Sara I. Paisa ne-a trimis recent mai multe poezii pentru rubrica „Doza de fictiune”.
Inima mea s-a cicatrizat
în funcție de trecerea timpului.
Sufletul meu - un pahar
al convalescenței umanității pierdute
s-a uitat în spate
şi a văzut celule.
Trăim în oraşele cicatrizării universale.
Rănile ne-au lăsat cicatrici,
urme ale unei treceri abrupte
din exterior în interior.
Oraşul meu şchioapată încă.
Un glonț i-a intrat în picior.
Ariditatea aerului i-a uscat cerul gurii,
iar acum se chinuie să meargă.
Ceilalți i-au luat-o înainte:
sunt oraşele cu răni superficiale.
Sufletele cicatrizate sunt pure,
ele au cunoscut toate mințile şi toate privirile.
În convalescența de mult trecută,
unii au rămas în urmă.
Nu din cauza rănilor temporalității universale,
ci pentru că au ales să se vindece mai greu,
mai anevoie.
Imagine generată cu inteligența artificială (https://designer.microsoft.com/)
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe