Rezultatele acestuia au un rol important în alegerea specializării, iar examenul este complex și riguros. Cerinţele impun un grad înalt de cunoștinţe, răbdare și disciplină.

Luna aceasta o nouă serie de studenţi a susţinut examenul de rezidenţiat, organizat de Ministerul Sănătăţii, împreună cu universităţile de medicină și farmacie din centrele universitare din ţară. Anul trecut, cel mai mare punctaj din ţară a revenit unei studente din București. Arzu Salim a obţinut 936 de puncte din 950, la Medicină. A ales cardiologia pentru adulţi, deși, după un stadiu de pregătire la Spitalul „Marie Curie” din București, ar fi vrut să continue cu cea pediatrică. „Este un examen de patru ore, timp în care trebuie să te concentrezi foarte bine și să-ţi stăpânești emoţiile. Sunt atâţia oameni care au un blocaj și cred că tot secretul este să-ţi păstrezi motivaţia în tot acest timp”, ne-a mărturisit studenta. 

„Un model eficient pentru examenul de rezidenţiat ar trebui să combine evaluarea teoretică cu cea practică, să încurajeze gândirea critică și să fie în concordanţă cu cerinţele actuale ale profesiei medicale”, ne-a spus prof. dr. Anca Buzoianu, rector al UMF „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca. 

„Un exemplu ar putea fi rezidenţiatul francez, care în ultimii ani a fost regândit și restructurat, și care ţine cont atât de aptitudinile studenţilor și ale absolvenţilor, cât și de portofoliul individual al acestora. O evaluare combinată ar putea să includă, pe lângă componenta teoretică, o componentă practică, un portofoliu de competenţe care să reflecte performanţele clinice dobândite în facultate și într-un sistem de evaluare continuă, precum și o flexibilitate mai mare în alegerea specialităţii. Similar modelelor din alte ţări, aceste măsuri ar asigura o selecţie și o pregătire orientate spre nevoile reale ale viitorilor specialiști și spre nevoile sistemului sanitar”, a completat aceasta.

Pregătiri încă din timpul facultăţii

Pregătirea pentru examen începe, de obicei, cu mult înainte de absolvirea facultăţii. Majoritatea studenţilor încep să se pregătească intens cu cel puţin un an înainte de susţinerea examenului. Aceștia studiază materialele de specialitate, participă la cursuri și simulări de examen și, în multe cazuri, completează teste grilă pentru 
autoevaluare. 

„Examenul de rezidenţiat are un rol esenţial în selectarea viitorilor medici și farmaciști specialiști. Este, practic, cel mai important examen din cariera unui profesionist al sănătăţii, examenul în care își alege viitoarea specialitate. Formatul bazat aproape exclusiv pe memorarea unui volum mare de informaţii favorizează studenţii care sunt buni la învăţarea mecanică, însă nu întotdeauna stimulează competenţele clinice sau abilităţile de gândire critică. Acest lucru poate limita formarea unor competenţe esenţiale pentru un viitor medic, cum ar fi raţionamentul clinic, adaptarea la situaţii complexe și luarea de decizii în funcţie de context. În plus, lipsa unei integrări mai bune a stagiilor clinice în evaluarea finală face ca aptitudinile practice și performanţele studenţilor să nu fie evaluate corespunzător în selecţia pentru rezidenţiat”, ne-a explicat rectorul UMF Cluj.

Maratonul cunoașterii

Pe de altă parte, Arzu Salim spune: „Ce am făcut eu a fost să învăţ constant. Mereu m-am gândit că acest examen seamănă foarte mult cu un maraton, unde trebuie să alergi cât mai bine, dar să-ţi menţii energia astfel încât să poţi să îl termini foarte bine în final. Și-atunci am învăţat de la începutul anului, într-un mod constant. Bineînţeles că au fost și cursurile, examenele, dar am încercat cumva să alternez și să găsesc un echilibru între facultate, timpul liber și învăţatul pentru rezidenţiat”. 

De-a lungul pregătirii pentru examen, tânăra a abordat mai multe strategii de învăţare. Una dintre ele a fost o metodă care a dat roade și în facultate: „Am citit o dată foarte bine materia, ca să o înţeleg, și am scris foarte mult din ce am înţeles. Scrisul mă ajută să-mi structurez materia. La rezidenţiat, tocmai pentru că vorbim despre un examen mai complex decât celelalte, am rezolvat și multe grile, fiindcă simţeam că în acest mod mi se sedimentează mai bine informaţia”.

Cărţile principale de pregătire, cunoscute drept „manualele de rezidenţiat”, reprezintă o sursă esenţială de informaţii pentru examen. Acestea sunt revizuite periodic, astfel încât conţinutul să fie în conformitate cu cerinţele și cu noutăţile din domeniu. Multe universităţi și asociaţii studenţești organizează sesiuni de pregătire și simulări de examen, care sunt foarte utile pentru candidaţi.

Structura examenului de rezidenţiat

Un test grilă, format din 200 de întrebări cu alegere multiplă, care acoperă teme fundamentale din curricula facultăţii de medicină. Temele sunt împărţite în trei capitole:

Medicină clinică – vizează cunoștinţe clinice de bază din cardiologie, neurologie, pneumologie sau gastroenterologie.

Medicină de urgenţă – acoperă tehnici și protocoale esenţiale pentru intervenţii de urgenţă, precum și gestionarea traumatismelor și a situaţiilor critice.

Noţiuni fundamentale – aspectele de bază legate de anatomie, biochimie, fiziologie, patologie și microbiologie.

Întrebările sunt redactate de o comisie naţională și sunt extrase aleatoriu în ziua examenului, pentru a asigura obiectivitatea și echitatea evaluării. Fiecare candidat trebuie să obţină minimum 60% din punctajul maxim pentru a fi admis.

Top 5 al numărului de locuri scoase la concurs în medicină

Anul acesta, Ministerul Sănătăţii a scos la concurs pentru examenul de rezidenţiat aproape 5.000 de locuri și 237 de posturi. Examenul a avut loc în 17 noiembrie, iar statisticile acestui an arată o dinamică ușor surprinzătoare:

 medicină de familie – 555 de locuri (643 de locuri/anul 2023);

 anestezie și terapie intensivă – 205 locuri;

 pediatrie – 168 de locuri;

 cardiologie – 157 de locuri;

 chirurgie generală – 145 de locuri.

200 de grile pentru viitor 

Examenul de rezidenţiat are un impact semnificativ asupra traiectoriei profesionale a fiecărui medic. Punctajul obţinut le permite candidaţilor să își aleagă specializarea în ordinea descrescătoare a acestuia. 

Candidaţii cu un punctaj mare au mai multe opţiuni, având acces la specializări foarte căutate, cum ar fi cardiologia, chirurgia sau dermatologia, în timp ce cei cu un punctaj mai mic vor alege din opţiunile rămase. Acest sistem competitiv poate duce la o presiune mare asupra candidaţilor care își doresc să obţină o specializare atractivă, dar și un loc într-un centru universitar de prestigiu. Totodată, examenul de rezidenţiat contribuie indirect la îmbunătăţirea sistemului de sănătate din România, selectând medicii cel mai bine pregătiţi pentru a ocupa diverse funcţii în spitalele din ţară.

Subiecte de critică

Examenul de rezidenţiat a fost de-a lungul anilor subiectul unor critici din partea candidaţilor și a profesorilor. Unul dintre principalele puncte de critică este lipsa de actualizare a unor manuale și faptul că examenul pune accent pe memorarea unor informaţii teoretice, în detrimentul abilităţilor practice. Totodată, capacitatea limitată a spitalelor de a oferi locuri în specialităţile dorite reprezintă o problemă pentru tinerii medici. Unii dintre aceștia sunt nevoiţi să accepte specializări care nu corespund cu preferinţele lor sau chiar să își încerce norocul în alte ţări.

„Modificările propuse, cum ar fi împărţirea concursului de intrare în rezidenţiat pe patru subdomenii și introducerea subiectelor unice la nivel naţional pentru examenul de specialitate, ar putea să aibă un efect și un impact semnificativ asupra formării medicilor. Pe de o parte, împărţirea examenului pe subdomenii poate ajuta la o selecţie mai specifică a absolvenţilor. Acest lucru le oferă candidaţilor șansa de a-și dovedi cunoștinţele și aptitudinile în domeniile de interes. Pe de altă parte, introducerea unor subiecte unice la nivel naţional pentru examenul de specialitate ar putea aduce beneficii, contribuind la o pregătire mai echitabilă și reducând diferenţele dintre centrele universitare care organizează concursul”, spune prof. dr. Anca Buzoianu.

Altă problemă semnalată este lipsa unei evaluări continue a rezidenţilor pe parcursul stagiului. Mulţi dintre aceștia consideră că o evaluare continuă, care să includă nu doar cunoștinţele teoretice, dar și aptitudinile practice, ar putea asigura o formare profesională mai completă și relevantă.

Perspective și schimbări 

Pentru a răspunde provocărilor actuale și a îmbunătăţi procesul de selecţie a medicilor rezidenţi, Ministerul Sănătăţii a discutat periodic despre posibilitatea reformării examenului de rezidenţiat. Printre propunerile înaintate se numără introducerea unor teste suplimentare pentru evaluarea abilităţilor practice, dar și revizuirea materialelor didactice pentru a corespunde mai bine cu evoluţia cunoștinţelor și tehnicilor medicale.

Există, de asemenea, iniţiative de a adapta procesul de rezidenţiat la standardele internaţionale, pentru ca medicii români să fie mai bine pregătiţi pentru cerinţele și competenţele necesare în Uniunea Europeană. O astfel de reformă ar putea îmbunătăţi atât satisfacţia medicilor, cât și calitatea serviciilor medicale oferite populaţiei.

Examenul de rezidenţiat din România reprezintă un moment definitoriu în cariera medicală a fiecărui absolvent de medicină. Este un test complex, menit să stabilească standardele de calitate în formarea profesională a medicilor și să asigure accesul la cele mai solicitate specializări. Deși întâmpină provocări și necesită reforme, examenul rămâne un pilon central în dezvoltarea profesioniștilor din domeniul sănătăţii și în îmbunătăţirea sistemului medical din România.

În ciuda dificultăţilor și a presiunii, examenul de rezidenţiat este o oportunitate pentru tinerii medici de a-și construi o carieră solidă și de a contribui la sănătatea publică, oferind o bază de selecţie competitivă și riguros evaluată.