Newsflash
Hi-tech & Gadgets

„Big data“ în cercetarea medicală

„Big data“ în cercetarea medicală
   Când e vorba de bani, oricine este foarte atent cum îi cheltuieşte. Aşa face şi Comisia Europeană. Şi trebuie să fii şi mai atent când e vorba de cercetare: idei sunt multe, e greu să decizi ce direcţii să susţii. Nu e suficient să ai o listă cu diversele teme „la modă“, lăudate prin impactul potenţial, adesea supraevaluat. O soluţie practicată de Comisia Europeană este cea de a organiza manifestări ştiinţifice cu teme bine conturate, apelând deseori la unele organizaţii ştiinţifice paneuropene prestigioase. Cel mai adesea, aceste manifestări sunt cvasiînchise, cu participare numai pe bază de invitaţii, având obiective destul de bine precizate – a estima dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru demararea unor proiecte de cercetare pe tema respectivă, care ar fi principalele direcţii de urmat, cu o eventuală etapizare, potenţialele obstacole şi riscuri (nu numai pentru faza de cercetare, ci şi în procesul de transfer tehnologic din domeniul academic spre cel industrial), impactul potenţial, interrelaţiile cu alte domenii, mai ales legate de cele ce ar asigura infrastructura. Costurile, deşi se discută, nu sunt în prim-plan, în schimb se încearcă identificarea principalelor centre de competenţă, potenţialii parteneri de cooperare de pe glob şi estimarea timpului necesar pentru pregătirea resurselor umane. Destul de frecvent, rezultatele discuţiilor din astfel de manifestări se concretizează, în parte, prin formularea textelor din apelurile lansate de Comisia Europeană.
   O manifestare de acest gen a fost şi workshopul organizat recent de Science Europe (SE), sub egida Comisiei Europene, în Sicilia, la Erice. În micul orăşel medieval de lângă Palermo, cocoţat pe un munte adesea acoperit de ceaţă, scăpat ca prin minune nevătămat de distrugerile războaielor, se află sediul prestigioasei fundaţii Ettore Majorana – Centru pentru cultura ştiinţei, instituţie deosebit de activă, ce găzduieşte anual zeci de conferinţe. Într-o astfel de atmosferă, cei 40 de invitaţi s-au avântat în discuţii, uneori mai aprinse, alteori presărate cu umor rafinat, asupra diverselor scenarii prezentate de cei 14 speakeri, privind viitorul fenomenului big data în cercetarea medicală europeană. Programul, conceput de Nathalie Karayadjan (ofiţer al comisiei medicale din cadrul SE), a fost extrem de dens, de tip brainstorming. S-a profitat din plin de prezenţa unor personalităţi de marcă, lideri ai unor importante proiecte europene: Richard Frackowiak, preşedintele comisiei medicale a SE şi coordonator al proiectului Human Brain, Bart Vannieuwenhuyse, coordonator al proiectului European Medical Informatics Framework, Yannis Ioannidis, directorul Athena Research and Innovation Center şi membru al European Strategy Forum on Research Infrastructures, Richard W. Baker, directorul Centrului Oxford pentru progresul inovaţiei medicale sustenabile, Stephen J. Galli, codirector al centrului pentru genomică şi medicină personalizată al Universităţii Stanford, M. L. Barreto, de la Consiliul naţional de cercetare din Brazilia.
   S-a trecut destul de repede de la tradiţionala introducere, prezentată de Amanda Crowfoot, director SE, la abordarea sistematică a temei, începând cu identificarea realităţii fenomenului big data în domeniul medical; au fost „purecate“ numerele vehiculate adesea ca flux incident de date, luând pe rând marii producători – genetica (Soren Brunak, directorul Centrului pentru analiza prin secvenţiere biologică, Copenhaga), imagistica medicală, farmacologia şi sănătatea publică (Andrew Morris, directorul Institutului pentru informatică populaţională şi din sănătate, Edinburgh). A reieşit destul de clar că, deşi unele date sunt duplicate, multiplicate sau redundante, iar altele îndoielnice, după orice filtrare rămân totuşi arhisuficient de multe date pentru a necesita o abordare nouă. Ajungem acum să vedem încărcătura reală adusă de cele trei V-uri pe care le aminteam într-un articol publicat la această rubrică: volumul mare, viteza cu care se acumulează noile date şi varietatea şi variabilitatea lor. N-ar fi suficient să fie memorate în mare grabă şi prelucrate ulterior, ci, în marea majoritate a cazurilor, procesarea ar trebui să meargă în paralel cu achiziţia pentru a putea da răspunsuri în timp real. Aceasta implică, la rândul său, o mare viteză de calcul, existenţa unor algoritmi performanţi, precum şi o puternică bază de cunoştinţe care să pună la dispoziţie toate legăturile dintre date; se ajunge din nou la evidenţierea importanţei ontologiilor medicale. Dar, acestea pot fi bine dezvoltate tocmai pornind de la analiza marilor baze de date. Cercul vicios poate fi spart doar prin dezvoltările teoretice ale reţelelor semantice şi exploatării marilor baze de date prin metodele inteligenţei artificiale. De aici şi efortul cercetătorilor de a dezvolta metode specifice de prelucrare a datelor foarte voluminoase numite big data analytics. Acestea ar asigura o integrare a datelor, străpungând nivelurile ierarhice de structură, pornind de la nivelul molecular spre cel al organitelor celulare, celulă, ţesut, organ, până la întregul organism şi chiar cu extindere la nivel de populaţie. Iar integrarea nu se limitează la o simplă agregare de date sub formă de indicatori sintetici, ci presupune dezvăluirea calităţilor noi care apar în viziunea de ansamblu.
   Big data nu reprezintă doar o simplă creştere cantitativă, ci o schimbare calitativă. De fapt, acest lucru a fost sesizat şi comentat de Hegel acum vreo două sute de ani; iată, acum, lumea ştiinţifică „redescoperă“ şi simte cât se poate de concret legea saltului calitativ ca urmare a acumulărilor cantitative. Au fost astfel relevate importante probleme ce urmează a-şi găsi rezolvarea pentru a extrage valorile ascunse în umbra uriaşă a sintagmei big data cu impact asupra domeniului medical. În prima sesiune s-au abordat subiectele legate de oportunităţile, riscurile şi provocările aduse de big data în cercetarea şi practica medicală. Această scenă e dominată de potenţialul indiscutabil de trecere concretă spre medicina personalizată prin construcţia unei noi taxonomii a bolii şi crearea unei vaste reţele de cunoştinţe pentru cercetarea medicală. Preocupările privind individualizarea tratamentului medical sunt mai vechi, dar oportunităţile actuale deschid noi perspective. Mari speranţe apar însă pentru cercetările din biologia sistemelor, existând acum condiţiile pentru descifrarea în detaliu a mecanismelor îmbolnăvirii; e o cercetare anevoioasă, cu multe necunoscute încă, nu numai date, ci chiar abordări teoretice noi. La fel de atractive sunt şi perspectivele în epidemiologie şi sănătate publică sau în industria farmaceutică. Realizarea acestor aplicaţii necesită dezvoltarea unei metodologii adecvate, precum şi o infrastructură pe măsură. Se completează astfel tabloul integrat al unei viziuni pe termen lung privind un ecosistem centrat pe health big data.
   Pe această temă, au fost tratate, cu un realism franc şi o acurateţe vecină cu pedanteria, aspecte sensibile cum ar fi protecţia datelor medicale sau calitatea uneori îndoielnică a acestora. Semnatarul acestor rânduri a avut onoarea de a fi fost invitat tocmai pe această delicată temă, acoperind controversata şi spinoasa problemă a barierelor obiective şi subiective ce apar iminent în implementarea oricăror schimbări. Sistemul medical este şi el doar un big system şi are, conform legilor fizicii, o mare inerţie. Nu poţi schimba prea uşor ceva de la o zi la alta. De aceea, n-au fost omise impactul organizaţional, implicarea activă a pacienţilor, dezvoltarea unor noi modele de finanţare şi, nu în ultimul rând, pregătirea resurselor umane, care ar trebui să fie demarată cu prioritate.
   Oricine îşi poate imagina, din enumerarea temelor abordate, cât de multe şi aprinse discuţii au avut loc. Intensitatea a fost întreţinută şi prin prezenţa profesorului John P. A. Ioannidis, de la Universitatea Stanford, autorul unuia dintre cele mai citate şi controversate articole de cercetare ştiinţifică (Why most published research findings are false. PLoS Med, 2005), jucând uneori rolul de „avocat al diavolului“ prin întrebări incomode sau comentarii pertinente în cazul vreunui entuziasm prea juvenil. (Cred că prezenţa câte unui „Gică contra“, cum se spune pe la noi, la conferinţe ştiinţifice n-ar fi deloc deplasată).
   Raportul întocmit în urma workshopului de la Erice va fi înaintat Comisiei Europene şi folosit ca document în elaborarea planurilor europene de cercetare.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe