Cu peste 20 de milioane de persoane cărora li s-a administrat prima doză de ser anti-COVID, adică 30% din populație, obiectivul actual al campaniei franceze de vaccinare este de atinge 30 de milioane de persoane imunizate, la jumătatea lunii iunie, se arată într-un comunicat al Academiei Naționale de Medicină din Franța („Académie nationale de médecine”).

Societatea savantă medicală arată însă că procesul se va lovi de obstacole mai mari de data aceasta și că ținta propusă, de a asigura o imunitate colectivă suficientă pentru a controla pandemia (adică, 90% pentru populația adultă sau 80% pentru populația totală, inclusiv copii) va fi greu de atins.

Obstacolul indecișilor

Dinamismul campaniei se va lovi de obstacolul celor care ezită și al celor care se opun vaccinării, importanța celor două categorii recalcitrante fiind estimată, la ora actuală, la 15% pentru fiecare, arată reprezentanții Academiei medicale franceze.

După o primă perioadă de 6 luni, în timpul căreia penuria de vaccinuri a impus o campanie care respecta o prioritizare progresivă a candidaților la imunizare, perspectiva unei aprovizionări în creștere riscă să plaseze Franța în fața paradoxului unui excedent de doze, cu o acoperire vaccinală insuficientă, arată Academia Naționale de Medicină.

Reticența părinților

Extinderea vaccinării anti-COVID la adolescenți și la copii va fi avută în vedere de îndată de protocoalele vaccinale vor fi omologate pentru aceste grupe de vârstă.

Necesară pentru obținerea unei imunități colective, această lărgire va întâlni un alt obstacol care trebuie depășit: reticența părinților, care vor obiecta că COVID-19 este în general benignă la cei tineri”, spun reprezentanții Academiei.

Nevoia de imunizare 

Deja evocată în mai multe reprize, dar respinsă pe motivul realist al lipsei vaccinurilor, obligația vaccinală ar trebui să fie luată în considerare, arată reprezentanții societății medicale franceze. Care argumentează că măsura vaccinării obligatorii a fost aplicată în Franța pentru variolă (1902-1984), difterie (1938), tetanos (1940), tuberculoză (1950-2007), poliomielită (1964).

Obligația vaccinală se impune în toate cazurile în care o imunizare eficace ar permite eliminarea unei boli răspândite, severe și adesea mortale. Cu un grad de eficacitate de 90-95% contra formelor grave ale COVID-19, vaccinurile contra SARS-CoV-2 omologate la ora ctuală în Franța îndeplinesc condițiile care permit să se recurgă la obligația vaccinală în fața unei epidemii redutabile, în special din punct de vedere social, pe care măsurile individuale (gesturi de protecție) și colective (interdicție de circulație, carantină) sunt incapabile să o controleze pe termen lung”, arată reprezetanții Academiei Naționale de Medicină.

Aplicare progresivă

În practică, punerea în aplicare a unei astfel de obligații nu va putea fi instaurată decât într-un mod progresiv. De aceea, Academia Națională de Medicină recomandă:

• eliberarea, fără întârziere, a certificatelor de vaccinare;
• declararea vaccinării contra SARS-CoV-2 ca fiind obligatorie;
• pentru exercitarea oricărei activități profesionale esențiale – funcții în Guvern și în stat, în învățământ, servicii de sănătate, de securitate și apărare, servicii de aprovizionare a populației cu alimente, apă, energie, numerar, materiale informatice și alte servicii publice;
• pentru exercitarea activităților profesionale care presupun contact cu publicul – comerț în detaliu, HoReCa și industrie ospitalieră, institutții culturale și sportive;  
• ca o condiție a desfășurării tuturor activităților care presupun deplasări sau adunări – călătorii internaționale, cure termale, ocupații asociative;
• pentru donatorii de sânge, de țesuturi sau de organe;
• pentru studenți, înainte începerii anului universitar 2021.