Noul director al
Institutului Cantacuzino este Adrian Ionel, deținătorul
unui masterat în managementul informațiilor de securitate națională la Academia
Națională de Informații din cadrul SRI și al unei licențe în drept de la
Universitatea „Spiru Haret“ din București. Ionel are experiență pe piața farma
unde a condus timp de aproape trei ani Unifarm, distribuitorul de medicamente
al statului, și a mai lucrat pentru Relad Pharma sau Sanador. Funcția de
director științific al Institutului va fi preluată de Adrian Onu.
– Ați spus că i-ați găsit pe angajații
Institutului Cantacuzino „foarte speriați și resemnați“. Speriați de cine și de
ce?
– Speriați de
posibilitatea unui eventual sfârșit al acestui Institut, al posturilor lor și
implicit al salariilor pe care le duc acasă. Oamenii erau resemnați pentru că
au încercat orice să resusciteze acest Institut. Resemnați și pentru că oricine
ar veni nu mai face nimic pentru ei. Atât de tare li s-a întipărit această
idee, că nu au rezultate, încât sunt negativiști din prima și reticenți la
orice tip de schimbare.
25 de
ani de investiții în cercetare și niciun produs nou
– Ați venit la Institutul Cantacuzino cu un
plan de management?
– Nu se vine cu un
plan fără să vezi întâi ce găsești la fața locului. Noi suntem în etapa în care
vedem exact ce am găsit acolo: ce funcționează, ce nu; ce trebuie păstrat, ce
trebuie îndepărtat; ce oameni avem acolo, pe cine ne putem baza; ce trebuie să
mai aducem dacă este nevoie. Planul de management va cuprinde mai multe laturi:
una comercială, una strategică privind evoluția lui ca investiții și una de
resurse umane. În cadrul acesteia din urmă vom avea și o latură de psihologie
aplicată cu salariații, pentru că oamenii ăștia sunt foarte resemnați și
trebuie să-i determinăm să muncească din nou cu rezultate optime. Să creadă în
ceea ce fac.
– Adică veți face psihoterapie cu ei?
– Știu la ce vă
referiți. Masteratul în psihologie [mă] poate ajuta și este absolut necesar în
relaționarea cu orice om și este un atu.
– Veți încerca să întăriți partea de
producție a vaccinurilor?
– Voi încerca să aduc
în prim-plan absolut tot ce a fost de succes la Cantacuzino. Vorbim și de
vaccinuri, și de polidin, și de cantastim. Dar nu doar producția. Este foarte
importantă cercetarea. Este uimitor pentru mine că timp de 25 de ani cercetarea
nu a produs absolut nimic. S-au investit zeci de milioane de euro acolo în
cercetare și n-am văzut un produs nou. În 25 de ani și zeci de milioane de
euro: n-am văzut un produs nou.
– Mai exact pe ce vaccinuri anume vă
gândiți să insistați?
– Cele care sunt de
interes strategic național, din categoria BCG-ului, diftero-tetanicul, dar și
cele care țin de sănătatea uzuală a populației, cum este vaccinul antigripal.
– Mai știe Institutul Cantacuzino să
producă DTP?
– În mod clar da,
trebuie să vedem dacă specialiștii mai pot întruni condițiile de GMP care
conține și o latură a profesioniștilor. Ce fel de calificări trebuie să aibă,
câți trebuie să fie, de unde să-i luăm.
– Dar pentru acest vaccin trebuie să
porniți de la zero.
– Pe linia de DTP
trebuie în mod cert luat totul de la zero.
– Și de ce investiție apreciați că este nevoie?
– Între 10 și 20
milioane de euro.
Prea
puține studii superioare la Cantacuzino
– Prin trecerea Institutului Cantacuzino în
subordinea Ministerului Educației se întărește valența de cercetare a
Institutului, dar mai puțin de un sfert dintre angajații de la Cantacuzino au
studii superioare. E asta normal în perspectiva dumneavoastră?
– Este prima întrebare
pe care am pus-o acolo. În mod evident sunt prea puțini oameni cu studii
superioare. M-am gândit la un program comun cu Facultatea de Medicină în care
studenții din ultimii ani să facă stagii de cercetare la noi, să fie într-un
fel bursieri și, pe cei care sunt foarte pasionați, să-i reținem la noi. Banii
obținuți din liniile de fabricație vor atrage și specialiști.
– Pentru a avea linii de fabricație care să
satisfacă criteriile EMA aveți nevoie mai întâi de specialiști.
– O să încercăm să fac
startul cu ceea ce am și să îmbunătățesc echipa pe parcurs.
– Aveți de gând să reluați și producția
cantastimului?
– Cu banii care vor
rezulta. Va fi o producție etapizată. Vom încerca ca profitul să fie
întotdeauna strict reinvestit în Institutul Cantacuzino. Orice profit să fie
reinvestit într-o nouă linie, un nou produs.
– Cele 10 milioane de euro anunțate anul
acesta de guvernul Ponta sunt evident insuficiente. Ce mijloace suplimentare de
finanțare ați identificat până ce Institutul va reîncepe să producă?
– În primul rând
trebuie să nu mai iasă bani din Institut. Ce produce Institutul să rămână
strict 100% în cadrul Institutului.
– Dar unde ieșeau
bani din Institut?
– Fiind o anchetă
penală în curs și cu niște rezultate care încă nu s-au pronunțat, veți avea de
acolo răspunsul. Cert e că s-au scurs niște bani pe anumite direcții în care nu
trebuiau să se scurgă. Apoi vreau din tot sufletul meu ca oamenii aceștia să
fie creativi. Să lucreze, să aplice pentru proiecte europene. Toată „floarea“
cercetării private din România, cât este ea, aplică pentru programe europene,
obțin finanțări, obțin retehnologizări, salarii mai mari pentru cei care
participă în cadrul proiectelor. Și un Institut de mare prestigiu în România nu
poate? E un pic ciudat. Le voi cere să creeze și să aplice pentru programe
europene.
– Dar până atunci aveți promisiuni că
Guvernul va da bani, de pildă, cei 20 de milioane de euro pentru o linie de
DTP?
– Nu. Nu am nicio
promisiune în acest sens. Am o promisiune că voi fi susținut în demersurile pe
care le fac pentru repunerea pe linia de plutire a Institutului.
Nu
concesionărilor, da închirierilor
– Dar chiar dacă le-ar produce, până în
2017 Institutul Cantacuzino nici nu mai poate vinde vaccinuri. Cum rezistați
până atunci?
– Este vorba despre o
susținere de care avem nevoie atât din partea politicului, cât și a
economicului, Ministerul de Finanțe. Avem nevoie de o susținere multianuală. În
fiecare an acest Institut trebuie susținut până ce va începe să producă și să
se autofinanțeze. Cu un control foarte strict, cu un control foarte transparent
al tuturor cheltuielilor pe care le face, a tuturor investițiilor pe care le
face.
– Dar aveți un astfel de plan multianual?
– Planul meu este în
curs de creionare pentru că planul se adaptează la ce vom găsi acolo. Am scris
o parte din acest plan, îl voi supune la rândul meu atenției superiorilor mei.
Dacă nu ni-l asumăm împreună, eu nu voi continua: am nevoie de sprijinul
politic și economic pentru această societate.
– Concret care sunt condițiile care dacă nu
vor fi îndeplinite vă vor determina să plecați?
– În ultimii ani,
singurii trași la răspundere pentru nereușitele Institutului Cantacuzino sunt
managerii acestuia. Politicul trebuie să ne susțină în ceea ce facem.
– Ce înseamnă asta concret?
– …să nu ne schimbe
forma de organizare, să susțină măsurile planului de management, să… Cam asta
ar fi. Să aloce fondurile necesare cercetării, să aloce fondurile necesare
producției.
– O soluție de finanțare suplimentară ar fi
închirierea de bunuri de către Institutul Cantacuzino cu aprobarea Autorității
Naționale pentru Cercetare Științifică și Inovare. Luați în calcul așa ceva?
– Iau în calcul orice
soluție care poate aduce bani acestui Institut fără a înstrăina pe termen lung
proprietatea lui.
– Închiriere înseamnă înstrăinare?
– Nu. E vorba de
anumite cereri de concesionare. S-a dorit de-a lungul timpului să fie
concesionate diverse terenuri sau clădiri din cadrul Institutului Cantacuzino.
Nu voi concesiona terenuri și clădiri, voi închiria strict în condițiile legii
pentru a face rost de resurse financiare pentru Institut. Eu nu fac afaceri
imobiliare cu această instituție, ci vreau să produc vaccinuri. Dacă pot să fac
resurse financiare care să ducă la producerea de vaccin atunci ok. Dacă nu, nu.
– Nu aveți pregătire medicală, dar sunteți
jurist. Poate ne lămuriți prin ce diferă concret statutul Institutului
Cantacuzino astăzi, când este de „interes strategic“ față de acum câteva luni
când legea nu prevedea aceasta formulă?
– Până astăzi noi
trebuia să achiziționăm vaccinurile din afara țării. Să luăm un exemplu:
Franța. Dacă noi achiziționam de la Sanofi până în acest moment, dacă s-ar
întâmpla să avem un conflict cu Franța, o situație total ipotetică desigur, atunci
Franța nu ar mai livra României acest vaccin. Noi aveam nevoie de acest vaccin
pentru toată populația care astfel ar intra într-un risc endemic destul de
mare. Atunci caracterul strategic al acestui lucru este dat de faptul că
trebuie pus pe linia de plutire pentru a fi ferit tocmai din punct de vedere
strategic, al securității sanitare, de aceste probleme.
– Totuși ce înseamnă concret asta pentru
Institutul Cantacuzino: mai mulți bani de la buget, mai greu de încheiat
parteneriate public–privat?
– Nu văd de ce ar
trebui să fie mai greu un parteneriat public–privat într-un regim foarte
strict și foarte transparent. Văd un interes național mai mare către acest
institut, o alocare de resurse mai consecventă și pertinentă și un sprijin mai
mare decât cel avut până acum.
Spionaj
economic pe piața farma?
– Sunteți primul director din istoria
Institutului Cantacuzino care are studii în managementul informațiilor de
securitate națională la Academia Națională de Informații a SRI. Vă sunt de
ajutor aceste studii ca manager al Institutului Cantacuzino?
– Tot ce ține de
sănătatea publică, din punctul meu de vedere, este legat de siguranța
națională. Un institut de cercetare are clar informații clasificate cu care se
lucrează. Un institut de cercetare trebuie să păstreze un anumit secret al
documentației și operațiunilor pe care le face până la un moment dat pentru a
nu fi expus celor din exterior. Există fără doar și poate un spionaj economic
la nivelul pieței farma, există informații care sunt folosite de instituțiile
mari farma și asta o știu din partea cealaltă, de unde vin.
– A fost Institutul Cantacuzino ținta unor
acțiuni de spionaj economic?
– Nu vreau să mă
pronunț pentru că în acest moment nu dețin asemenea informații. Și mai vreau să
vă spun ceva. S-a reiterat ideea că 25 de ani conducerea acestui Institut a
fost ținută de către medici, biologi sau cercetători. Poate chiar asta este
cauza pentru care acest Institut a ajuns în felul în care este azi. Poate că
era nevoie de un manager care să fie numit aici pe baza unor rezultate
economice obținute anterior. Este singurul criteriu în baza căruia am fost
numit aici. Unifarmul a ajuns în doi ani și jumătate de la 59.000 de lei la 10
milioane de euro și acesta a fost singurul criteriu. Nu sunt afiliat politic
niciunui partid, nu sunt membru în niciun partid și nu mă interesează niciun
partid. Mă interesează ca toate partidele să sprijine atât Unifarmul, cât și
Institutul.
– Care e, concret, obiectivul pe care,
dacă-l veți atinge, veți considera că ați fost un manager de succes al
Institutului Cantacuzino?
– Repunerea pe poziție
în doi ani a acestui Institut.
– Concret, ce înseamnă asta?
– Fabricarea primului
vaccin de succes cap-coadă.
– Vă referiți la cel gripal sau la…
– De ce în noua lege a Institutului
Cantacuzino este menționat expres doar vaccinul gripal, deși el nu are nimic
de-a face cu securitatea sănătății publice. De ce e menționat doar acest
vaccin?
– A fost exemplificat.
De ce? Pentru că în ultimii doi ani cu el au fost niște probleme de
aprovizionare. A fost exemplul cel mai bun de dat la momentul respectiv. Da,
clar nu este de interes strategic național vaccinul antigripal.
– Totuși, legile sunt făcute să legifereze,
nu să dea exemple.
– Concret da, dar probabil
a fost pentru un mai bun nivel al impactului explicațiilor la nivelul
înțelegerii medii a populației.
.jpg)
