În luna martie, în curtea Institutului Naţional de Geriatrie și Gerontologie (INGG) „Ana Aslan” de la Otopeni a fost montat spitalul modular ROL 2, de fază 2 în îngrijirea pacienţilor COVID (+). În clădirea Institutului a fost creată de la zero o secţie ATI cu 23 de paturi, pentru deservirea aceleiași unităţi medicale.

„Secţia de ATI a fost creată de INGG «Ana Aslan», iar acum este gestionată din punct de vedere medical de spitalul ROL 2, de Spitalul Militar Central, care deţine personal specializat. «Ana Aslan» este un spital monospecialitate, geriatrie, cu diverse cabinete de consultaţii pe toate celelalte specialităţi. Acesta a fost și obiectul asocierii – Spitalul Militar aduce personalul medical și echipamentele, INGG «Ana Aslan» oferă spaţiul, infrastructura și activităţile suport”, ne-a explicat dr. Anca Ștefan, managerul Institutului.

O simbioză care dă roade

Amenajarea a fost gândită astfel încât să se poată crea circuite specifice pentru fiecare proces, de la prepararea și transportul hranei, până la transportul deșeurilor medicale și menajere.

Computerul tomograf INGG a fost pus la dispoziţia ROL 2, iar traseul până la el a fost „bine stabilit, se ajunge direct din ATI, nu se intersectează în niciun fel pacienţii COVID cu pacienţii non-COVID. Au fost pereţi întregi pe care i-am construit pentru separare. A fost inevitabil. Acesta este cuvântul – adaptare”, ne-a mai spus managerul „Ana Aslan”.

Spitalul ROL 2 a fost singurul spital modular funcţional în toată această perioadă care și-a luat și avizele la timp din punct de vedere medical. „Noi le-am luat pe partea noastră, administrativă, iar Spitalul Militar pe partea medicală, astfel încât s-a creat cumva o simbioză care dă roade: pacienţii sunt bine îngrijiţi și au o rată bună de vindecare, se negativează mai repede”, susţine dr. Anca Ștefan.

La data la care am luat acest interviu (24 iulie), „Ana Aslan” se pregătea de toamnă, înlocuind corturile cu containere, iar managerul spera ca în câteva zile să poată fi reluată activitatea de internare a pacienţilor în unitatea mobilă.

Ne spunea că venirea toamnei creează o ușoară presiune în rândul medicilor și al populaţiei cu patologii diverse, care a fost nevoită
să-și amâne prezentarea la spital.

Zero infectări în rândul personalului medical

- Povestiţi-mi un pic despre ce s-a întâmplat la Otopeni.

- Ce am făcut a fost să ne adaptăm contextului COVID. Dacă la-nceputul anului aveam pe lista de investiţii programate reamenajări, renovări pentru sala de sport, piscina interioară, blocul alimentar, a trebuit să regândim totul de la zero.

La începutul lunii martie, noi deja aveam depusă la Minister o planificare privind reorganizarea structurii Institutului: voiam să creăm la Otopeni un ambulatoriu integrat, pentru a ne diversifica serviciile. Ambulatoriul ar fi avut o intrare separată, niște circuite specifice foarte bine delimitate.

Acest lucru nu l-am putut face, deoarece exact în zona respectivă am creat de la zero secţia de ATI. În prezent, aceasta este folosită aproape 100%, situaţia se schimbă de la un moment la altul, în momentul în care pacientul se simte mai bine, el este transferat. Această secţie de ATI a fost creată într-o singură lună. Din martie până acum, peste 400 de pacienţi au fost trataţi în ROL 2.

- În continuare personalul se cazează la institut?

- Personalul medical care deservește spitalul ROL 2 e în continuare cazat la noi, jumătate dintre camerele de la Otopeni sunt puse la dispoziţia lor. Ei petrec la noi două săptămâni continuu, tocmai pentru a evita riscul de infectare la domiciliu sau în transport.

Este foarte util acest sistem, cred că au fost una sau două persoane infectate din partea administrativă și atât, ceea ce este foarte important, pentru că automat crește încrederea medicilor, asistentelor și a pacienţilor, fiindcă îi văd pe medici că sunt relaxaţi. Au intrat într-o rutină care le dă o notă de încredere tuturor, chiar dacă se lucrează la foc automat și continuu. Este admirabil modul în care personalul Spitalului Militar gestionează situaţia.

- Cum a decurs reorganizarea institutului în contextul epi­demiologic?

- În martie, în perioada stării de urgenţă, am primit un ordin al Comandantului Acţiunii de a nu mai face internări la Otopeni și de a externa pacienţii pe care îi aveam, și o solicitare privind identificarea zonelor pe care le-am putea transforma în ATI, respectiv în zone pentru cazarea medicilor și așa mai departe.

Am identificat zonele, apoi ne-am adaptat. În momentul în care au venit cei de la Spitalul Militar, noi eram în ultima etapă a lucrărilor și împreună cu partea lor de epidemiologie am verificat dacă lucrurile erau în regulă. Am făcut schimbări în camera de echipare-dezechipare, le-am gândit altfel, traseele pentru servirea mesei le-am adaptat astfel încât să nu se intersecteze între ele. Efectiv, am lucrat împreună fără nicio problemă. A fost foarte multă bunăvoinţă din partea tuturor.

Acest lucru s-a întâmplat și la noi în spital, știţi cum e, tot timpul sunt păreri diferite, este normal să fie așa, dar în momentul în care a apărut acest context, toată lumea a tras în aceeași direcţie. Iar acest lucru mă bucură foarte mult.

Ne-am luat autorizaţia și pentru circuite verzi pentru pacienţii non-COVID, astfel încât să putem începe să-i internăm și pe cei geriatrici. Presiunea din partea pacienţilor noștri, pe care luni de zile nu i-am tratat, este foarte mare. Afecţiunile lor nu au trecut în această perioadă.

Primul sezon de gripă și COVID

- Ce va urma?

- Planificarea iniţială cu spitalul modular de la „Ana Aslan” și cu tot ce am creat acolo a fost să trateze cazuri ușoare și medii. Acum s-a schimbat planul, pentru că avem și multe cazuri grave. Ce se întâmplă acum în București este ușor alarmant, atât pentru noi, cei din sistem, cât și pentru publicul larg. Ușor-ușor, spitalele încep să-și ocupe toate paturile COVID, timp în care pacienţii non-COVID au nevoie de asistenţă medicală, iar lucrurile devin ușor tensionate și destul de greu de gestionat, presiunea vine din toate părţile.

- Vă mai faceţi planuri?

- Sunt foarte rezervată, așteptăm să vedem ce se întâmplă, în ce direcţie vor evolua lucrurile. Sezonul rece va fi foarte complicat. În momentul în care vor apărea și gripele, și va trebui să facem diferenţa între gripă și COVID va fi foarte greu.

Și astfel preferăm să o luăm din aproape în aproape. Ceea ce îmi doresc este să trecem cu bine de această perioadă cu creștere a numărului de cazuri și de acest prim sezon de gripă. Nu va fi ușor pentru nimeni.

Simptomele fiind asemănătoare, va exista riscul de a le confunda, cel puţin într-o primă fază, ceea ce înseamnă riscuri – nici nu vreau să mă gândesc ce înseamnă să izolezi un pacient cu COVID cu un pacient cu gripă. Noi, de altfel, începem să ne pregătim, avem un proiect-pilot la Otopeni.

Trasabilitate pentru anchetă epidemiologică

- Ce fel de proiect?

- Un proiect de trasabilitate a pacientului, în care folosim un sistem RFID (n.r.: identificare prin radiofrecvenţă) și termoscannere pe care le avem peste tot în baza de fizioterapie, pentru că am constatat că fizioterapia este zona în care se întâlnesc cei mai mulţi pacienţi și acolo este riscul cel mai mare de infectare.

Și atunci ne-am concentrat mult pe cum construim acolo circuitele. Pacientul primește, pe lângă brăţara de trasabilitate a activităţii medicale, o brăţară nouă, cu electro-ID, ce reperează în mod real unde este și cu cine interacţionează – dacă este la distanţă mai mică de 2 m de orice pacient care poartă brăţară. Este singurul mod în care putem merge în urmă, pe anchetă epidemiologică, pentru a vedea cine cu cine s-a întâlnit, când și care e riscul de infectare.

Le spuneam și colegilor mei: „Haideţi să facem o simulare: avem un pacient COVID; ce facem?, ce închidem?, unde îl izolăm?” Aceste real life situaţii sunt destul de complexe și de greu de gestionat și atunci am încercat să digitalizăm totul și să automatizăm.

ABORDAREA INTEGRATĂ A PACIENTULUI VÂRSTNIC

Pacientul vârstnic cronic are întotdeauna mai multe patologii. Deși spitalele de acuţi rezolvă, așa cum le spune și numele, acutizările, pacientul poate rămâne cu un trecut neinvestigat și cu comorbidităţi. „Aici este și unicitatea noastră: abordăm holistic pacientul, ca un întreg”, ne spune dr. Anca Ștefan.

- Cărui tip de pacient îi poate da trimitere medicul către „Ana Aslan”?

- Pacientul vârstnic este polipatologic, niciodată nu va avea doar o problemă de cardiologie sau de reumatologie, de exemplu. Iar medicul geriatru este ceea ce numim noi managerul de caz, el preia pacientul, îl evaluează și îl trimite la consultaţii interdisciplinare.

Avem cabinete în majoritatea specialităţilor existente în orice spital de urgenţă. Pacientul ajunge la noi, i se face o evaluare iniţială, vedem care sunt problemele cu care se confruntă, rămâne la noi 14 zile internat – este parte din metoda de tratament „Ana Aslan” pe care o folosim –, iar în acest timp este văzut mai departe de specialiști, în funcţie de nevoile pe care le are. În paralel, pacientul începe să primească medicaţia, precum și asistenţa medicală și psihologică.

- Spuneaţi că vin pacienţi și pentru recuperare.

- Partea de recuperare este foarte importantă și avem o bază de recuperare absolut nouă, care respectă orice standarde la nivel internaţional. Avem echipamente moderne, unele dintre ele unice în Europa, foarte apreciate de pacienţi. De exemplu, avem un echipament de tratament non-invaziv al incontinenţei urinare care, prin diverse unde, tonifică planșeul pelvin. Echipamente de tonifiere musculară cu efect imediat.

Baza de recuperare de la Otopeni este probabil cea mai modernă din ţară, cu echipamente și proceduri din orice gamă, hidroterapie, termo-, kineto-, magneto-, electroterapie, orice nevoie a pacienţilor geriatrici noi o rezolvăm intern.

Ţinem foarte mult la tratamentul cu Gerovital, pe care îl folosim injectabil sau oral, adaptăm doza în funcţie de pacient, de afecţiunile lui. Folosim Gerovitalul și în tratamentele de fizioterapie, pentru dureri articulare, musculare. Sunt preparate pe care le facem noi în farmacie, în sistem de
receptură, în care folosim medicamentul Gerovital și diverse baze cosmetice.

- Ce acte le sunt necesare pacienţilor care vor să vină la INGG?

- Cei care doresc să vină la noi au nevoie de o trimitere de la medicul de familie pentru geriatrie și să-și facă o programare în prealabil; fără programare nu se poate, nu suntem spital de acuţi.

Ce trebuie să se înţeleagă este că în această perioadă numărul de paturi s-a diminuat foarte mult, pe de o parte pentru că la Otopeni jumătate din clădire este pusă la dispoziţia medicilor de la ROL 2, pe de alta pentru că este nevoie de această distanţare fizică între pacienţi și nu putem caza decât o persoană pe salon sau, unde sunt saloanele foarte mari, două persoane.

Mai avem un ambulatoriu integrat pe str. Căldărușani, la sediul central, și pe cel de specialitate din str. Spătarului, pe care îl renovăm și estimăm că în luna august îl vom redeschide pentru pacienţi. În prezent, consultaţiile în ambulatoriu se desfășoară prin telemedicină.

Ambulatoriile, șansa de a deservi mai mulţi pacienţi

- În ambulatoriu se fac aceleași proceduri ca în spital?

- Da, sunt replica acelorași proceduri și tratamente pe care le oferim în cursul spitalizării. Este și motivul pentru care am vrut să renovăm acest ambulatoriu de specialitate, pentru a da șansa cât mai multor pacienţi de a beneficia de aceleași tratamente și proceduri fără a fi nevoie de internare.

Este o metodă prin care practic ne creștem adresabilitatea. O să insistăm în perioada următoare și în contextul acesta al epidemiei pe dezvoltarea ambulatoriilor; astfel, și cel de la 1 Mai urmează să intre în renovare, dar vizăm o soluţie și pentru Otopeni. Anual, în context nonpandemic, aveam 13.000 de pacienţi în spitalizare continuă și undeva la 12.000 în ambulatoriu, și ne dorim să dublăm acest număr prin intermediul
ambulatoriilor.

- Aveţi un mesaj către medicii care ne citesc?

- Cred că trebuie să ne adaptăm și să înţelegem că acest virus este aici și va rămâne. Dacă la început speram cu toţii că în câteva luni trecem peste, iată că nu este așa.

Personal, mă întristează să văd oameni din lumea medicală reticenţi la existenţa acestui virus, oameni care nu interacţionează neapărat cu partea aceasta de COVID. Și le spun de fiecare dată același lucru: „Vă rog, veniţi la Otopeni să vedeţi, vă oferim noi și combinezon”.

Este o teamă generală pe care o înţeleg din partea personalului medical care nu are legătură directă cu pacienţi COVID. Dar în același timp, niciunul dintre medicii cu care interacţionez nu este mai puţin dedicat lucrului cu pacientul.

- Cum se desfășoară comunicarea cu pacientul geriatric?

- Pacientul geriatric este un pacient cu care comunicarea se face într-un anume fel. Trebuie să i se explice pe înţelesul lui, la nivelul lui, care este povestea cu acest virus, de ce este util să poarte mască. Avem nevoie de răbdare.

Dacă pacientul nu înţelege că trebuie să poarte mască tot timpul, el nu va purta mască, și cu prima ocazie când asistentul se va întoarce cu spatele, el o va da jos. Sunt de asemenea bariere sociale pe care acesta le percepe ca fiind foarte importante, uneori chiar mai importante decât ceea ce le spunem noi.

Pacientul geriatric este un pacient special, și dacă nu integrăm și partea socială în partea medicală de tratament, nu avem nicio șansă. Trebuie să investesc puţin timp în a-i câștiga încrederea și a-i explica și de ce îi cer să meargă la distanţă de prietenul lui cu care nu s-a întâlnit de nu știu câtă vreme sau de ce să nu dea mâna cu el.