Toate aceste simptome pot afecta în mod negativ viața acestor pacienți, afectează negativ și revenirea la locul de muncă și reluarea activităților normale de zi cu zi, potrivit unui studiu al Clinicii Mayo, publicat în „Mayo Clinic Proceedings”, scrie medicalxpress.com. 

Studiul acesta raportează informații despre primii 100 de pacienți care au participat la programul CARP (COVID-19 Activity Rehabilitation program) al clinicii Mayo, unul dintre primele programe multidisciplinare stabilite pentru a evalua și a trata pacienții cu sindrom post-COVID (așa numitul LONG COVID). Pacienții au fost evaluați și tratați între 1 iunie și 31 decembrie 2020. Vârsta medie a participanților la program a fost de 45 de ani, iar 68% dintre ei au fost femei. Pacienții au fost apoi evaluați la o perioadă medie de 93 de zile după infecția cu SARS-CoV-2.

Cel mai frecvent simptom al pacienților care au necesitat evaluare după sindromul post-COVID-19 a fost fatigabilitatea.

Dintre pacienții din acest studiu, 80% au raportat o oboseala neobișnuită, pe când 59% au avut disconfort la nivel respirator, iar o proporție similară a avut neplăceri la nivel neurologic.

Mai mult de o treime dintre pacienți au raportat că au dificultăți în timpul efectuării unor activități de bază, din viața de zi cu zi, iar doar unul din trei pacienți a revenit la activitatea de la locul de muncă fără să fie afectat de astfel de simptome.

„Majoritatea pacienților din acest studiu nu au avut comorbidități preexistente înainte de infecția COVID-19, iar mulți dintre ei nu au suferit de simptome asociate cu COVID-19 care să fi fost suficient de severe pentru a necesita spitalizare. Majoritatea acestor pacienți au avut rezultate normale la testele imagistice și la cele de laborator, în ciuda faptului că aveau simptome debilitante. Aceasta este una dintre provocările diagnosticării sindromului post-COVID-19 într-un timp scurt și apoi de a răspunde în mod eficient la acest sindrom”, a declarat dr. Greg Vanichkachorn, director al programului CARP al Clinicii Mayo și primul autor al studiului.

Simptomele adesea aveau drept rezultat efecte negative semnificative asupra vieții pacienților, pe măsură ce aceștia încercau să își reia activitățile zilnice normale. Majoritatea pacienților aveau nevoie de terapie fizică, de terapie ocupațională sau de reabilitare a creierului. Mulți pacienți sufereau de oboseală, mai mult de jumătate au raportat că au dificultăți în gândire – fenomen cunoscut în limbajul de specialitate și ca „ceață mentală” sau „brain fog”. Mulți dintre acești pacienți nu și-au putut relua viața normală la locul de muncă preț de cel puțin șapte luni, mai spune medicul citat.