În același timp propune soluţii pentru reclădirea relaţiei medic-pacient: de exemplu, trainingul în cascadă în vaccinologie împreună cu SNMF și cu sprijinul OMS.
Care este impactul nevaccinării asupra sănătăţii publice?
Este simplu. Ne vom confrunta cu reapariţia unor boli pe care am reușit să le controlăm de-a lungul timpului prin vaccinare. În consecinţă, va crește numărul complicaţiilor și al deceselor cauzate de aceste maladii. Cele mai multe decese provocate de rujeolă au survenit atât la vârste mici (copii, adolescenţi), dar și la adulţi tineri, oameni care participă la activităţi productive. În plus, contează foarte mult despre ce boli discutăm. Impactul este greu de cuantificat, dar dacă ne-am opri doar o zi din vaccinare, există posibilitatea să avem decese cât într-un război. Nevaccinarea va duce la lucrurile astea mai devreme sau mai târziu. Prin vaccinare încercăm să controlăm boli grave, cu consecinţe serioase atât la nivel individual, cât și la nivel socioeconomic. Cât despre eliminarea unor boli pentru care avem vaccin, este nevoie de acţiuni susţinute, de perioade îndelungate și, mai ales, de insistenţă până ajungi să le elimini din circulaţie.
Ne-aţi putea explica mai mult, în funcţie de boală?
De exemplu, în cazul tusei convulsive, încep să apară din ce în ce mai multe cazuri, inclusiv la vârsta adultă, iar asta pentru că nu se fac toate rapelurile. Un alt exemplu ar fi poliomielita: România este la risc, o pată roșie pe harta Europei, fiind situată la marginea estică a acesteia și având o acoperire vaccinală suboptimală; ca urmare, poate oricând să importe un virus polio. Să nu uităm că poliomielita a fost eliminată din Europa în 2002. Ar fi foarte trist. În primul rând, poliomielita este o boală cu consecinţe majore. Chiar dacă bolnavii trăiesc, rămân cu foarte multe sechele, ceea ce înseamnă costuri mari pentru sistemele de sănătate. Lumea s-a învăţat și spune că „este OK să facă boala”. Puţini știu câţi copii ajung la spital cu encefalită variceloasă. Poate că nu este un număr impresionant dacă stai să calculezi cinic, dar pentru părinţi este o viaţă distrusă. Este distrusă atât viaţa copilului, cât și a părinţilor.
De ce a încetat lumea să își mai vaccineze copiii?
Cred că persoanele se împart în două categorii. Prima este a persoanelor care cred că le știu pe toate mai bine decât ceilalţi. S-au simţit, bănuiesc, în siguranţă nemaivăzând aceste boli și atunci nu mai sesizează pericolul. Ei cred că e natural să faci boala, pentru că nu au văzut-o în deplinătatea ei. Cred că lor nu li se poate întâmpla! A doua categorie de persoane este a celor ezitanţi. Ei citesc în stânga și în dreapta și nu înţeleg. Sunt debusolaţi, confuzi și au nevoie de niște răspunsuri din partea noastră, a profesioniștilor. Câtă vreme caută răspunsuri este bine, pentru că dacă le și găsesc vor reuși să discearnă și nu vor mai avea temeri. Acestea sunt cele două categorii care scad acoperirea vaccinală.

NU TOŢI MEDICII SUNT PREGĂTIŢI SĂ OFERE RĂSPUNSURI

Sunt medicii pregătiţi pentru răspunsuri?
De cele mai multe ori, nu! Fie nu i-a interesat subiectul, fie le este jenă să spună: „Deși sunt medic, nu știu prea bine subiectul ăsta. Mai bine întreabă pe cineva de specialitatea asta sau asta”. A-ţi recunoaște limitele este un act de curaj. Alţi medici au citit superficial și nu au înţeles foarte mult, nefiind domeniul lor de interes. Atunci când nu ai noţiuni solide, nu îţi poţi asuma și, astfel, eviţi să vaccinezi. Se întâmplă ca pacientul să fie repezit de medic: „Ce mă întrebi atâtea?” Așa se evită un răspuns. Aici intervine respectul în relaţia medic-pacient. Indiferent de poziţia socială sau de gradul de școlarizare al pacientului, acesta ar trebui consiliat cu privire la vaccinare. Mai sunt și medici cu păreri personale. Le reamintesc că aceste convingeri personale nu fac parte din profesia de medic. Ca medic, trebuie să respecţi standardele, procedurile și rigorile știinţifice. Doar așa te respecţi pe tine însuţi din punct de vedere profesional. Eu acuz orice medic care refuză să vaccineze, dar mai ales care sfătuiește pacienţii să nu se vaccineze. În jurământul lui Hipocrate se spune să nu faci rău. Odată ce, de frică, din neștiinţă sau din convingeri personale, sfătuiești pe cineva de rău, ai încălcat acest jurământ.
Sunt convingerile personale ale medicului justificate în actul medical?
În faţa pacientului, orice susţii ca medic trebuie să fie bazat știinţific. Trebuie să judeci pe baza cunoștinţelor pe care le-ai dobândit și a noutăţilor pe care le citești. Orice medic are datoria să își bazeze deciziile medicale pe cunoștinţe știinţifice, indiferent de credinţele personale. Ca medic, nu ești acolo din punct de vedere personal. Sigur, este foarte greu să te detașezi și pare puţin utopic. Poate că ţine de temperament cum abordezi lucrurile. Să ieși din rigorile știinţifice înseamnă că nu te mai respecţi pe tine din punct de vedere profesional și, ca atare, că nu poţi să pretinzi să te respecte alţii.

VACCINOLOGIA, RECUNOSCUTĂ DEJA CA ȘTIINŢĂ

De unde pornește nesiguranţa medicilor?
Școala nu a oferit suficiente informaţii. Medicii nu sunt vinovaţi de această nesiguranţă. Ei și-au făcut treaba, dar dacă acest domeniu nu a avut importanţa cuvenită în facultate, nu au fost transmise cunoștinţe necesare. Vine momentul în care trebuie să tragem linie și să ne gândim să revizuim curriculele universitare. Vaccinologia este un domeniu dificil, recunoscut deja ca știinţă și care îmbină informaţii din foarte multe domenii. Dacă nu ai cunoștinţele necesare, vei fi nesigur și vei încerca să eviţi să vaccinezi.
Cum este relaţia medic-pacient?
Atunci când vorbim despre vaccinare, legătura medic-pacient suferă din diverse motive. Lumea se orientează acum către internet. Trăim în era internetului, cel care poate deveni cel mai distrugător „virus”. Pacienţii caută sfaturi medicale pe internet pentru că este foarte accesibil, comod, ca mai apoi să se ducă la farmacie și să se trateze singuri. Câtă vreme nu se cenzurează, din punct de vedere știinţific, informaţiile care circulă pe internet, este clar că lucrurile nu se pot remedia. Or, acest lucru este imposibil și atunci trebuie să reclădim această relaţie medic-pacient astfel încât pacientul să aibă la îndemână un profesionist în care să se încreadă.
La ce vaccinuri se constată cele mai scăzute rate de vaccinare?
La ROR (vaccin împotriva rubeolei, rujeolei și oreionului). Cred că este așa pentru că este singurul vaccin din calendar cu virus viu atenuat. Acest vaccin stârnește tot felul de controverse și discuţii. Unul dintre vinovaţii scăderii acoperirii vaccinale este mass-media. Ei îi place doar senzaţionalul, or discuţiile calme despre vaccinare nu sunt atât de atrăgătoare.

JURNALIȘTII ÎNCĂ AU NEVOIE DE PREGĂTIRE ÎN DOMENIUL MEDICAL

Ar putea mass-media în viitor să repare lucrurile?
Sincer, nu cred că o va face niciodată. A amesteca adevărul cu neadevăr este o tehnică bine cunoscută. Or, mass-media colectează informaţiile cum se nimerește și de la cine se nimerește. Nu există dorinţa sau timpul necesar verificării informaţiilor din punct de vedere știinţific. Pe de altă parte, verificarea din punct de vedere știinţific nu are cum să existe în mass-media. Ar trebui să existe un medic la fiecare post. Unii jurnaliști sunt pregătiţi, sunt dintre cei care au lucrat mai mult pe domeniul medical și au învăţat de la cine și cum să-și colecteze informaţii corecte. Ar putea repara lucrurile doar dacă jurnaliștii vor fi parte dintr-un proces de pregătire pe domeniul medical și dacă toţi cei care își doresc să schimbe percepţia publică despre vaccinare s-ar coagula. Câtă vreme targetul mass-mediei este ratingul de piaţă, nu văd cum.
Cât de bine raportează medicii bolile transmisibile?
Nu toată lumea raportează. De obicei se sperie și raportează doar când sesizează un cumul de cazuri. Nu raportează sistematic și continuu. Legislaţie și obligaţie există, fac parte din responsabilităţile profesionale. Pe lanţul raportării există foarte multe verigi, de la medicul curant, epidemiologul de spital, până la direcţiile de sănătate publică judeţene. Ca să funcţioneze, ar trebui ca în acest lanţ să lucreze fiecare verigă. Doar făcându-i să înţeleagă importanţa informaţiilor raportate i-am putea determina să raporteze la timp și susţinut. Noi punem tot timpul pe site informaţii și rapoarte care pot fi ușor accesate, dar medicii nu le citesc. Sau prea puţini le citesc.

TRAINING ÎN CASCADĂ PENTRU MEDICI

Ce consideraţi perfectibil în acest moment în România?
Trainingul medicilor. Noi am început deja, împreună cu Societatea de Medicină a Familiei și cu sprijinul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, prima sesiune de training în domeniul vaccinologiei, pentru un grup de medici care să poată furniza răspunsuri și explicaţii pertinente pacienţilor. Sunt implicate în prezent 60 de persoane. Vrem să realizam acest training în cascadă și să instruim din ce în ce mai multe persoane. Părinţii nu mai trebuie să fie puși în situaţia de a nu primi răspunsuri. Nici medicilor nu mai trebuie să le fie teamă să răspundă. Am adus alături de noi colegi de la CDC Atlanta (Centers for Disease Control and Prevention), corespondenţii noștri pe partea profesională. De asemenea, trebuie să oferim pregătire în domeniul comunicării cu pacientul. E nevoie de o strategie de comunicare bine pusă la punct.
Care e rolul medicului de familie?
Este esenţial. Ei sunt „vaccinatorii”, conform programului naţional de sănătate. Sunt primii care vin în contact cu părintele. Medicul de familie are principalele activităţi preventive în mâna sa și trebuie să joace rolul ăsta. Sistemul este construit pe acest principiu – medicul de familie să fie „gatekeeper”, adică prin el să fie rezolvate majoritatea cazurilor, dar mai ales să fie implementate măsuri de sănătate publică cu rol major în prevenirea bolilor, nu numai infecţioase.
Multe dintre persoanele care sunt împotriva vaccinurilor au ca argument profitul companiilor farmaceutice. Este o realitate?
Pentru o doză de vaccin nevândută, o companie farmaceutică poate câștiga înzecit vânzând o mulţime de antibiotice. Un alt exemplu bun ar fi vaccinul împotriva infecţiei HPV. E absolut regretabil că deţinem locuri fruntașe în ceea ce privește incidenţa cancerului de col și că această maladie prevenibilă prin vaccinare ucide femeile la vârste tinere. Suntem nemulţumiţi că nu sunt bani de medicamente, că lipsesc preparatele oncologice din ţară. Milioane de lei costă aceste tratamente. Cum prevenim? Cât costă doza de vaccin și cât costă ulterior să îngrijesc o pacientă cu cancer de col? Oare din ce poate face o companie profit: din vânzarea unei doze de vaccin sau a medicamentelor? Cred că răspunsul este evident.