Newsflash
Evenimente

Tranziţia către tratamentul personalizat în insuficienţa cardiacă

de Dr. Mădălina Badea - iun. 20 2019
Tranziţia către tratamentul personalizat în insuficienţa cardiacă

Profesioniști români și străini din domeniul cardiologiei s-au reunit la București, în cadrul Forumului Internaţional de Insuficienţă Cardiacă, unde au discutat despre alegerea tratamentului potrivit în funcţie de particularităţile fiecărui pacient.

Sub coordonarea conf. dr. Ovidiu Chioncel și a prof. dr. Gerasimos Filippatos, cea de-a treia ediţie a manifestaţiei știinţifice a avut ca obiectiv îmbunătăţirea cunoștinţelor și aptitudinilor clinicienilor prin combinarea prezentărilor teoretice cu cazuri clinice și sesiuni interactive de întrebări și răspunsuri.

Dr. Andrew Coats a prezentat efectele și indicaţiile unei noi clase de medicamente utilizate în tratamentul insuficienţei cardiace cu fracţie de ejecţie scăzută, care constituie, la momentul actual, opţiunea standard pentru pacienţii refractari la tratament. Acest medicament conţine un inhibitor de neprilizină (sacubitril) și un blocant al receptorului de angiotensină II (valsartan). Inhibitorii de neprilizină se opun degradării unor peptide vasoactive, precum peptidul natriuretic, bradikinina sau angiotensina II, iar prin creșterea nivelului seric al acestora sunt promovate diureza, natriureza și vasodilataţia.

Valsartanul blochează acţiunile angiotensinei II prin legarea de receptorul său de tip 1, care se găsește la nivelul mușchiului neted vascular și la nivelul glandei suprarenale. Astfel produce vasodilataţie și se opune secreţiei de aldosteron, respectiv reabsorbţiei consecutive de sodiu în tubul contort distal. Se poate concluziona că cele două substanţe favorizează eliminarea renală de sodiu și apă, cu scăderea consecutivă a volumului lichidului extracelular, și produc vasodilataţie.

Rezultate favorabile în studiile clinice

Indicaţia din ghidul actual de tratament al insuficienţei cardiace, publicat în anul 2016, susţine utilizarea sacubitril-valsartan ca înlocuitor al inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei II (IECA) sau a sartanilor la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cu fracţie de ejecţie scăzută care rămân simptomatici (clasa NYHA IIIV), în ciuda tratamentului optim cu betablocant, IECA sau sartan, antagonist al receptorului mineralocorticoid, menţinut timp de trei luni.

Prof. dr. Petar Seferovic a prezentat rezultatele unuia dintre cele mai mari studii efectuate pentru insuficienţa cardiacă cu fracţie de ejecţie scăzută, care au evaluat comparativ eficienţa sacubitril-valsartanului și a enalaprilului. Acesta a arătat că prin utilizarea pe termen lung a sacubitril-valsartan se obţine reducerea mortalităţii de orice cauză cu 16%, a celei de cauză cardiovasculară cu 20% și a ratei spitalizărilor pentru insuficienţă cardiacă cu 21%.

De asemenea, conform unor date publicate recent în European Journal of Heart Failure, sacubitril-valsartan poate fi luat în considerare în locul IECA sau al sartanilor, ca tratament de primă intenţie, la pacienţii spitalizaţi pentru insuficienţă cardiacă de novo sau decompensată, cu scopul de a reduce riscul de apariţie a reacţiilor adverse pe termen scurt și de a simplifica tratamentul, nefiind necesar schimbul ulterior între cele două clase de medicamente.

Noi perspective în stimularea contractilităţii cardiace

Agenţii inotropi pozitivi tradiţionali au un mecanism de acţiune calciu-dependent la nivel miocardic, iar utilizarea lor este asociată cu un prognostic nefavorabil pe termen lung. Noi molecule, cu un mecanism de acţiune diferit, ar putea crește performanţa contractilă cardiacă și beneficiile prin utilizare pe o perioadă îndelungată. Dr. Andrew Coats (foto) a prezentat cele trei mecanisme prin care se încearcă, la momentul actual, îmbunătăţirea funcţiei sistolice cardiace. Pe lângă calcitropele preexistente, care stimulează miocardul prin creșterea concentraţiei intracelulare de calciu, se mai discută despre miotrope și mitotrope.

Miotropele și mitotropele cardiace

Miotropele cardiace au acţiune directă pe elemente ale sarcomerului. Un prim reprezentant al acestei clase este omecamtiv mecarbil, care crește proporţia capetelor de miozină care se leagă strâns de actină, crescând forţa contractilă, independent de fluxul de calciu prin celulă. Se pare că acesta îmbunătăţește durata sistolei ventriculare, timpul de ejecţie, volumul-bătaie și fracţia de ejecţie, fără consum suplimentar de oxigen, având un profil de siguranţă bun. Cu toate acestea, sunt în desfășurare studii privind utilitatea sa în tratamentul insuficienţei cardiace cu fracţie de ejecţie scăzută.

Mitotropele cardiace au efect pe mitocondrie, centrul producţiei energetice celulare. Ţintirea acestui mecanism la pacienţii cu insuficienţă cardiacă și disfuncţie sistolică este extrem de interesantă, pornind de la fiziopatologia acestei afecţiuni. În mod patologic, la acești pacienţi crește utilizarea acizilor grași ca substrat energetic, în defavoarea glucozei. Dar, prin utilizarea acestei căi metabolice, se produce mai puţin ATP (acid adenozin trifosfat) și, ca urmare, scade preluarea calciului intracelular, precum și disponibilitatea acestuia pentru contracţie. Molecule în studiu precum trimetazidina sau perhexilina blochează această cale patologică și cresc utilizarea glucozei ca substrat.

Studii ulterioare vor evalua dacă utilizarea compușilor cu mecanism de acţiune calciu-independent este mai eficientă și cu un profil de siguranţă mai bun decât calcitropele utilizate în prezent.

Tratarea amiloidozei ereditare tip transiteritină

Tafamida ar trebui luată în considerare pentru tratamentul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă simptomatică determinată de amiloidoza ereditară tip transtiretină, în ambele forme ale acesteia. Această indicaţie a fost emisă recent de experţi în domeniu, ca urmare a rezultatelor obţinute în studiul The Transthyretin Amyloidosis Cardiomyopathy Clinical Trial. Pacienţii eligibili pentru acest tratament trebuie selectaţi în funcţie de criteriile de includere și excludere ale acestui studiu, rezultatul așteptat fiind creșterea capacităţii de efort, îmbunătăţirea calităţii vieţii, reducerea spitalizărilor pentru insuficienţă cardiacă și a mortalităţii.

Noi indicații trapeutice în gestionarea diabetului zaharat și a bolilor cardiovasculare 

Anul acesta, printr-un consens al experţilor, s-a stabilit că inhibitorii de SGLT-2, dapagliflozina și canagliflozina, ar trebui luaţi în considerare pentru tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat de tip 2 și boală cardiovasculară constituită sau cu risc crescut de dezvoltare a acesteia, cu intenţia de a preveni sau întârzia debutul insuficienţei cardiace și numărul de spitalizări asociate acesteia. Această indicaţie vine în completarea celei emise în ghidul de tratament al insuficienţei cardiace, publicat de Societatea Europeană de Cardiologie în anul 2016, care susţine utilizarea empagliflozinei la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, cu scopul de a preveni sau întârzia apariţia insuficienţei cardiace și de a prelungi supravieţuirea.

Abordarea IC cu fracție de ejecție intermediară 

Noi indicaţii de tratament au fost emise recent de Societatea Europeană de Cardiologie pentru insuficienţa cardiacă cu fracţie de ejecţie intermediară, această subclasă de insuficienţă cardiacă fiind insuficient explorată în prezent. Pacienţilor stabili, simptomatici, aflaţi în ritm sinusal, li se poate administra tratament betablocant, cu scopul de a reduce riscul de mortalitate global și de cauză cardiovasculară. Totodată, se poate utiliza și spironolactona la pacienţii care se încadrează în această clasă de insuficienţă cardiacă și sunt stabili, dar simptomatici. Candesartanul poate fi avut în vedere la pacienţii stabili, simptomatici, pentru a scădea riscul de spitalizare pentru insuficienţă cardiacă și riscul de mortalitate de cauză cardiovasculară.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe