Newsflash
Evenimente

Calitatea vieţii în patologia endocrină

de Dr. Andreea Toma, Dr. Roxana Brebu - ian. 24 2020
Calitatea vieţii în patologia endocrină

Patologia endocrină poate afecta calitatea vieţii, prin efectele fizice, psihice şi sociale atât ale bolii în sine, cât şi ale tratamentelor acestora asupra stării omului.

Calitatea vieţii în patologia endocrină
Foto:Shutterstock

Apariţia şi instalarea unei patologii endocrine pot afecta într-o măsură apreciabilă calitatea vieţii, prin efectele fizice, psihice şi sociale atât ale bolii în sine, cât şi ale tratamentelor acestora asupra stării de bine a omului, în toate cele trei etape importante ale vieţii: copilăria, maturitatea și bătrânețea.

Conceptul de calitate a vieţii în medicină se poate defini printr-un ansamblu de factori fizici, psihici şi sociali, care, cumulaţi, permit pacienţilor o îndeplinire a sarcinilor obişnuite în existenţa lor cotidiană. Subiectul a fost abordat multidisciplinar în cadrul celei de 22-a ediții a Simpozionului Național de Psihoneuroendocrinologie, organizat de Societatea Română de Psihoneuroendocrinologie (RPNES).

Astfel, specialiştii din domeniul endocrinologiei, psihiatriei şi psihologiei, alături de nume importante din aria geneticii, pediatriei, geriatriei, neurochirurgiei şi oncologiei, au conturat tabloul complet al implicaţiilor patologiei endocrine asupra calităţii vieţii. Tematica simpozionului a constituit piatra de temelie în deschiderea unor noi cercetări şi colaborări ulterioare.

Sindromul metabolic și cercul vicios

Prof. dr. Djuro Macut (Serbia) a conturat disfuncţiile metabolice din cadrul sindromului de ovar polichistic (SOP) şi importanţa orientării schemelor terapeutice în vederea scăderii greutăţii corporale şi combaterii efectelor metabolice apărute ca o consecinţă a bolii.

Având în vedere faptul că un număr mare de paciente cu SOP îndeplinesc criteriile pentru sindrom metabolic (obezitate, rezistenţă la insulină, dislipidemie şi hipertensiune arterială), planul de management al bolii trebuie să includă, pe lângă măsurile generale privind corectarea infertilităţii sau antagonizarea hormonilor androgeni, şi măsuri pentru prevenirea diabetului zaharat de tip 2 şi/sau a bolii coronariene.

Prof. dr. Florin Grigorescu, din cadrul Institutului Naţional de Sănătate şi Cercetare Medicală din Montpellier, Franţa, studiază genele implicate în apariția rezistenţei la insulină sau a hiperandrogenismului, luând în considerare stratificarea populaţiei, diversitatea antropologică din zona Mediteranei, pe baza localizării geografice a ADN-urilor individuale.

Odată cu cercetarea tot mai amplă a kisspeptinei şi implicaţiile pe care aceasta le are în declanşarea diverselor patologii, șef lucrări dr. Corina Lichiardopol a arătat că se deschid noi orizonturi pentru tratamentul pacientelor cu SOP, infertilitate, tulburări neurovegetative care însoţesc menopauza, obezitate şi cancer.

Sindromul metabolic, a cărui prevalenţă a crescut semnificativ pe parcursul ultimilor zece ani şi care afectează aproximativ 25% din populaţia lumii, este frecvent şi în rândul pacienţilor cu patologie psihiatrică. Relaţia dintre sindromul metabolic şi psihoză a fost descrisă de conf. dr. Liana Dehelean, medic primar psihiatru, care sugerează că legătura dintre cele două afecţiuni este bidirecţională.

Apariţia acestuia la pacienţii cu afecţiuni psihiatrice determină instalarea unui cerc vicios, cu impact semnificativ asupra stilului de viaţă. Sindromul metabolic este o consecinţă atât a bolii psihice de fond, cât şi a tratamentului. Apare la pacienţii psihotici, în cursul fazei active a bolii, atunci când tratamentul este administrat în doze mari.

Antipsihoticele induc apariţia sindromului metabolic prin blocarea receptorilor pentru neuromediatorii implicaţi în metabolismul energetic, cu toată cascada de modificări ce rezultă din dezvoltarea acestuia şi care ulterior vor afecta calitatea vieţii pacientului.

Accidentul de la Cernobîl și patologia tiroidiană

O atenţie deosebită a fost acordată patologiei tiroidiene şi, în special, cancerului tiroidian, cea mai frecventă neoplazie endocrină. Deoarece glanda tiroidă modulează procesele metabolice şi controlează întregul organism, această entitate oncologică are răsunet asupra întregului corp.

În urma celui mai grav accident din istoria energeticii nucleare, care a avut loc
în anul 1986 la Cernobîl (URSS/Ucraina), s-a evidenţiat o creştere a incidenţei cancerului tiroidian în rândul copiilor şi adolescenţilor din zonele cu contaminare semnificativă.

Cei mai vulnerabili sunt copiii de atunci, adulții de astăzi, din cauza dozelor considerabile de iod radioactiv acumulat prin respiraţie şi a consumului de produse contaminate, în special de lapte. Afecţiunile medicale apărute imediat după expunerea la radiaţii şi cele cu debut la distanţă faţă de momentul accidentului au amprentat calitatea vieţii subiecților expuşi.

Pe lângă traumele medicale, acest dezastru nuclear a fost însoțit de un bagaj emoţional puternic, care a avut un impact major asupra oamenilor din zonă. Astfel, relocarea grăbită a localnicilor a reprezentat un disruptor psihic, ducând la apariţia unor tulburări precum depresia și anxietatea.

S-a constatat că există o diminuare semnificativă a calităţii vieţii şi prin faptul că localnicii din zona afectată continuă să consume alimente şi apă ce conţin niveluri periculoase de radioactivitate. Conform studiilor, acestea vor persista în deceniile şi chiar secolele viitoare.

Cercetări românești în domeniu

Şi pentru România, dezastrul de la Cernobîl a însemnat o creștere alarmantă a numărului de neoplazii tiroidiene în ultimii 30 de ani. Se aşteaptă ca incidenţa cancerului tiroidian ca urmare a acestui accident să crească, deşi amploarea riscului pe termen lung este dificil de apreciat.

În acest sens, Institutul de Endocrinologie „C.I. Parhon” din Bucureşti, prin proiectul Biomat–Endo, realizează o bază de date pentru monitorizarea pacienţilor diagnosticaţi cu cancer tiroidian în România pe o perioada de peste 50 ani, incluzând şi momentul dezastrului de la Cernobîl.

Activitatea de cercetare actuală este îndreptată către identificarea terapiilor ţintite împotriva modificărilor moleculare implicate în tumorigeneză. Echipa de la Bucureşti, condusă de prof. dr. Corin Badiu şi reprezentată prin dr. Ruxandra Dobrescu, a evidenţiat eficacitatea variantelor de tratament medicamentos disponibile la pacienţii cu cancer tiroidian diferenţiat. Inhibitorii de tirozin-kinază scad progresia bolii, ducând la un control tumoral bun.

Însă, ca urmare a faptului că aceşti inhibitori scad activitatea diferitelor kinaze, având o inhibiţie nespecifică, ei pot provoca multiple efecte adverse (oboseală cronică, scădere ponderală, greață, sindrom diareic, hipertensiune arterială, toxicitate cardiacă, toxicitate medulară şi afectare a pielii şi a mucoaselor), efecte care contribuie într-o mare măsură la scăderea calităţii vieţii acestor pacienţi.

Managementul efectelor adverse apărute reprezintă o parte importantă a tratamentului, iar în faţa fiecărui caz clinic primează judecata medicală şi balanţa cost-beneficiu.

Un studiu derulat în cadrul Institutului Oncologic Cluj-Napoca, coordonat de dr. Doina Piciu, a arătat că în cazul cancerelor tiroidiene, pe lângă diagnosticul iniţial şi factorii de prognostic, cele mai importante elemente ce influenţează calitatea vieţii sunt reprezentate de: oboseală, efectuarea tratamentului chirurgical sau a radioiodablaţiei, creşterea în greutate şi recurenţa neoplaziei.

Hipotiroidismul vârstnicului

Importante cercetări au fost efectuate şi în direcţia celorlalte patologii tiroidiene. Conf. dr. Gabriel Ioan Prada din cadrul Institutului Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan” a subliniat corelaţia dintre înaintarea în vârstă şi degradarea naturală a funcţiei tiroidiene, în sensul unei uşoare creşteri a TSH-ului seric. Astfel, prevalenţa hipotiroidismului creşte în rândul pacienţilor vârstnici.

Deşi înaintarea în vârstă este însoţită de o fragilitate fizică şi psihică crescută, în cazul hipotiroidisimului subclinic care apare la vârstnic nu au fost descrise alterări semnificative ale calităţii vieţii.

O mare prudenţă trebuie acordată însă administrării de hormoni tiroidieni la această categorie de vârstă, iar în managementul terapeutic trebuie luate în considerare atât valorile de referinţă ale TSH, cât şi simptomatologia, prezenţa unei afecţiuni tiroidiene şi comorbidităţiile asociate.

În faţa oricărui caz medical, strategia terapeutică bazată pe dovezi ştiinţifice combinată cu suportul psihosocial şi interacţiunea cu o echipă multidisciplinară constituie reţeta de succes pentru rezultate optime.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe