Dr. Elena Tănase practică medicina generală și de familie la Moinești din 1991. A ales
medicina de familie pentru că nu voia să aleagă: ar fi vrut să practice în
același timp toate specialitățile și să trateze toate felurile de pacienți.
– De ce medicină de familie și nu altceva?
– A venit Revoluția, am terminat stagiatura, m-am căsătorit, am
venit după soț în zona Bacăului și am lucrat mai întâi într-o comună de lângă
Moinești. Am stat acolo 13 luni și am venit în oraș, la început medic de
întreprindere, după care au apărut casele de asigurări și bineînțeles că am
devenit medic de familie. Așa a fost de când mă știu, asta voiam: câte un pic
din fiecare specialitate. Nu e o specialitate grea sufletește, cum este
oncologia. Vezi o femeie gravidă care e fericită că e însărcinată, vezi un
copil care, chiar dacă e bolnav, este vesel și îți dă energie, vezi un bătrân
care, săracul, e mai optimist sau, din contră, mai trist. Poți să tragi și
niște concluzii, poți să-i ajuți.
– La 2.800 de pacienți, cât de mare e volumul de muncă? Cum
îl resimțiți?
– Acum e mai greu din cauza cardului. Când lucram pe SIUI fără
card, mergea mai repede. Acum, pentru rețetă, dacă merge programul, durează un
sfert de oră pe pacient. Dacă nu, trebuie să dai restart la calculator, să
aștepți. Ce am înțeles eu din programul acesta este că trebuie să-mi cultiv
răbdarea. Nu o aveam și, cu cardul în special, caut să nu mă enervez. Consumă
mult timp atunci când nu merge. Și uneori e stresant, când urlă copiii după
uși, când bătrânii nu mai au răbdare, când gravida spune că ea e gravidă și are
prioritate, se transmite din agitația lor. Asta e situația, cred că trebuie să
ne obișnuim ca să putem să facem față. Eu sunt pe SIUI, colegii au trecut pe
alte programe, care merg mai repede, au alte avantaje. Dar nu mi-am luat, am
soțul care e informatician și apelez la serviciile lui. Deci eu n-am nevoie să
îmi iau un program, am să lucrez cu cel actual, sperând că o să se
perfecționeze și, când e nevoie de un specialist, îl chem și îmi rezolvă el.
– Cum stați cu dotările la dispensar? Aveți tot ce vă
trebuie?
– Da, pentru un cabinet de medicină de familie, am tot ce îmi
trebuie. Am avut șansa să locuim într-un bloc făcut de la început cu cabinet medical
la parter și l-am cumpărat, când s-a dat o ordonanță că se poate vinde spațiul.
L-am aranjat și e foarte bine că nu suntem fugăriți. Eu nu sunt cu o colegă,
cum sunt alții, la schimb, la tură, s-a făcut 13,30, te-ai ridicat și ai
plecat, chit că n-ai terminat pacienții. La noi e mai bine, nu suntem presați.
Locuiesc la șapte minute distanță, Moineștiul e micuț. Ieși din cabinet, ajungi
în piață, treci prin fața primăriei, ajungi acasă. Pot să ajung pe jos la
serviciu și e cel mai bun mijloc de transport în ultima perioadă: avantajul că
e orașul mic.
– S-a vorbit mult în ultima perioadă despre felul în care
sunt plătiți medicii români. Cum se vede situația de la Moinești?
– Mă depășește. Cine se ocupă știe cum să împartă banii să
ajungă la toată lumea. Normal ar fi să fie plătiți mai bine medicii din spital,
răspunderea, în cazul lor, este mult mai mare. Eu consider normal ca medicii
din spital să fie răsplătiți cât mai mult, să nu se gândească la problemele
financiare în loc să se gândească la sănătatea pacientului pe care-l au în
față. Eu personal reușesc să mă descurc. Oricum mult mai bine decât era
înainte. Cel puțin deocamdată. Mă refer, de exemplu, când lucram la dispensarul
de la țară. Acum este o sumă care se acordă în funcție de numărul de pacienți,
în funcție de serviciile prestate. Bine, eu n-am nici copii, ca să mă strângă
de gât. Iar la cabinet am tot ce-mi trebuie, că mi-am făcut treptat. Nu mi-am
făcut acasă și mi-am făcut aici, că trebuia să-mi fac. Și mi-am luat tot ce a
trebuit ca să am un cabinet frumos și dotat, când vine pacientul să se simtă
bine.
– Totuși, ca medic într-un oraș de provincie, de ce
dificultăți vă loviți?
– Adevărul e că este mai greu să ajungi la un curs. Dar ajungem,
ne străduim, câte două-trei colege mergem la Bacău, mai e câte un curs. Au mai
fost și online cursuri și ne-am bucurat foarte tare. Dacă tot a apărut tehnica
asta, beneficiem și noi de ea. Mai sunt și reprezentanții medicali care vin și
ne mai aduc informații și sunt foarte utili, mai utili decât cei care ne dau
telefoane și ne spun că a apărut un medicament. Ei, săracii, își fac datoria și
vorbesc la telefon, dar noi în momentul ăla ori suntem cu pacientul, ori suntem
atenți la altceva, nu auzim și nu reținem informațiile respective. E mult mai
util să vină la cabinet, să îți prezinte informațiile, să îți împărtășească și
din experiența celorlalți medici care au folosit produsul respectiv și asta îți
dă încredere, ca să poți să actualizezi tratamentele, conform ghidurilor și
după competența fiecăruia. Dacă nu avem, recomandăm: „Domn’e, du-te acolo, că
îți găsești matale rezolvarea și ăla îți dă tratamentul de care ai nevoie“. Nu
doar în medicina alopată găsim soluțiile. Cred că pentru sănătate trebuie să
facem orice și, în ultima vreme, mi-a fost atrasă atenția de medicina
alternativă.
– Integrați terapiile alternative în ceea ce faceți?
– Cum să nu?! Absolut. Trebuie să apelăm la toate resursele.
Poate ajuta mult și un ceai recomandat și luat corect – ceaiurile nu se iau
așa, am băut un ceai și‑aștept să mă vindec sau îl beau până mor, fiecare are
dichisul lui, cum ar veni. De homeopatie nu mă ocup eu, dar sunt medici foarte
buni și, la anumiți pacienți, când văd că nu merg pe medicina alopată, recomand
să meargă și la un medic homeopat. S-au rezolvat cazuri așa și mă bucur că am
avut inspirația să-i spun unui pacient să meargă și-acolo pentru anumite
afecțiuni și s-a rezolvat. Noi cam asta facem, ca medici de familie: în
momentul în care nu se rezolvă sau când omul nu știe exact ce vrea să facă, căutăm
varianta cea mai bună pentru el. Ca și cum am fi noi în situația lor.
– Vorbeați mai devreme de importanța respectării ghidurilor
și a folosirii schemelor actuale de tratament. Cum se împacă, totuși, aceste
terapii cu medicina de familie?
– Terapiile alternative nu le folosesc eu direct, pentru că n-am
competența, dar cred că sunt de cunoscut. Trebuie văzut dacă o anumită terapie
ar fi indicată în anumite situații. Medicina alternativă și cea clasică nu se
bat, se respectă reciproc. Fiecare boală are leacul ei, are doctorul ei. Spunea
cineva că pe spatele fiecărui pacient este trecut numele doctorului care-l
vindecă.
.jpg)
