Într-un domeniu atât de agitat ca informatica medicală, nu trece an fără să se marcheze noi pietre de hotar, noi cuceriri, dar şi noi provocări. Pentru ţările Uniunii Europene, anul 2014 a reprezentat demararea celui mai amplu program de cercetare, numit „Orizont 2020“ (H2020), în continuarea programelor-cadru. Cu un buget de 70 de miliarde de euro, acest ambiţios program este orientat pe trei mari direcţii prioritare: excelenţa ştiinţifică, poziţia de lider în sectorul industrial, respectiv provocările societale, fiecare direcţie fiind divizată într-o serie de linii de activitate. Cercetarea medicală este situată în componenta a treia, „Provocări societale“, sub titlul „Sănătate, schimbări demografice şi bunăstare“, cuprinzând o serie de activităţi specifice de mare actualitate: înţelegerea factorilor determinanţi ai sănătăţii, îmbunătăţirea procesului de promovare a sănătăţii şi de prevenire a bolilor, elaborarea de programe eficiente de depistare a bolilor şi o mai bună evaluare a predispoziţiei la boală, o mai bună supraveghere şi pregătire, înţelegerea bolilor, dezvoltarea unor vaccinuri preventive mai bune, îmbunătăţirea diagnosticării, utilizarea medicinei in silico pentru îmbunătăţirea gestionării şi prognozei bolilor, tratarea bolilor, transferul de cunoştinţe către practica clinică şi acţiuni inovatoare scalabile, o mai bună utilizare a datelor medicale, îmbunătăţirea instrumentelor şi metodelor ştiinţifice în vederea sprijinirii elaborării politicilor şi nevoilor de reglementare, îmbătrânirea activă, viaţă independentă şi asistenţă pentru autonomie, responsabilizare individuală pentru autogestionarea sănătăţii, promovarea asistenţei integrate şi optimizarea eficienţei şi eficacităţii sistemelor de sănătate şi reducerea inegalităţilor prin luarea deciziilor în baza unor elemente concrete şi diseminarea celor mai bune practici, precum şi de tehnologii şi soluţii inovatoare.

   Cele mai multe din temele enumerate mai sus au un caracter interdisciplinar. Cercetarea medicală modernă este indisolubil legată de progresul tehnologic în diferite alte domenii. De aceea, ca şi în programele precedente, s-a inclus şi asigurarea unei coordonări adecvate între componente, precum şi promovarea unor acţiuni transversale între componente, pentru a stimula interacţiunile dintre provocările societale şi tehnologiile generice şi industriale, iar lista domeniilor în care se pot dezvolta astfel de acţiuni începe chiar cu e-health. Cu alte cuvinte, vor fi promovate proiectele care includ aceste aspecte integrative multidisciplinare.

   Proiectele europene din domeniul e-health sunt, în general, finanţate în cadrul cercetărilor din domeniul ICT (tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor), ocupând o poziţie importantă (ca buget) în ierarhia temelor ICT. Iar pentru a sublinia accentul prioritar al acestei perioade, s-a preferat chiar folosirea termenului „Personalising Health and Care“ (PHC). O primă competiţie de proiecte PHC, cu un buget de 185 de milioane de euro, a avut loc în primăvara acestui an; din cele opt teme incluse, două erau specifice pentru e-health (Autogestionarea sănătăţii şi bolii: implicarea cetăţenilor în propria sănătate; Interoperabilitatea în e-health) şi încă două adiacente (Îmbătrânire activă şi sănătoasă cu ajutorul ICT – servicii robotice în medii asistate; Soluţii ICT pentru viaţă independentă în condiţiile unei dizabilităţi cognitive). Dintre cele 451 de propuneri depuse pe cele opt teme, domeniile e-health au ocupat 396, tema prioritară (Autogestionarea sănătăţii şi bolii / m-health) ajungând la 254 de proiecte. Faptul că, în medie, sub o zecime din proiectele propuse ajung să fie finanţate a devenit o preocupare majoră la nivelul coordonării cercetării ştiinţifice europene, mai ales în condiţiile în care nivelul pregătirii acestora este din ce în ce mai ridicat. Astfel, în cadrul H2020, s-a adăugat şi un al doilea mod de evaluare, în două etape: în prima etapă se trimite o formă prescurtată a proiectului (7–15 pagini în loc de 70 + anexe), din care se poate evalua adresabilitatea la temele propuse, originalitatea abordării şi planul general de realizare. În faza a doua vor intra numai proiectele selectate în prima fază.

    Câteva teme PHC au fost incluse în două competiţii cu două faze demarate în 2014: în prima dintre ele, pentru un buget de 303 milioane de euro, au fost depuse 1.681 de proiecte, din care 626 au fost invitate la faza a doua, iar în cealaltă, cu un buget de 306 milioane de euro, au concurat 2.096 de proiecte. Am menţionat aici şi câteva date statistice nu atât din dorinţa de rigurozitate, cât pentru a ilustra dinamismul activităţii de cercetare la nivel european, precum şi locul onorabil pe care îl ocupă domeniul e-health în ansamblul cercetărilor din perioada actuală.

    Poziţia ascendentă a domeniului e-health este vizibilă nu numai prin omniprezenţa specialiştilor de informatică medicală în colectivele de cercetare medicală, ci şi prin creşterea numărului de manifestări ştiinţifice de profil şi diversificarea tematicii. Două importante manifestări au fost organizate de Federaţia europeană de informatică medicală (EFMI), una în aprilie, la Budapesta, cealaltă în septembrie, la Istanbul, ambele ilustrând elementul specific al perioadei, când acumulările cantitative copleşesc. Profesioniştii e-health discută acum consecinţele stocării tuturor datelor medicale ale pacienţilor (date de laborator, ecg, imagistică etc.). A apărut astfel tema „Big data“, care merită o abordare detaliată în viitor.

    Însă, dacă în cercetarea din domeniul e-health îngrijorările vizează aspecte cu adevărat noi, privind complexitatea problemelor sau potenţialul tsunami de date, implementarea în practică a unor soluţii (demult bifate pe planşetele cercetătorilor) se zbate încă în hăţişul unor bine-cunoscute obstacole, mai mult sau mai puţin obiective. Şi acest lucru este valabil nu numai pentru România, ci acoperă un teritoriu semnificativ al Uniunii Europene. Recent, la o conferinţă europeană, după ce am prezentat sumar câteva componente, dar şi disfuncţionalităţi ale SIUI, au fost participanţi, din ţări cu sisteme de sănătate solide şi stabile, care l-au apreciat aşa cum e, la fel ca şi introducerea la noi a cardului de sănătate sau a dosarului electronic de sănătate. Personal, cred că, în scurta perioadă cât a fost la conducerea CNAS, dr. Cristian Buşoi a izbutit să bifeze câteva elemente cu bun impact asupra domeniului e-health.

   Au rămas totuşi serioase lacune organizatorice. Spitalele se zbat în a alege un sistem informatic acceptabil – piaţa românească este şi scumpă, şi prea puţin diversă, furnizorii profită de impreciziile legislative. Ministerul zice că n-are bani, se pare că n-are nici competenţă, însă cel mai mult îi lipseşte dorinţa de a le avea. Că avem noi o vorbă veche: „Dacă doreşti ceva tare de tot, până la urmă ţi se întâmplă“. Eu cam asta aş dori, dacă mai scriu o retrospectivă şi în 2015, să nu mai pot scrie ce am scris în acest ultim paragraf.