În primăvara anului trecut, o publicaţie germană cunoscută, prin intermediul postului său TV, îl prezenta pe doctorul Winfried Stöcker drept un inventator ingenios, care reuşise să dezvolte, în laboratorul său privat, un vaccin eficient împotriva coronavirusului - se arată într-un articol publicat recent pe site-ul Deutsche Welle. Cu serul respectiv, Stöcker vaccinase deja, după propriile-i declaraţii, circa 100 de voluntari. Gestul lui a indignat lumea medicală, fiindcă doctorul cu pricina a omis paşii meniţi să protejeze siguranţa pacientului.

Plângeri în loc de laude

Doctorul dădea asigurări că vaccinul nu provoacă efecte adverse, că are o eficacitate de 97%, conform testelor serologice, şi că poate fi produs cu uşurinţă în cantităţi mari, pentru a fi folosit pe scară largă. Dar, puncta postul TV respectiv, în loc ca inventatorul să primească susţinerea necesară din partea autorităţilor de reglementare, fusese atacat cu plângeri penale, care-i zădărniciseră planurile.

Principii încălcate

Experţi din domeniul medical spun că, contrar practicilor în vigoare, medicul în cauză nu a prezentat nicio informaţie legată de aprobarea, protocolul de studiu şi validarea preclinică, înainte de a administra voluntarilor vaccinul. Aprobarea vaccinurilor este un proces complicat şi de durată. O condiţie prealabilă a fiecărui test clinic este consimţământul autorităţii naţionale de reglementare - care, în Germania, este Paul-Ehrlich-Institut (PEI).

A administra un vaccin care nu a fost aprobat reprezintă şi o încălcare a deontologiei medicale - de aceea, Stöcker riscă sancţiuni inclusiv din partea breslei profesionale.

Stöcker a încălcat şi un alt principiu ştiinţific de bază: cei care produc vaccinuri – şi chiar şi angajaţii lor – sunt excluşi din testele clinice, în calitate de subiecţi, pentru mai multă obiectivitate. Medicul Winfried Stöcker s-a lăudat însă că a administrat vaccinul inventat de el şi echipei medicale, şi familiei.

Serul din eprubetă

Vaccinul lui Stöcker are la bază un antigen recombinant care, conform declaraţiilor medicului, „poate fi produs cu uşurinţă şi fără costuri mari într-o eprubetă” - fiind deci comparabil cu vaccinurile existente pentru hepatita A şi B. Pentru că antigenul, spre deosebire de vaccinurile cu ARN mesager, este deja amplificat în laborator, „nu e niciun pericol legat de răspândirea necontrolată a informaţiei genetice introdusă în organismul uman” - mai afirma doctorul.

De fapt, spun cei de la Deutsche Welle, vaccinul lui Stöcker nu este chiar atât de unic. Unul dintre vaccinurile care aşteaptă aprobarea Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA) are la bază acelaşi principiu.

Cât de eficace e vaccinul

Se ştiu puţine lucruri despre eficacitatea vaccinului, fiindcă Stöcker nu oferă argumente pentru acel 97% declarat. Niciun studiu nu a apărut în vreo publicaţie ştiinţifică.

Conform celor cunoscute până-n momentul de faţă, doctorul german a făcut doar teste serologice, pentru a arăta că subiecţii săi au dezvoltat anticorpi la SARS-CoV-2. Dar, pentru ca vaccinul să fie aprobat, şi alte aspecte trebuie luate în considerare, cum ar fi răspunsul imun al ceulelor T. Eficacitatea reală - câţi dintre cei vaccinaţi s-au infectat cu coronavirus într-un interval dat, după vaccinare, comparativ cu grupul placebo - este crucială pentru ca serul să primească aprobare. În mod obişnuit, aceasta este evaluată în faza a treia a dezvoltării vaccinului -  o etapă pe care Stöcker nu a parcurs-o, spun experţii, aşa cum nu a parcurs nici paşii anteriori.