s-a produs o minirevoluție în materie de echipament în sala de operație și în Terapia intensivă, însă nu toate spitalele românești sunt suficient de bine echipate. Dotarea cu echipamente și medicamente este cel puțin la fel de importantă ca pregătirea unui medic anestezist în rezidență și în specialitate.
     – Dacă tot ați adus vorba despre pregătirea medicilor, știu că dv. ați derulat niște programe de formare la care au participat mulți medici români. Cum vi s-au părut medicii români, din acest punct de vedere?
     – Cred că învățământul de Anestezie este foarte bun, astăzi, în România. În anul 1992, eu am început un program, să-i zicem de formare, dar era unul de vizită ghidată, la Spitalul Universitar Soroka din Beer Sheva, Israel, unde aduceam grupe de câte patru medici din diverse țări în fiecare an,  pe perioade de la o lună la șase luni. Cei selecționați, nu doar din România, erau tineri medici specialiști care aveau toate cunoștințele necesare și toată îndemânarea tehnică pentru a efectua tehnicile de anestezie, însă nu știau cum se face anestezie peste hotare.  Aici au văzut cum se practică o anestezie modernă, cum se monitorizează un pacient, cum se obține securitatea pacientului ș.a.m.d. Pe măsură ce treceau anii, cerințele participanților erau din ce în ce mai specifice: cei care au venit mai târziu la acest program știau deja o mulțime de lucruri pe care noi le făceam și doreau să vadă alte lucruri pe care nu le văzuseră încă în România. Era clar că se producea un reviriment, o evoluție pozitivă a meseriei, lucru pe care l-am constatat și în frecventele mele vizite în România.
     – Între timp, programul s-a întrerupt. De ce?
     – Inițial, programul a fost subvenționat de Federația mondială de anestezie, căreia, ulte­rior, i s-a alăturat Societatea europeană de anestezie. La un moment dat, Societatea Română de Anestezie și Terapie Intensivă (SRATI) a întrerupt acest program, din motive pe care nu le cunosc. Ceea ce vreau să amintesc totuși este că, ceva mai târziu, în primul deceniu al acestui mileniu, România a trimis patru participanți la o altă școală pe care am înființat-o – Școala internațională de instructori de anestezie –, în care noi nu i-am învățat pe așa-zișii studenți cum să facă anestezie, ci cum să-i învețe pe alții acest lucru. Am creat cadre de instructori în anestezie. România a participat cu patru medici la această școală. În total, au fost zece țări europene care au trimis 60 de medici. Eu sunt mulțumit că am reușit să ofer această șansă nu numai anesteziștilor români, ci și celor moldoveni – au fost 36 de anesteziști moldoveni la programul de la Beer Sheva și patru la Școala internațională de instructori de anestezie.
     – România se confruntă cu o criză acută de specialiști în ATI. Și Israelul a trecut printr-o asemenea etapă. Cum s-a reușit rezolvarea acolo?
     – Lucrurile sunt foarte clare: medicul trebuie să se găsească în prima linie de salarizare peste tot în lume. Eu nu vreau să fac apologia meseriei, dar medicul are, în afară de nevoile de bază (hrană, îmbrăcăminte și locuință), și nevoi legate de activitatea lui profesională și spirituală. Medicul român nu este plătit așa cum trebuie. Există o prăpastie între modul în care se dedică anestezistul român meseriei sale și felul cum este gratificat, compensat sau recompensat în România, ceea ce face ca atâția medici să părăsească țara. În urmă cu 25–30 de ani am observat și eu acest fenomen în Israel, care a încetat însă în anii ʼ90, când Guvernul a înțeles că nu poate să-și păstreze forța de muncă dacă nu oferă medicului israelian condiții de trai decente. Acesta ar fi un aspect. Un alt aspect ar fi legat de dotare. La acest moment, există un minimum de echipament și medicamente stabilit de organizațiile internaționale de anestezie, fără de care la nivel județean sau de spital orășenesc, activitatea de anestezie și terapie intensivă nu poate să aibă loc. Din câte știu eu și din ce am reușit să aflu de la colegii mei anesteziști români, România încă nu a reușit să rezolve această problemă. Lipsa de dotare face ca medicul anestezist român să fie supus și pericolului malpraxisului și în felul acesta stresul profesional este foarte accentuat.
     – Mai devreme acceptați că dotarea, în România, s-a îmbunătățit.
     – Da, România e pe calea cea bună din punctul acesta de vedere, însă, după părerea mea, ritmul este destul de lent. De fapt, este vorba de un cerc vicios: din moment ce nu există cadre, nu se oferă echipament și pentru că nu se oferă echipament, nu există cadre. Lucrurile sunt legate unul de altul. România face parte din Comunitatea Europeană și ar avea de la cine să ia exemplu. Însă pentru a ajunge la nivelul Europei Occidentale, este nevoie de foarte mult timp și de foarte mulți bani, pentru că România a plecat cu handicap după Revoluție. Ar putea urma exemplul Israelului, pentru că această țară se află la jumătatea distanței între Occident și țări mai puțin dezvoltate. Noi suntem aproape, ca nivel, de medicina occidentală, însă mai eficienți din punctul de vedere a organizării sanitare. În Israel, de exemplu, există cam 30, 35 de spitale în total, la o populație de peste opt milioane de locuitori. În România știu că există probleme legate de climă (inundații, zăpezi) care fac din accesul la medicina de urgență o problemă foarte importantă. Dar în loc să finanțezi un spital subdezvoltat, mai bine investești într-un elicopter care poate transporta imediat pacientul într-un spital mai îndepărtat. Însă părerea mea este doar a unui vizitator care vine de câteva ori pe an în România, vorbește limba și are ocazia să se întâlnească cu oameni și să afle lucruri.
     – În perioada 11–14 mai va avea loc la Sinaia ediția cu numărul 42 a congresului SRATI, unde știu că sunteți un participant constant și activ. Ce se va discuta anul acesta la congres?
     – Congresul a devenit deja o tradiție în activitatea SRATI, care colaborează permanent cu multe societăți străine de anestezie, printre care cea franceză, moldoveană și bineînțeles, Societatea israeliană de anestezie și terapie intensivă. De data aceasta, numărul conferențiarilor din străinătate care vor participa la congres se apropie de 40, din 16 țări din Europa și SUA. Vreau să amintesc prezența întregului board al Societății europene de anestezie, care de asemenea a devenit o tradiție. La Sinaia are loc, în fiecare an, una din întâlnirile periodice ale boardului de conducere al Societății europene de anestezie. La această ediție a congresului se acordă o atenție deosebită pregătirii rezidenților, printr-un workshop de căi respiratorii și de ventilație mecanică și altul de ecocardiografia transesofagiană. În plus, anul acesta va avea loc o sesiune foarte interesantă, în care experții din străinătate și din România vor răspunde întrebărilor rezidenților legate de programele de rezidențiat.
     – Care vor fi principalele subiecte discutate la congres?
     – Aș aminti două subiecte foarte importante, care astăzi sunt, aș zice, pe primul plan în anestezie: pacientul obez și anestezia obstetricală. Anestezia și terapia intensivă la pacientul obez creează, realmente, probleme medicului anestezist. Dr. Daniela Godoroja din București este astăzi unul din experții europeni în materie de anestezie la pacientului obez și va prezenta câteva lucrări legate de acest subiect. Apoi, în anestezia obstetricală, întotdeauna a existat un interes deosebit din două motive. În primul rând este vorba de două vieți sănătoase. Al doilea motiv este că astăzi participarea anestezistului la procesul de naștere este complex. Un minisimpozion organizat de doi medici israelieni se referă la medicina de dezastru. Din păcate, Israelul are nevoie de experți în acest domeniu din cauza situației geopolitice în care se află. Va fi organizată, de asemenea, la inițiativa mea, o discuție legată de malpraxis în anestezie, la care voi participa alături de prof. dr. Leonard Azamfirei, rectorul UMF din Tg. Mureș, și prof. dr. Sanda Copotoiu, șefa Secției de ATI a Spitalului Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe