Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Anestezie generală sau rahianestezie?

Viața Medicală
Diana MĂRCULESCU vineri, 15 decembrie 2017

     Dr. Alexandra Ana Mihăilescu este medic rezident ultimul an la anestezie și terapie intensivă la Spitalul Universitar de Urgență Elias București. Începând cu februarie 2018, va ocupa un post de medic specialist anestezie și terapie intensivă la Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie „Foișor” București.

 

 

     – Ce v-a făcut să alegeți această specialiatite?
     – Încă din anii trei-patru de facultate mi-a plăcut această specialitate. Nu știu exact ce m-a determinat să o aleg. Inițial am fost atrasă de chirurgie, dar conceptul femeie-chirurgie încă este în probe în România, din punctul meu de vedere. Așa că am ales ceva aproape de chirurgie.
     – Ce fel de pacienți ajung la dvs.? Vin doar cazurile foarte grave?
     – Vizavi de terapie da, ajung cazurile cele mai grave, adică pacienți care fără aparate și medicamente care să-i susțină funcțiile vitale nu pot trece peste bolile pe care le au. Pe partea de anestezie, vin orice fel de pacienți. Anesteziem pacienți pentru operații elective, dar și pentru operații în urgență. La ultimele, 90% din pacienți ajung în stare gravă, cu probleme majore dar fără medicamente pe termen lung. Aici, anestezia este mai riscantă, dar la fel de necesară.
     – Pentru cazurile grave, care vă depășesc, cum procedați?
     – În medicină există întotdeauna cazuri care te depășesc. Nu ai cum să știi totul, nu ai cum să le faci pe toate. Mai ales în anestezie și terapie intensivă, cel puțin rezident fiind, există mereu cazuri care te depășesc. Pentru a le rezolva, cea mai bună soluție este să colaborezi cu ceilalți medici și să încerci să găsești soluția cea mai bună pentru pacient, chiar dacă este un proces consumator de timp.
     – Vi s-a întâmplat până acum să fiți recomandată de pacienți? Dar de alți medici?
     – Nu. La specialitatea noastră, nu au loc recomandări. Pentru că pacienții se duc să fie operați de anumiți chirurgi despre care aud că sunt buni, nu prea se întâmplă să vină la operație special pentru un anestezist. În viziunea pacienților, anesteziștii sunt relevanți doar pe moment, chirurgii fiind cei de care depinde rezultatul final.
     – Cum este colaborarea cu ceilalți medici din specialitatea dvs.? Dar din alte specialități?
     – Cred că depinde de specialitate și de spitale. Cel mai important este că specialitatea mea are cea mai mare nevoie de colaborarea cu ceilalți medici. În general noi, în terapie, nu internăm un pacient din ambulatoriu, ci preluăm pacienții de la alți colegi. De exemplu, în cazul unui pacient care a făcut un infarct și ajunge la mine în stare foarte gravă, este absolut necesară colaborarea cu medicul său curant, pentru că pacientul nu este al meu, ci al lui. Pe anestezie la fel, preluăm pacienții altor medici. În general, avem o colaborare bună, dar au mai existat și momente mai dificile.
     – Vi s-a întâmplat până acum să colaborați și cu medici din alte spitale?
     Până acum nu am avut foarte multe colaborări de acest gen. Transferul interspitalicesc se realizează cu greu în România, unde spitalele sunt foarte aglomerate. În schimb, dacă am avut nevoie de consulturi de specialitate care nu există în Elias, am colaborat foarte bine cu medicii din alte spitale.
     – Există pacienți care vin să vă roage să le faceți anestezii generale în loc de locale?
      Da, foarte mulți. Majoritatea vor anestezie generală, dar după ce începi să discuți cu ei și să le explici ce complicații sunt vizavi de anestezia generală, o mare parte înțelege și renunță la idee. Ei de obicei citesc pe internet și sunt foarte speriați de ideea de rahianestezie și de faptul că vor fi anesteziați „cu un ac în spate”.
     –  Ce probleme întâmpinați în desfășurarea activității dumnea­voastră?
     – De cele mai multe ori, principala problemă este numărul prea mic de paturi. Este nevoie de mai multe, pentru că numărul cazurilor pe care le îngrijim este mult mai mare decât capacitatea pe care o avem în spital. De cele mai multe ori, noi intrăm de gardă cu maximum un pat liber. Este foarte greu, pentru că cei din provincie ne trimit pacienți aproape zilnic. Dar și noi avem pacienții noștri din spital, care se pot decompensa în orice moment.
     – Din primăvară veți fi medic specialist la Spitalul „Foișor”. Care sunt particularitățile anestezice la pacienții cu afecțiuni ortopedice?
     – În primul rând, majoritatea pacienților cu afecțiuni ortopedice sunt vârstnici. Sunt fie fracturi care vin în urgență, fie proteze. Majoritatea pacienților fiind vârstnici, automat au și probleme cardiace, probleme respiratorii, și diverse patologii asociate. Avem însă și pacienți tineri,  sportivi sau pacienți cu malformații.
     – Cât de des folosiți cateterizarea peridurală la acești pacienți?
     – Destul de des. Adică vizavi de anestezie în alte domenii, cred că este pe locul doi. În general, cel mai des se folosește în obstetrică, iar ulterior în ortopedie, pentru că este din aceeași clasă cu rahianestezia, foarte des folosită la pacienții ortopedici.
     – Cât de des folosiți tratamentul cu opioide pentru pacienții cu fracturi? Cum preveniți toleranța la opioide la acești pacienți?
     – Folosesc opioide la acest tip de pacienți destul de des, pentru că fracturile sunt dureroase. În ceea ce privește toleranța, în primul rând nu le dăm pe termen îndelungat, pentru că asta ar fi o problemă. În principiu, dăm opioide în prima zi postoperator și cel târziu a doua zi, după care începem cu medicamente mai ușoare.
     – Se întâmplă des să apară complicații septice la pacienții cu fracturi?
     – Nu se întâmplă deloc des. Putem să ne așteptăm să se întâmple des la pacienții cu fracturi deschise sau la pacienții cu fracturi care au stat imobilizați mai mult timp sau la vârstnici. Dar în rest nu, pentru că o fractură se rezolvă în general într-un mod aseptic, astfel că nu au de ce să apară astfel de complicații.
     – Cât de mult costă îngrijirea unui pacient în terapie intensivă?
     – Depinde de pacient. În general, costurile de îngrijire a pacienților în terapie intensivă sunt foarte mari, pentru că noi trebuie să facem orice pentru a le menține funcțiile vitale – de la respirație până la circulație și funcție renală. Procedurile sunt foarte scumpe.
     – Ce vă determină să practicați medicina în România? Dacă s-ar ivi ocazia, ați pleca în altă țară?
     – Eu tot timpul am fost atașată de România, dar probabil că primul motiv care mă ține aici este familia. Cât despre plecatul în afară, poate că aș pleca, dar doar pentru o pregătire suplimentară, adică maximum șase luni. În rest, nu.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC