Cu această ocazie, prof. dr. Alexandru Irimie, la momentul respectiv rectorul UMF „Iuliu Haţieganu”, a vorbit pentru cititorii ziarului „Viaţa medicală” despre universitate, despre viaţa de student și despre cercetare.

Ce soluţii vedeţi pentru ca absolvenţii de medicină să rămână în ţară?

Întrebarea dv. este chintesenţa a ceea ce mi-am dorit să realizez în anii de când sunt alături de dascălii, studenţii și oamenii din universitatea noastră. Să reușim să creăm toate condiţiile pentru ca studenţii noștri să rămână acasă. Și să o facă cu bucuria și cu certitudinea că aici pot profesa la cele mai înalte standarde profesionale.

Într-o ţară de unde încă pleacă mii de tineri în fiecare an, tot ceea ce putem face pentru a-i aduce înapoi sau a-i determina să nu plece reprezintă o prioritate.

Să nu înţelegem că e rău să studiezi sau să te formezi în alt loc, e foarte bine să mergi să înveţi de la cei mai buni, dar să te întorci acasă cu tot ceea ce ai învăţat. Oricât de mare ar fi aprecierea de care te-ai bucura în altă parte, sentimentul de apartenenţă e unic acasă.

Cum arată UMF Cluj-Napoca la 100 de ani de existenţă?

UMF Cluj-Napoca împlinește în aceste zile 100 de ani de existenţă ca școală de medicină românească. E un eveniment nu doar aniversar, de o importanţă majoră pentru noi, dar și pentru Cluj, orașul în care această școală, clădită de profesorul Haţieganu, s-a născut, a crescut și a devenit cea mai importantă școală de medicină din România.

Universitatea noastră nu este mare, dar și-a clădit un renume atât la nivel de educaţie și predare, cât și știinţific, cu o vizibilitate internaţională în continuă creștere. În general, să fii student la UMF Cluj-Napoca e o poziţie râvnită nu doar pentru calitatea învăţământului, dar și pentru deschiderea către inovare și pentru oportunităţile create în ultimii ani, în mod special în cercetare.

A fost una din cele mai importante aspiraţii pe care le-am avut atunci când am decis să accept să devin rectorul universităţii, aceea de a crea studenţilor noștri condiţii similare cu ceea ce ar putea găsi în alte universităţi de renume din Europa sau din lume.

Ce oportunităţi de cercetare oferă centrul universitar?

Am creat două centre de cercetare de top: Centrul de Cercetare pentru Medicină Avansată Medfuture și Centrul de Cercetări pentru Genomică Funcţională, Biomedicină și Medicină Translaţională, ambele finanţate total sau parţial din fonduri europene, cu o investiţie de peste 15 milioane de euro.

Studenţii noștri sunt implicaţi în numeroase granturi de cercetare, având susţinerea financiară din partea universităţii pentru a învăţa cum poţi deveni medic-cercetător după modelul universităţilor avansate din lume, unde accentul se pune pe cercetare.

Am învăţat alături de studenţi că nevoile pe piaţa muncii nu mai sunt cele de acum două sau trei decenii și că, fără a înţelege la nivel molecular și de ansamblu mecanismele etiopatogenetice ale unor boli, nu vom putea crește calitatea vieţii pacienţilor noștri.

Așa am reușit să dezvoltăm în aceste centre metode și abordări la nivel genomic, transcriptomic, să identificăm noi compuși terapeutici, să dezvoltăm concepte moderne de investigare la nivel microscopic. Am reușit să publicăm în jurnale din ce în ce mai bune ca factor de impact și vizibilitate internaţională. În ultimii opt ani am acumulat peste 15.000 de puncte de factor de impact. Multe dintre publicaţiile noastre au în echipă autori de mare prestigiu din Europa, SUA, Japonia.

SPERANŢA UNUI VIITOR ACASĂ

Aţi dezvoltat o adevărată cultură a antreprenoriatului în sănătate...

Asociaţia Studenţilor Antreprenori, formată din tineri care vor să facă din profesiunea lor una de succes prin dezvoltarea de startup-uri, este susţinută prin proiecte câștigate în valoare de peste 400.000 de euro, care conţin programe de mentorat pentru dezvoltarea unui plan de afaceri, identificarea de resurse financiare și incubare, respectiv urmărire și îndrumare pentru realizarea ideii inovatoare.

Suntem și pe acest plan cei mai avansaţi din România printre universităţile de medicină și încercăm să atragem cât mai mulţi studenţi din celelalte universităţi din Cluj-Napoca pentru a forma echipe interdisciplinare, care să susţină dezvoltarea acestui mediu inovativ.

Am făcut pași importanţi pentru ca studenţii noștri să prefere România în detrimentul altor ţări, iar certitudinea mea este că dacă aceste lucruri și toată munca aceasta nu vor fi pierdute, generaţiile următoare se vor putea bucura de aerul curat și binefăcător al lui acasă.

Care sunt ţintele imediate după trecerea în următorii... 100 de ani?

Îndrăzneaţă întrebare! E foarte dificil să stabilești ţinte într-un asemenea moment. O sută de ani de istorie medicală românească înseamnă foarte puţin în comparaţie cu alte ţări, dar pentru noi însemnă enorm.

Într-o sută de ani de istorie tumultuoasă, noi ne-am păstrat integritatea și am reușit să ajungem cei mai buni în acest domeniu în ţară. Această realizare ne obligă enorm.

Un loc câștigat nu este câștigat pentru totdeauna. Și, după cum se spune, e mai greu de menţinut, decât de câștigat. Pentru că în momentul în care ajungi pe o astfel de poziţie, toţi doresc să te urmeze și, mai ales, să te depășească. Sunt încă foarte multe lucruri de realizat.

Din punctul meu de vedere, ţinta este să nu coborâm niciodată standardele de evaluare, să menţinem un ritm care să ne ajute să devenim mai buni de la un an la altul. Nu neapărat diplomele și titlurile ne arată recunoașterea internaţională, ci felul în care suntem căutaţi pentru ceea ce facem în cercetare și în educaţie.

Un singur exemplu: în universitatea noastră, criteriile de promovare a cercetătorilor sunt duble faţă de cele naţionale, tocmai pentru a asigura o calitate a cercetării care să ne situeze în următorii ani printre cercetătorii căutaţi pentru colaborări internaţionale, așa cum noi îi căutăm azi pe cei mai buni din lume.

UN DEZIDERAT GREU DE OBŢINUT

Un punct forte îl reprezintă recunoașterile internaţionale, să insistăm asupra lor.

Recunoașterea internaţională este, probabil, una dintre cel mai greu de obţinut estimări pentru o universitate. Ea înseamnă respect și preţuire, înseamnă că cei din jur admit că o instituţie are valoare. Recunoașterea o obţii prin trecerea prin nenumărate grile care evaluează exact ceea ce ai făcut, unde subiectivismul nu își are locul, unde criteriile sunt aceleași pentru toţi participanţii la competiţie.

De aceea ne-am și propus ca ţintă să îi ajungem pe cei mai buni, nu pentru că ne-am supraevaluat valoarea, ci pentru că așa e benefic să aspirăm și să nu încetăm niciodată munca pentru a deveni printre cei care sunt recunoscuţi internaţional. Am trecut de-a lungul acestor opt ani prin mai multe evaluări internaţionale, pe care le-am încheiat cu succes.

Ce au însemnat aceste evaluări internaţionale?

Am învăţat din ele unde suntem și ce am putea îmbunătăţi. Pentru mine, cel mai important a fost să văd cum în acești ani am crescut o generaţie de tineri cercetători care stau alături de orice cercetător din cele mai bune centre universitare din Europa și din lume.

Sunt tineri care au sub trei decenii de viaţă și au zeci de publicaţii în jurnale recunoscute internaţional și un indice Hirsch peste 12, adică dublul criteriilor de promovare pentru profesori. Implicarea noastră din ce în ce mai mare în proiecte europene și internaţionale, numărul de proiecte depuse, chiar dacă nu câștigate întotdeauna, arată că începem să avem ceea ce consider a fi de o importanţă majoră – recunoașterea internaţională.

Ce vă motivează să continuaţi activitatea de cercetare în cadrul UMF Cluj-Napoca?

Faptul că studenţii noștri au câștigat premii internaţionale, inclusiv în domeniul inovării, sau premii de prestigiu pentru cercetare ne dă forţa și devoţiunea de a continua. Prin misiunea mea ca rector mi-am asumat că sunt multe lucruri de făcut și că realizarea lor este de durată.

Dar faptul că am avut alături de mine oameni care au înţeles de ce muncim atât mi-a permis să transform „mi-am asumat” în „ne-am asumat”, iar acesta este un câștig imens. Și pentru a încheia cu ceea ce a fost într-un fel mottoul meu în viaţă, l-aș cita pe Harry S. Truman, care spunea: „Este uimitor cât de mult bine poţi dărui în jur, fără a te aștepta să culegi tu laurii”. Și laurii sunt ai universităţii, pentru că îi merită din plin.