Newsflash
Interviuri

Anatomopatologul, mai mult decât un nume în spatele unei parafe

de Florentina Ionescu - apr. 29 2022
Anatomopatologul, mai mult decât un nume în spatele unei parafe

În ultimii ani, anatomopatologii au ieșit la lumină, afirmă Claudiu Mirescu, medic specialist Anatomie Patologică. Aceștia au început să comunice mai mult cu clinicienii și chiar direct cu pacienţii.

dr claudiu mirescu
Dr. Claudiu Mirescu

 

Carte de vizită:

  • Doctor în biologie
  • Absolvent al Universităţii de Medicină și Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca
  •  Absolvent al Facultăţii de Biologie și Geologie din cadrul Universităţii Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
  • Colaborator al unor reţele naţionale și locale de laboratoare de top din România
  • Administratorul unor proiecte medicale private

De ce aţi ales specialitatea Anatomie Patologică?

Lucrul în laborator a fost o pasiune mai veche de-a mea, din primii ani ai facultăţii, când am fost tentat de biochimie, de genetică, de biologia celulară și moleculară. În anul III, când am făcut Anatomie Patologică, cred că de la primul curs am spus că eu asta vreau să fac.

După anul III, am fost în practică de vară la secţia de Anatomie Patologică a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca, unde am fost integrat rapid în colectiv și am descoperit că ceea ce învăţasem la școală era numai vârful aisbergului.

Anatomia patologică este, de cele mai multe ori, sfârșitul procesului diagnostic, analiza microscopică fiind cea care nu doar că suspicionează, ci pune diagnosticul final în urma căruia pacientul va primi tratamentul.

Am descoperit că îmi plăceau lucrurile care se fac într-un laborator. De la microscopie până la elementul cel mai spectaculos al anatomiei patologice, care este autopsia. Alegerea a venit natural, ca să zic așa. Înspre finalul facultăţii aveam o predilecţie pentru a citi mai ales ce mă interesa pe partea anatomo-patologică a bolilor despre care învăţasem.

Aţi avut un profesor drag sau un mentor care v-a călăuzit pașii?
Primul contact cu Anatomia Patologică – cel decisiv, din punctul meu de vedere – a fost cu doctorul Dan Gheban, de la catedra de Anatomie Patologică. Am primit pentru prima oară de la dumnealui o perspectivă integrativă asupra medicinei.

Brusc, biochimia, biologia celulară, histologia, anatomia și toate disciplinele pe care le învăţasem până atunci în primii ani de facultate începeau să aibă sens. Nu doar mi-a fost mentor în alegerea specializării, ci inclusiv în formarea modului de gândire și, ulterior, de predare.

Cred că toţi îndrumătorii de la catedră mi-au fost, la un moment dat, mentori, conduși de coordonatorul programului de rezidenţiat în Anatomia Patologică Doiniţa Crişan, conferenţiar universitar pe atunci. Ca tânăr medic specialist am avut șansa să lucrez cu doctorul Cătălina Bungărdean, de la Spitalul Clinic Municipal Cluj-Napoca. Anii petrecuţi sub îndrumarea dumneaei m-au ajutat să integrez într-un mod practic tot ceea ce învăţasem până atunci.

Mecanism cu mai multe rotiţe

Cum se lucrează în laboratorul de Anatomie Patologică?
Lucrul în laboratorul de Anatomie Patologică este, prin excelenţă, lucru în echipă, pentru că impune mai multe meserii, fiecare cu pregătirea ei. Este ca un mecanism în care sunt angrenate mai multe roţi dinţate specializate. Chiar dacă există o roată mare – medicul –, aceasta nu se învârtește fără celelalte roţi – colegii din laborator.

De multe ori sunt mai mulţi medici care contribuie la diagnosticul unui preparat. Avantajul nostru este că, spre deosebire de clinicieni, care trebuie să ia o decizie pe moment în faţa pacientului, putem să temporizăm diagnosticul, astfel încât să ne documentăm, să mai întrebăm, ca pacientul să aibă parte de un diagnostic de calitate.

Cum aţi descrie o zi obișnuită din activitatea dv.?

O zi începe cu o cană mare de cafea (râde), care este cel mai bun prieten al anatomopatologului. Lucrurile sunt foarte diverse în meseria noastră. Într-o dimineaţă, pe aceeași masă putem să găsim fragmente din orice ţesut sau organ.

Putem să avem o biopsie hepatică, una gastrică, o biopsie de colon, una dintr-o tumoră cerebrală, o biopsie pulmonară și teste Babeș-Papanicolau sau biopsii pe sfera ginecologică, de col uterin, chiuretaje ș.a.m.d. De aceea este important să te poţi deconecta rapid – de la o piesă, să te conectezi la cealaltă.

De obicei, timpul este împărţit între cele două activităţi principale ale unui medic anatomopatolog – prelucrarea macroscopică și examinarea microscopică.

Cum este activitatea în colectivul din care faceţi parte?

Pentru noi este foarte importantă comunicarea cu medicul clinician. Nu ne dorim să oferim informaţii care nu îi sunt de folos. Ne dorim să știm cât mai multe despre acel pacient, lucruri care să ne orienteze în procesul diagnostic. Pentru că un diagnostic nu e numai corect, ci și folositor.

La urma urmei, de aceea se trimite piesa [la laborator]. Noi le spunem așa, foarte pompos, „ședinţe anatomoclinice”. În realitate, avem grupuri de WhatsApp pe care împărtășim informaţii, spunem ce credem că este, ce nu este. În plus, ne spun și clinicienii informaţii care să ne ajute la procesul diagnostic.

Medicul anatomopatolog examinează piesa, o descrie, caută leziunile de interes și eșantionează anumite fragmente care merg mai departe la histoprocesare.

Îi mai ajutăm și noi cu rezultate urgente – se întâmplă de multe ori, chiar dacă durează demersul histopatologic, iar boala nu stă după noi. De aceea, câteodată trebuie luate decizii mult mai în pripă decât ne-am aștepta. Deci și asta e o parte imporantă în colectivul din care fac parte.

Medic și detectiv

Care sunt cele mai mari provocări ale profesiei?

Nu vreau să spun că alte specializări medicale au mai puţină presiune. La noi cea mai mare provocare este presiunea că, de cele mai multe ori, diagnosticul nostru îndrumă conduita ulterioară. În multe situaţii, noi, anatomopatologii, suntem cei care punem diagnosticul de cancer. [Stabilim dacă] este sau nu este cancer.

De asemenea, în cadrul screeningului – aici mă refer la testul Babeș Papanicolau –, suntem cei care putem spune pacientei că poate să stea liniștită un an, până la următoarea testare, sau trebuie să facă niște investigaţii ulterioare. Aceasta ar fi, din punctul meu de vedere, principala provocare.

Aţi realizat câţiva ani și autopsii. Care erau provocările în acest domeniu?

Nu am avut niciodată o problemă cu a lucra pe cadavre, [o spun] cu riscul de a fi perceput așa cum nu-mi doresc. (...) Ceea ce este o provocare, pe lângă aspectul mai messy (dezordonat – n. red.), este faptul că te supui la o muncă de detectiv.

De multe ori, o autopsie începe înainte de a intra în sala de autopsie, când medicul anatomopatolog studiază foaia de observaţie a pacientului și stă de vorbă cu medicii clinicieni care l-au avut în îngrijire, cu medicii urgentiști care l-au preluat, dacă este cazul. Câteodată, cu aparţinătorii, pentru că se întâmplă să fie aparţinători care își doresc să știe ce s-a întâmplat.

Ce mesaj aţi dori să transmiteţi, în încheiere?

Dacă până acum câţiva ani, medicii de laborator, în general – nu numai cei de Anatomie Patologică –, nu erau niciodată văzuţi sau auziţi de pacienţi, în ultima vreme, anatomopatologii au ieșit la lumină.

Înainte, de exemplu, era personal din spital care nu știa unde este Anatomia Patologică, sau știa numai brancardierul care ducea piesele [la laborator] ori știau doar câţiva. (...)

Anatomopatologii sunt cei care și-au asumat răspunderea enormă a muncii lor și au început să comunice mai mult, pe de o parte, cu clinicienii și, pe de altă parte, chiar direct cu pacienţii atunci când situaţia o impune. Cu alte cuvinte, au început să participe mult mai direct, decât cu un nume în spatele unei parafe. Cel puţin la noi în ţară. Suntem mult mai prezenţi în comunicarea medicală.

Citiți și: Prof. dr. Ioan Sporea: „Regulile epidemiologice severe din spitale au devenit frustrante”

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe