Am vizionat cu plăcere, în ultima săptămână, două filme ale
Societății Naționale de Medicina Familiei care promovau mândria, satisfacția și
bucuria de a fi medic de familie chiar în ciuda unor dificultăți întâlnite pe
traseu: lipsa de capital, suspiciune referitor la intenția medicului sau
autorități locale necooperante.
Unul dintre filme1 o prezintă pe Otilia Țigănaș,
medic de familie în Hășmaș (județul Arad), celălalt2 pe Valentin
Pantea, medic de familie în Bicăcel (județul Bihor). Ambii au investit în
dispensarele locale ca să poată profesa corespunzător nevoilor și aspirațiilor.
Ambii au făcut ceva mai mult decât să se limiteze la comunitatea pe care o
deserveau ca medic. Au făcut blog sau pagină de Facebook care să ajute sau să
inspire pacienți ori colegi din alte zone. Dar nu despre ei vreau să vorbesc
acum, puteți vedea filmele urmând link-urile din subsol.
Ceea ce m-a impresionat a fost gestul unei societăți medicale
profesionale de a-și promova membrii și, prin aceștia, de a-și promova mesajele
și interesele lor generoase. Chiar cred că este nevoie de mult efort și
coordonare în a promova medicina de familie ca specialitate, misiunea medicului
de familie așa cum ar putea fi și nevoia noastră, a tuturor, pentru medici de
familie competenți și dăruiți.
Sigur că acest demers în izolare poate fi doar floarea care nu
aduce primăvara, dar poate că mai este loc și de alți ghiocei, cum ar fi:
efortul colectiv de a pregăti medicii pentru provocările reale din medicina de
familie (inclusiv pediatrie), un efort de lobby susținut în fața autorităților
pentru a oferi sprijin celor care încep acest drum, pentru a reduce povara
birocratică și a susține integrat medicii, în contextul comunităților pe care
le deservesc. Adică să vadă ce este nevoie în comunitățile respective și să
sprijine medicii să ofere servicii cât mai complete, bune, actuale. Să
întărească colaborarea instituțională între spitale și cabinete, între medicii
de familie și cei de alte specialități. Să creeze contextul în care medicii să
poată spera că, dacă își doresc suficient de mult și depun un efort rezonabil,
pot fi învingători, pot trăi decent și pot avea o viață încununată de
satisfacția unei munci valoroase și prețuite de cei din jur. Ar fi de așteptat
inițiative în care organizațiile profesionale să ajungă să discute și să
convingă studenții de importanța și frumusețea medicinei de familie și, mai
ales, să le arate calea și ajutorul către ceea ce pot deveni. Altfel, mulți
dintre cei de vârsta mea, dar și a multor medici de familie practicanți, vor
îmbătrâni și-și vor trăi senectutea fără... medici de familie.
Și, pentru că tot am plecat de la niște clipuri video, am să vă
povestesc ce s-a întâmplat în urmă cu ceva ani în Marea Britanie. A fost o
perioadă în care nu se mai înscriau noi recruți la școala de poliție, lucru
care punea serios în pericol viitorul societății britanice. Și-au imaginat o
campanie în care au prezentat cât de frumos și grozav este să fii polițist.
Rezultate aproape nule. Au schimbat agenția, iar noua campanie s-a bazat pe
principii opuse. Au spus, de data asta, că viața de polițist este grea, cu ture
de noapte, rigoare, trebuie să faci multe lucruri neplăcute, să trăiești adesea
în conflict cu tot felul de indivizi dubioși. Au mai spus și că este
periculoasă: sunt oameni care, în misiune, își riscă viața sau integritatea
fizică. Dar au mai spus ceva: avem nevoie de polițiști și avem nevoie de
tine. Un fel de We want you as a new recuit. Poate părea banal, dar
sentimentul că faci ceva pentru cineva care chiar are nevoie de tine va fi
mereu un motivator puternic pentru mulți. Când am terminat medicina (o
începusem cu doi părinți și am terminat-o fără niciunul, mai exact, tatăl meu
avea să mă lase orfan în următoarele luni), exact asta mi-a lipsit! Cineva care
să-mi spună că avem nevoie de un medic așa înzestrat ca tine! Au
spus-o alții și viața mea a fost frumoasă, nu aș schimba-o. Întrebarea însă
rămâne: cine le spune absolvenților de la medicină că are nevoie de ei? O
persoană cu nume, funcție și disponibilitatea de a ajuta pe traseu. Absolvent
cu absolvent, nu discursuri de grup.
1.
https://goo.gl/y2yghj
2. https://goo.gl/hZkSZY
