O echipă de cercetători afiliați cu mai multe instituții din Australia și din Marea Britanie a învățat o mică masă formată din celule cerebrale umane să joace Pong, un joc video foarte simplu. Lucrarea lor de cercetare este disponibilă pe serverul bioRxiv, scrie Medical Xpress. 

Pong este un joc video de primă generație. Versiunea single-player este alcătuită dintr-o „paletă” și o minge. Jucătorul mișcă paleta în calea mingii, exact cum se întâmplă cu o paletă într-un meci real de ping-pong.

În acest nou efort, cercetătorii au învățat o mică masă de celule cerebrale umane conectate între ele să joace acest joc video.

Masa de celule, pe care cercetătorii o numesc un „cyborg”, a fost creată prin așezarea unor celule ste umane deasupra unei zone micro-eletrice, acolo unde acestea s-au dezvoltat în celule cerebrale.

În configurarea cercetătorilor, celulele pot să stimuleze alte celule și pot „citi” activitatea altor celule din jurul lor, arată sursa citată.

Semnalele electrice sunt transmise către acea zonă, pentru a le spune unde este situată mingea. Dacă electrozii din dreapta unui cluster de celule lovesc, de exemplu, mingea, celulele cerebrale știu că mingea se află la stânga lor. Distanța acelui semnal le dă celulelor informația cu privire la frecvență. La fel ca în jocul real de Pong, paleta se poate mișca doar la stânga și la dreapta. Și, totodată, la fel ca în jocul real, obiectivul este ca utilizatorul să miște paleta în calea mingii.

Masa de celule, respectiv cyborgul, a fost învățată să joace jocul în același mod în care și oamenii au învățat regulile Pongului – prin faptul că joacă acest joc în mod repetat pentru a învăța cum să miște „paleta” în acele moduri care au drept rezultat succesul lovirii mingii. În acest caz, a fost vorba de feedback sub forma unor semnale electrice în electrozi.

Cercetătorii au descoperit că sistemul format din celulele cerebrale a fost capabil să învețe cum să joace jocul în aproximativ cinci minute – mult mai repede decât mașinăriile care funcționează pe baza inteligenței artificiale. Aceștia au mai sugerat că munca lor ar putea duce la folosirea acestui sistem în alte domenii și aplicații, cum ar fi testarea terapiilor care țintesc creierul.