– Cum au evoluat lucrurile de la Conferința națională Alzheimer de anul trecut? Au fost găsite soluții pentru problemele dezbătute acum un an?
– S-a discutat atunci despre îngrijirea bolnavilor pe termen lung. Atrăgeam atenția asupra criteriilor de care o familie trebuie să țină cont în evaluarea unor instituții spre care își îndreaptă o rudă – ce servicii va primi, dacă unitatea este acreditată etc. Acum, se pare că nivelul de informare al populației a crescut, oamenii sunt mult mai orientați. De asemenea, se pare că și instituțiile fac un efort în a prezenta mult mai transparent serviciile pe care le oferă. Din punct de vedere legislativ, au fost stabilite termene și responsabilități mult mai clare în ceea ce privește acreditarea acestor instituții. Alt lucru bun este un ordin al ministrului sănătății care prevede din acest an calificarea profesională a asistentelor medicale în psihiatrie și obținerea unei competențe în acest domeniu. Pe lângă cei trei ani de formare, va fi adăugat un an de formare în psihiatrie, cu un curriculum amănunțit, în cadrul căruia psihogeriatria ocupă un loc important. Din acest an sunt programate primele grupe de curs, care vor cuprinde deocamdată Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia”, Spitalul de Psihiatrie Voila și Institutul de Psihiatrie „Socola” Iași. Va fi un proces continuu, iar obiectivul este ca tot personalul medical care lucrează în instituții de psihiatrie să aibă calificare în domeniu. Bineînțeles, acest lucru va contribui la creșterea calității îngrijirii medicale. Deocamdată nu se pune problema extinderii acestor cursuri și programe de formare pentru personalul care lucrează în căminele în care există pacienți cu demență sau persoane vârstnice cu tulburări psihice, dar acesta cred că este un pas care va fi făcut ulterior. Casa Națională de Asigurări de Sănătate va trebui ca pe viitor să deconteze serviciile de nursing și pe cele medicale realizate de personalul calificat. Nivelul de calificare al personalului va crește mult calitatea actului medical.
– În 2014, Societatea Română Alzheimer împreună cu Alianța Națională Alzheimer au lansat Strategia și Planul național de acțiuni pe perioada 2014-2020. Cum au evoluat lucrurile în cadrul acestui plan?
– Planul național nu a fost adoptat, nici măcar luat în discuție. Din acest motiv, revenim la cadrul normativ existent. Strategia de sănătate nu permite încă adoptarea acestuia. Se sprijină dezvoltarea medicinei comunitare și au loc tot felul de intervenții, dar deocamdată este dificilă aplicarea acestuia. Însă a fost definitivată aproape în totalitate legea asistenței medicale comunitare. Anumite aspecte au început să fie preluate și aplicate. Este un pas înainte faptul că în comunități, în funcție de posibilitățile și interesul autorităților locale, consiliul local poate angaja un asistent medical comunitar și un mediator. Aceștia pot realiza screeningul, depistând astfel persoanele aflate la risc și pe cele care au deja demență, și pot facilita toate demersurile pentru obținerea drepturilor acestor persoane. De exemplu, pentru persoanele cu demență – dreptul de a fi încadrat în gradele de handicap unu sau doi, ori dreptul la un însoțitor personal. Mai departe, legătura acestui personal cu echipele medicale de specialitate, care pot pune un diagnostic precoce, urmează a se realiza. Această etapă este dependentă de modificarea legii de sănătate mintală, care să permită acest lucru. Deocamdată, legea sănătății mintale are norme doar pentru activitatea din spital și nu au fost elaborate norme pentru activitatea în comunitate. Un alt aspect important despre care se discută sunt registrele naționale pentru diferite boli. Nu știm câte persoane cu demență, schizofrenie sau depresie există în acest moment în România și se pare că Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie împreună cu Societatea de Neurologie din România se vor ocupa de realizarea registrului pentru demență. Acestea sunt încă planuri, dar sunt pe agenda de lucru a oficialilor.
– Există probleme privind accesul la tratament al bolnavilor diagnosticați cu demență?
– Nu există probleme de acces la tratamentul medicamentos. Trebuie, poate, accelerat procesul de diagnosticare încă din stadiile incipiente, care să permită psihoeducația și intervenția în familie. Rămâne, desigur, aceeași problemă: diagnosticul precoce. Eu cred că, dacă asistentele comunitare își vor cunoaște foarte bine meseria, vor depista foarte multe cazuri pe care să le îndrepte apoi spre evaluare de specialitate.
– În ultimii ani, România a înregistrat o creștere epidemică a diabetului zaharat. Reprezintă acesta un factor de risc pentru demență?
– Sunt multe preocupări legate de acest domeniu. În etiopatogenia demenței Alzheimer este discutat foarte mult rolul insulinei. Este un domeniu de cercetare fundamentală în dezvoltare, dar este demonstrat faptul că un tratament corect al diabetului zaharat previne formarea plăcilor de amiloid și apariția acestei boli la persoanele cu diabet zaharat pentru opt-zece ani. Contează foarte mult corectitudinea tratamentului și menținerea glicemiei la niveluri adecvate, chiar dacă diabetul zaharat nu este avansat. Aceste două condiții reprezintă factori importanți de prevenție a demenței în diabetul zaharat.
– Ce pregătiți anul acesta în cadrul conferinței?
– Conferința se adresează atât profesioniștilor din domeniul medical – psihologi, medici psihiatri, neurologi, geriatri, medici de familie –, cât și asistenților medicali și celor sociali. În cadrul conferinței de anul acesta vor avea loc workshopuri și ateliere adresate și publicului larg – pacienților cu demență și familiilor acestora. La fel ca în alți ani, există și cursuri de neuroimagistică adresate tinerilor specialiști și medicilor rezidenți psihiatri și nu numai. Va avea loc și un curs de neuropsihologie adresat psihologilor și medicilor, iar anul acesta tema este foarte interesantă: demența neurodegenerativă frontotemporală, considerată o patologie rară, care prezintă o serie de particularități simptomatologice și de diagnostic. În realitate, această patologie nu este chiar atât de rară, dar diagnosticul este unul mai dificil. În acest sens, prof. dr. Ovidiu Băjenaru va susține o prezentare despre aceste degenerescențe lobare frontotemporale, tocmai pentru a stabili elementele esențiale pentru diagnosticul acestor patologii. Societatea de Neurologie din România este parteneră în organizarea conferinței noastre și împreună cu membrii acesteia am stabilit să acordăm atenție și acestui subiect. Nou este și faptul că va fi organizat un curs special pentru studenți, care are ca temă abordarea persoanelor vârstnice cu tulburări psihice, în special cu demență. Acesta are ca scop deprinderea abilităților de recunoaștere a stadiilor incipiente și a semnelor discrete în cadrul practicii lor din timpul facultății în cadrul stagiilor de chirurgie, ortopedie, medicină internă etc. Ideea acestui curs a pornit de la următoarea situație: pacienții se internează pentru diverse patologii, iar comorbiditățile psihice sau demențele la debut trec de multe ori neobservate. De asemenea, un alt curs important este cel dedicat asistentelor medicale din psihiatrie, care va aborda următoarele subiecte: abilități de comunicare, particularități în abordarea vârstnicilor, capacități de recunoaștere a semnelor precoce și de comportament adecvat în situații de criză, de tulburări comportamentale pe care le poate ridica îngrijirea acestor tipuri de boli. Un alt workshop interesant, care se adresează și publicului larg, este cel despre aspectul arhitectural și necesitățile de amenajare a mediului, atât pentru diferite instituții, cât și pentru domiciliul persoanelor cu tulburări psihiatrice. În prima zi organizăm un simpozion care va avea ca temă îngrijirea pe termen lung a bolnavilor cu boli psihiatrice. Vor fi prezenți reprezentanți din mai multe țări: Israel, Italia, Grecia. Vor fi prezenți: Luigi Paccosi (Florența), Costis Prouskas (Atena), Kounti Zafeiropoulou Foteini (Londra). Se va discuta despre tipuri comunitare și instituționale de asistență medicală de lungă durată. Îl consider un subiect important, pentru că astfel de servicii lipsesc din țara noastră.
– Cum poate fi rezolvată problema serviciilor de îngrijire pe termen lung a bolnavilor cu demență?
– Îngrijirea trebuie centrată pe persoană, și nu pe serviciile oferite, așa cum este concepută acum, care să îmbine tratamentul medical cu tratamentul suportiv psihologic și social. În plus, se pune veșnica problemă a finanțărilor integrate. În cadrul conferinței de anul acesta, vom aborda și probleme legislative, cum ar fi cadrul legislativ actual. Vom căuta soluții și propuneri pentru a reuși să integrăm serviciile de îngrijire pe termen lung a bolnavilor cu demență și nu numai. A fost ales acest subiect de dezbatere deoarece cadrul legislativ reprezintă principalul obstacol în dezvoltarea rețelei de îngrijiri. Se fac eforturi în acest moment pentru armonizarea legilor de sănătate mintală.