Newsflash
Hi-tech & Gadgets

Nu merge şi aşa

Nu merge şi aşa
   Activitatea medicală conţine o importantă componentă informaţională reprezentată de colectarea, stocarea şi interpretarea datelor medicale. Ansamblul acestor date este specific fiecărui pacient; cu cât datele sunt mai bogate, cu atât diagnosticul va fi mai precis şi tratamentul poate fi mai bine personalizat. Sunt bine-cunoscute eforturile cercetării ştiinţifice pentru dezvoltarea metodelor de investigaţie, tocmai pentru a îmbogăţi tezaurul de date al pacientului. Mereu apar metode noi, se descoperă biomarkeri sau se rafinează metodele clasice, ajungând la o bogăţie şi diversificare fără precedent a datelor colectate. De­sigur, aceste date sunt sto­cate fie pe clasicul suport de hârtie („foaia de obser­vaţie“), fie în noua şi ver­satila versiune electro­nică, instaurată recent la noi sub denumirea de „dosar elec­tronic de sănătate“ (DES). Cu ochii unui informatician, văd intro­ducerea sa ca un moment de referinţă, piatră de hotar cu numeroase consecinţe pozitive. Actu­ala accesibilitate cvasi­instantă la informaţii de orice fel oferită de ful­guranta dezvoltare a tehno­logiei informaţiei şi comuni­caţiilor va face dispo­nibile datele pacien­tului oriunde şi oricând avem nevoie de ele. Sunt astfel create condiţiile atât de mult doritei „continuity of care“.
   „O clipă!“, veţi zice. „Mai e până atunci“. Da, mai e, dar visul nu e prea îndepărtat. Tehnologic, un astfel de sistem nu mai ridică mari probleme şi, parţial, chiar funcţionează. Însă implementarea în practică la parametrii proiectaţi întâmpină, ca de obicei, numeroase obstacole, mai mult sau mai puţin obiective şi ar putea scoate la lumină unele aspecte nebăgate în seamă atâta timp cât fişa pacientului stătea înghesuită în vreun dulăpior al medicului de familie sau pe rafturile registraturii vreunui spital. Mă refer la calitatea datelor înscrise în aceste fişe, date care vor fi transferate (în unele ţări acest proces este deja avansat) pe suportul electronic. Ce de surprize! Circa 37% din datele înscrise în fişe nu au putut fi folosite (mie mi se pare imens). Principalele cauze: scrisul ilizibil (aici putem fi mai înţelegători, doctorii n-au fost nicicând şi niciunde renumiţi prin scrisul lor caligrafic), dar şi datele inconsistente sau incomplete.
   Oare noi cum stăm? Nu cred că am avea pe undeva la dispoziţie astfel de date la scară largă şi poate n-ar strica să fie iniţiat un astfel de studiu. Pot să mă refer însă la câteva cazuri particulare, fiind destul de des solicitat să particip la prelucrarea datelor din diverse proiecte sau studii. Din motive uşor de înţeles, voi evita să folosesc aici adjective, să enumăr sau să calific stările prin care am trecut văzând datele sau să precizez proporţii, limitându-mă să relatez sec că „au existat fişe cu rubrici importante necompletate sau incomplete, precum şi date neverosimile“. Deseori, din cauza caracterului prea sumar al datelor, cazurile nici n-au putut fi incluse în vreo analiză statistică. Să mai menţionez că există mari deosebiri între unităţi cu acelaşi profil. Nu pot accepta scuze de genul „N-am avut timp“ sau să cred că vorba meşterilor – „merge şi aşa“ – ar putea să fie atât de uşor adoptată într-un domeniu unde n-are ce căuta treaba de mântuială. Putem fi de-a dreptul speriaţi când ne gândim că, prin intermediul dosarului electronic de sănătate, care va fi o creaţie colectivă (!), calitatea slabă a unor date afectează (aş spune chiar „infectează“) întregul dosar. La fel cum viteza unui grup este viteza celui mai lent membru al grupului, şi calitatea unui dosar de sănătate va fi aceea a celui mai slab contribuitor. În era DES, nu mai putem aborda prea sportiv prezenţa datelor incorecte sau incomplete.
   De fapt, n-ar trebui să pun pe picior de egalitate cele două păcate; din punct de vedere informaţional, o dată greşită (falsă) e ceva mai grav decât absenţa ei. A impune completarea cu orice preţ a tuturor rubricilor poate conduce (a condus şi până acum) la acumularea unor informaţii eronate, care pot fi mai greu depistate şi generează la rândul lor alte erori. Prin ţările care au acumulat experienţe de peste un deceniu de colectare electronică a datelor pacienţilor s-a raportat o scădere de la cca 6–7% date incomplete pe fişa clasică la cca 3% pe fişa electronică. Aştept cu nerăbdare ecouri privind implementarea DES la noi, însă nu pot scăpa de teama că vor persista multe inexactităţi. Nu le-am numit „păcate“, calitatea datelor consemnate de medic nefiind înscrisă (din câte ştiu eu, dar m-aş bucura să aflu că nu e aşa) în vreun cod de conduită, fiind astfel „nepenalizabilă“.
   În atacul de panică ce m-a cuprins scriind aceste rânduri, mai că-mi vine să propun să se adauge următoarea frază jurământului hipocratic: „Voiu completa cu sârguinţă toate datele pacientului meu şi nu voiu omite date nici voiu adăuga ceea ce nu ştiu după ştiinţa mea“. Poate că, atunci, colegii noştri, fie mânaţi de dorinţa de a nu călca un jurământ, fie speriaţi de blestemele ce cad asupra celor ce-l calcă, ar completa mai conştiincios fişele, măcar căsuţele cu steluţă.
 
 
Prof. dr. Gheorghe-Ioan Mihalaş este absolvent al Facultăţii de Fizică, secţia Biofizică, Universitatea Bucureşti, promoţia 1967. A obţinut o bursă Fulbright la Virginia Commonwealth University, Medical College, Richmond, perioadă care a cristalizat orientarea activităţii de cercetare spre informatică medicală. A introdus, în 1984, primul curs de profil din ţară. În 1990, a câştigat premiul „Gheorghe Marinescu“ al Academiei Române din postura de coautor al primei monografii de informatică medicală. A devenit profesor de informatică medicală şi biofizică în 1994. A fost director al Centrului de Calcul şi Statistică Sanitară al Ministerului Sănătăţii (2001), apoi expert al unităţii e-Health a Comisiei Europene, din 2002.
A fost ales preşedinte al Societăţii Române de Informatică Medicală în 1998, preşedinte al European Federation for Medical Informatics în perioada 2006–2008 şi vicepreşedinte pentru Europa în cadrul International Medical Informatics Association (2008–2010). Este membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din 1994, în prezent coordonatorul Comisiei de informatică medicală a AŞM.
Activitatea ştiinţifică numără peste 300 de titluri, cuprinzând manuale, monografii, capitole în tratate sau lucrări publicate în reviste de prestigiu, precum şi participări în proiecte sau organizări de conferinţe şi workshopuri. Preocupările ştiinţifice acoperă o paletă mai largă, pornind de la modelarea matematică şi simularea pe calculator a proceselor biologice sau reprezentarea sonoră a biosemnalelor, până la dezvoltarea strategiilor de implementare a sistemelor informatice sau calitatea şi protecţia datelor.
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe